4,454 matches
-
lungi, încheiate și ele cu manșete din dantele. Principesa poartă în jurul gâtului trei șiruri de mărgăritare și o cruce mare. Două paftale rotunde îi închid brâul, o fundă înnodată din panglici încrucișate, cu alte două paftale mai mici, îi împodobește fusta...“ Slavă Domnului că Domnița (de care nu știu câtă lume tânără are cunoștință) a viețuit așa de retrasă în curtea bisericii, la doar câțiva pași de Spitalul Brânco venesc, de n-au apucat Ceaușeștii s-o vadă prea bine... 27 octombrie 2011
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
AGVPS tocmai în așa ceva (împăiat) constau, bașca iepuroiul, făzănița, sitarii sau, la mari ocazii, câte-o blană somptuoasă de vulpoi. Apoi au apărut Gili, un brac sârmos, năbădăios cât cuprinde, a cărui manie de a-și ridica brusc botul pe sub fustele cucoanelor firește că-mi provoca delicii picante, dar și Țuțu, o corcitură pufoasă, pripășită de pe maidanul de la „Autobuzul“, care făcea pereche - culmea - cu motanul Mișu. Mișu, cel pe care ni l-au umflat hingherii de pe acope rișul magaziei, de-am
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
e aia Crăciun și ce e aia nașterea lui Hristos. Fiindcă Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Hristos se născu la Crăciun, de-aia îi cântă colinde toți mârlanii care umblă chiori după bani. Hristos a fost un fel de popă, băi, fiindcă el umbla cu fustă așa cum umblă popii pă la noi, numai că Hristos avea fustele roșii, albastre, portocalii sau dracu știe cum erau vopsite, dar numa cu negru nu. Pe măsa o chema Maria iar pe taso nu știu cum că era bătrân dă tot și ramolit și se ținea cu mâna de dârlogul măgarului pe care
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
alt tren către Cetate. Calvar. Aici alte întrebări. Mai ales privind gazda. În centru nu, lângă centru nu, așa că hai la mai mahala pe malul Limanului Nistrului, poartă cu poartă. În sfârșit, o femeie cu doi copii agățați ciorchine de fustă ne-a primit. Avea liberă o cameră cu un pat și o masă. Ne gândeam că, în momentul cînd va vedea năvala a trei copii ne va trimite mai departe dar nu. Se vede că doar săracii știu cu adevărat
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
pe la Vadul lui Vodă în Ucraina, am ajuns în comuna Criuleni, locuită de moldoveni în mare parte. Trecuseră alte trupe pe acolo și se vede că făcuseră prădăciuni fiindcă o moldoveancă cu un copil în brațe și atârnați de poalele fustei alți doi blestema și plângea în gura mare: “Mi-au luat hoții pâinița de gura copchiilor. Ce mă fac eu acum? Unde să caut pâinea? V-am așteptat cum așteaptă orbul lumina, să veniți cât mai repede că sîntem români
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
chiar: să plece când și unde vrea! Nu-i mai trebuia alături de ea o fantoșă. Nici de a-4 a măcar nu mai era bun! . . . Nu mai era bun de nimic. Maxențiu învins, fără apărare, ar fi vrut o protecție, fuste de femeie lingă care să se adăpostească. Nu se gândi la mama lui, la frumoasa Zaza, cu sânii ca două globuri. O iubise prea mult, dar o cunoscuse prea bine ca s-o deranjeze fie chiar în amintire. Se gândi
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
înfigea persuasiunea în mintea spectatorului, pe calea auzului. Canțoneta conținea toate duhurile rele care circulau printre cei cinci sute de figuranți; conținea atmosfera încărcată de pudră, fard și parfum, de decolteuri, de poleială, de lac nou, de pijamale închise, de fuste învoalate, de maiouri lipite, de dans și contorsiune. Oyral era un fel de sugestie de la scenă la sală. Deștepta în spectator multiple senzații care zăceau în el latent. Orchestra făcea să tresalte tot jazz-ul pe care-1 poartă oamenii în
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea gust. Și musai trebuia s-aducă. Odată a luat el bătaie la scară când făcuse pozna de fugise, de fată mare, cu mămuța. - Atunci era bătaie multă, păru convins celălalt. Dar lumea era mai cuminte. Țin minte, femeia purta fusta de șese lați, nu scurtă ca acuma. Și toți se mulțămeau cu puțin : fitecine făcea un bordei pe căpriori, îl acoperea cu gunoaie, mai trântea ș-un mal de cuptor. Nu-i păsa de nimică. Bag sama acum ce case
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
decît asta, mai ales pentru ca Julius să nu sufere. Dar el, mestecînd zahărul În ceașca de cafea, spuse, cu un glas mai blînd decît de obicei, că era timpul ca mucosul ăsta să nu mai stea tot timpul lipit de fustele guvernantei; prea era mereu printre servitori, ba stînd de vorbă cu grădinarul, ba cu bucătăreasa, numai cu cei de rangul lui social nu. Susan Îi dădea dreptate, așa-i, darling, dar Îi părea atît de rău... Juan Lucas Încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tu Îi rogi, tu plîngi de durere, Îi rogi să rămînă de dragul lui Julius, nici mai mult nici mai puțin decît de dragul lui Julius, ai un copil cu adevărat netot, Susan, trebuia să-l vezi cum asculta totul ținîndu-se de fustele Vilmei și uitîndu-se la noi cu dușmănie, ești naivă, Susan... Juan Lucas voia să vorbească despre toate astea, să-și ușureze sufletul, ca să nu-și mai amintească de ele, să le uite complet Înainte de a se Întîlni cu prietenii, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lume. Atunci mamele le arătau alți copii la fel de mici care veneau singuri la școală și se obișnuiau cu ceilalți În cîteva minute. Plîngăcioșii se uitau la acomodabili, Își asumau primul lor complex de inferioritate și se agățau din nou de fusta mamelor, zgîriindu-le În disperarea lor, căci nu voiau să se despartă În ruptul capului și erau hotărîți să nu le dea drumul niciodată. Dar atunci se apropiau Mary Trinity și Mary Charity, mirosind a curățenie și de o bunătate Îngerească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
urmă a ajuns la locul unde se afla ușa și muncitorii au primit-o cu vorbe deșucheate, au Început să fluiere admirativ, ba chiar i-au spus mămico. Dar Susan nici nu-i lua În seamă: a Înaintat fermecătoare, cu fusta ei galbenă și bluza albă, croindu-și drum printre ei pînă l-a găsit pe meșter. A vorbit cu el cîteva minute și a cumpărat ușa pe un preț de nimic. După părerea meșterului, era bună de aruncat; pentru ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lovindu-se de ușa pe care Julius nu reușea s-o deschidă fiindcă nu găsea cheia, care nu fusese niciodată În costumul de baie. Acum erau speriați cu adevărat toți trei, dar Cecilia, isteață foc, scoase dintr-un buzunar al fustei un pachet de Chesterfield pe care-l cumpărase pentru a i-l face cadou lui Manolo și-i spuse, fumează, iubitule, ca să-și ascundă frica și pe Julius Îl cuceri cu un zîmbet larg: „tu stai aici, micuțule?“. Julius Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iubite, niciodată nu l-a lăsat vreo fată ca pe mine, s-ar putea să se strice de rîs dacă-i scriu tot ce simt, s-ar putea să-mi spună du-te dracului și mergi să te bocești lîngă fustele mamei. Bietul Bobby Încerca de cîteva ore să-i scrie fratelui său, Începuse să se sature să stea mai departe acolo, uitîndu-se la foaia de hîrtie Încă albă și la creionul de pe masă. De fiecare dată cînd Îl lua În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bil că a socotit răspunsul de la sine-nțeles, căci n-a mai avut răbdare să-l aștepte. I-a scos bluza cu to tul și a culcat-o pe pat, întinzându-se lângă ea și strecurându-i o mână sub fusta scurtă. Amețită cum n-o văzusem niciodată până atunci, fata blondă s-a desprins de gura iubitului ei doar cât să mă priveas că-n ochi și să-mi spună pe românește: „Hai... nu fi prost...“ Stăteam pe un mic
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
moțul. Mă gândeam să-mi aleg unul și să le spun cole gilor că acela mă inspiră, că nu pot să scriu fără el. Nu-mi mai aduc bine aminte ce pusesem acolo: în mod sigur un fermoar de la o fustă a mamei, o piesă de lemn vopsită în galben de la jocul de construit „Arco“ și parcă o lampă scoasă din soclul ei de la radioul cel vechi, cu ochi magic, de pe șifonier și ștearsă bine de praf... Am luat fiecare lucrușor
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
să te prostești așa? Și, de unde bucuria atât de mare? Că băiatul nu merge acolo în tabără sau în stațiune, ci la greu, la muncă aspră, pe brânci. Ei, ce știe femeia? Ea ar vrea să-l aibă mereu lângă fusta ei, și când o fi bărbat în toată purterea cuvântului, să bâzâie că Ovidiu o duce greu, că nu se descurcă... Eu, dom’ profesor, nu că mă laud, dar știu ce-nseamnă un șantier. Când eram ca Ovidiu, da’ ce
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
că dorm. Pașii ei s-au opit lângă capul meu. O simțeam foarte aproape de mine. Stăteam cu ochii închiși, tăcând mâlc. Când am simțit că nu mai pot, am deschis ochii. Linda și-a cuprins cu brațele genunchii acoperiți cu fusta ei roșie dantelată. Ochii ei frumoși cenușii-violet se dilataseră mult, iar eu am arborat un zâmbet de-abia schițat. -Păcat că nu ne putem întâlni în larg, a zis ea. -De ce? am întrebat eu contrariat. Am auzit imediat zgomotul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
A zâmbit ușor. S-a uitat iarăși la mine. -Vorbesc serios. Acum nu joc teatru. Prudent, m-am uitt în spatele ei printre copaci, apoi m-am răsucit să văd și în spatele meu. Nu era nimeni. -Mai stăm? -Da. Își lăsă fusta peste genunchi. -Cred că mi-aș dori să te cunosc mai bine, adăugă apoi. -Ce vrei să mai știi? Ce e cu fata aceea din telegramă... -Absolut nimic. Ea aparține de mult trecutului, ți-am spus doar. -Vreau să te
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
pe una dintre scările alea pe jumătate terminate, care ar trebui văzute doar în caz de incendiu și sună la Sioux City, uriașa companie de computere și produse electronice, unde ea lucra la relațiile cu clienții. Stătea acolo, netezindu-și fusta bouclé șifonată, de parcă șeful ei ar fi putut s-o vadă prin telefon. Îi povesti despre accident cât de vag fu în stare. O relatare remarcabil de echilibrată: treizeci de ani de experiență în a ascunde adevăruri despre Schluteri. Ceru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sens, frivole, stupide, salvatoare. Bombardamentul rapid, marca Travis, care o scosese din sărite pe Karin ani întregi, părea acum o ploaie așezată de aprilie, care făcea să crească nivelul apelor, revitalizând pământul. Trăncănind întruna, Bonnie Travis se tot trăgea de fusta largă de lână și de puloverul mițos tricotat de mână, cu peticele sale de lână oliv amintind de culoarea pe care o căpăta Platte în august. Pe lanțul de la gâtul ei, un Kokopelli 1 dansa și cânta din fluier. Anul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cel puțin după ceasul ei. Dar pentru Karin, asta amenința întotdeauna să se transforme în eternitate. —Ce aștepți de la asta? întrebă ea, încercând să pară detașată. —Nimic! Vreau să mă ajute să nu aștept nimic. Își încleștă mâna pe tivul fustei. —La ce-ți folosește? — Mă transformă mai degrabă... într-un obiect pentru mine însumi. Fără identitate. Se frecă pe obraz și se uită în sus. Mă face mai transparent în interior. Reduce rezistența. Îmi eliberează convingerile, pentru ca orice idee nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]