2,598 matches
-
străzile rămân pustii, mai ales în ceasurile amiezii când aerul capătă un miros greu, de stârv descompus de căldură. Și întrucît nu uită că bătrânul custode, al cărui ajutor era, a murit în urma unei crize de astm, Julius ține o găleată cu apă în bibliotecă, pentru a se spăla pe mâini după ce pune în ordine cărțile îmbîcsite de praf. Pentru dezlegarea misterului acestui praf ciudat, care dă aproape tuturor lucrurilor o paloare bolnăvicioasă, s-au format nenumărate expediții. Cei mai buni
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de împrumut, într-o noapte cu zăpadă apoasă care înălbea întunericul. Mama suferise o congestie cerebrală, la fel ca, după aceea, sora mea (se pare că problemele de circulație sunt o moștenire în familia noastră). Se dusese să aducă o găleată de apă de la fântână și, ajungând pe trepte, s-a prăbușit. Pe drum, mi-am făcut mii de reproșuri. N-o mai văzusem pe mama de aproape un an. Fusesem plecat din țară, ce-i drept, vreo cinci luni, vremelnic
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mănâncă“ produși de Grupul Brunwin, pe care am pus-o imediat în cuptor, înainte de a băga celelalte cumpărături în frigider sau un dulapurile din bucătărie. Douăzeci de minute mai târziu, când sosise momentul să sting cuptorul, am extras ambalajul din găleata de gunoi ca să verific dacă urmasem corect instrucțiunile: și atunci s-a întâmplat. Cred că a fost un fel de revelație. Trebuie să vă amintiți că în perioada aceea nu mai vorbisem de un an cu nimeni: poate că înnebunisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
brusc că i se face rău. Alergă în staul și dădu ușa de perete cu piciorul. Herber nu murise încă. Era atârnat cu picioarele de o grindă și sângele îi picura dintr-o tăietură foarte mică din grumaz într-o găleată pusă pe pardoseală, plină deja pe trei sferturi. Avea ochii lăptoși, palizi și orbi. În rest, staulul era gol. Începând să plângă înăbușit, George fugi înapoi în casă și o găsi pe Dorothy în birou, scriind la calculator. — Bună, scumpule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
doar pentru două luni, a spus el, dar cine știe ce efect ar avea asupra constituției fragile a unei relicve cu inima slabă ca mine. Ieri-noapte însă, măreția legii părea să nu mă îngrozească și m-am pomenit incapabil să rezist acestei găleți de delicioase fărădelegi. Intrasem doar de câteva secunde, când un bărbat (bărbat! ce spun? - o nălucă, Michael, fantezia unui perfecționist trezită la viață: Adonis însuși, în jachetă de piele și blugi de culoarea cerului) a ieșit dintr-un separeu. Findlay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
podea. Era umbra unui corp uman, spânzurat și legat de glezne de un cârlig de carne înșurubat într-o grindă. O mică incizie fusese făcută în gât și din el se prelingea sângele, peste față, prin părul încleiat și în găleata grea de fier care era acum aproape plină. Pic. Pic. Pic. Era cadavrul lui Dorothy Winshaw; și lângă el, șezând pe un trepied, era unchiul ei, Mortimer. Își ridică privirea când Michael ieși din tunel, dar era imposibil de spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cutii, lighene crăpate, pungi, înghețat bocnă, pământul nu poate primi și nu poate ascunde nimic și până la vară când or răsări buruienile, istoria se oglindește mai departe în geografia patriei. Femeia care învârte în mămăligă trage ceaunul de pe foc, apucă găleata de zoaie și crăpând ușa, o zvârle în șănțulețul de scurgere săpat printre câteva lespezi. Firișorul argintiu de gheață de pe fundul șanțului e înecat de viitura care pornește la vale câteva capace de plastic, ghemotoace de praf cu fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ga-lop... Atașatul Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi vine să... Să ce? I-au ajuns moldovlahii la os, numai aseară, de pildă, a trebuit să care apă cu găleata de la cișmeaua din Piața Latină, după ce s-a ars pompa, a câta oară? S-a oprit curentul, și de câte ori se oprește, se arde pompa. Cine știe de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
banii dați și cu ochii scoși, cum se spune pe la români, știu ei bine de ce. Iar acum, poftim, e aproape patru, în loc să se ducă și el la casa lui, că mai are de cărat până la etajul cinci vreo douăzeci de găleți dacă vrea să facă și baie, și trebuie, că diseară e mare dineu nu mai știe nici el unde, ori la palatul patriarhal ori la palatul parlamentului, în orice caz uite că e patru și trebuie să stea și după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bine cu chimia. Nu putem să le dăm un simplu obiect din fier ruginit, îmbătrânit pe cale corozivă. E nevoie de ceva mai sofisticat. Pe vremuri, la voi la observator exista o cameră, o cămăruță mică-mică, un depozit de mături și găleți, de fapt. Mai există? Cred că da. Nu s-a mai clintit nimic pe la noi în douăzeci de ani. De ce n-ar fi? Atunci totul e-n regulă. În cămăruța aia se ascunde un secret. De fapt n-o să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
avut copii mulți - fete și feciori. Fetele s-au măritat și au plecat la casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi întreagă să o colinde pe toată. Avea vite multe că turna laptele cu găleata într-un butoi mare de lemn și dădea lapte de pomană tot cu găleata la necăjiții din sat. Nevastă-sa nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Atunci când punea să facă mămăligă îl întreba: „Stăvăra, câte căni să pui?” Șapte sau
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
casele lor. Atunci când Zoița, nevasta lui mergea în grădină îi trebuia o zi întreagă să o colinde pe toată. Avea vite multe că turna laptele cu găleata într-un butoi mare de lemn și dădea lapte de pomană tot cu găleata la necăjiții din sat. Nevastă-sa nu ieșea niciodată din cuvântul lui. Atunci când punea să facă mămăligă îl întreba: „Stăvăra, câte căni să pui?” Șapte sau mai multe, după câți oameni aveau la masă. Anii au trecut, au venit bătrânețile
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Leonorei și s-a sfătuit cu Rarița lui să o cheme pe Leonora la ei acasă și să-i ceară socoteală de ce i-a întârlocat fata cu golanul lui Manole. Au urmărit-o pe Leonora și, când se întorcea cu gălețile cu apă de la fântână, au chemat-o în ogradă, spunându-i să lase gălețile că nu stă mult, doar să-i arate ceva. Cum au văzut-o în casă au și luat-o la bătaie și au anchetat-o. Când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ei acasă și să-i ceară socoteală de ce i-a întârlocat fata cu golanul lui Manole. Au urmărit-o pe Leonora și, când se întorcea cu gălețile cu apă de la fântână, au chemat-o în ogradă, spunându-i să lase gălețile că nu stă mult, doar să-i arate ceva. Cum au văzut-o în casă au și luat-o la bătaie și au anchetat-o. Când a venit din întâmplare o altă vecină, Chimircan cu Rarița lui i-au pus
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Pleșu, care era nepotul lui Oacheș. După ce s-a terminat războiul a murit și Rarița tot de T.B.C. Dar mai întâi a murit Constantin și nici nu l-au scăldat, doar l-a scos în mijlocul ogrăzii și au aruncat câteva găleți de apă pe el. Când Creața a întrebat-o pe Rarița: Mamă, mie, ce îi spui lui Ghițișor să-mi dea? Rarița, când trebuia să răspundă, se făcea că nu poate să vorbească și începea să bolborosească ceva de neînțeles
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Piticul ei și nu era de acord să-l împartă cu altă femeie. Când a murit Chioru lui Oacheș nu a avut parte nici să fie scăldat, l-au întins pe iarbă afară în ogradă și au aruncat vreo trei găleți cu apă peste el, acesta a fost scăldatul. Zavastia nu s-a mai căsătorit, a trăit în căsuța ei formată dintr-o cameră și o tindă, care avea un paravan din nuiele împletite în picioare ca să mai țină ceva dos
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
se transforma într-un glod, care de multe ori ajungea până la genunchi. Nu întâmplător satul poartă numele de Glodenii-Gândului. Într-o bună zi, vine Dumitru Busuioc cu un topor la ascuțit. Afară era deja glod pe drum și ploua cu găleata. Lupu îi spune nevestei, adică Ioanei: Ioano, ia să vezi cum îți aduce Dumitru Busuioc apă... Pune Lupu toporul în foc și, când a început toporul să pălească spre roșu, Lupu a început să o înjure pe Ioana: Mi-s
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ia să vezi cum îți aduce Dumitru Busuioc apă... Pune Lupu toporul în foc și, când a început toporul să pălească spre roșu, Lupu a început să o înjure pe Ioana: Mi-s morții mătii, Ioano! Unde-i apa din găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe ea, care a început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
Unde-i apa din găleată? Că se topește toporul gospodarului. Și a pus mâna pe cleștele de tras focul, prefăcându-se că o bate pe ea, care a început să-și ceară iertare că a consumat apa. Busuioc a înșfăcat găleata goală și a zbughit-o la fugă prin ploaie și prin glod ca să nu o bată Lupu pe Ioana din cauza toporului. Dar în urma lui Busuioc, ei se prăpădeau de râs. Ioana nu-l iubea pe Toader al ei și mai
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
te convingă că nu există, deschideau ferestrele și Începeau să murmure: Unde-i sergentul? Când n-ai nevoie de el e mereu pe aici, javra. Doarme cu vreo administratoare. Ia chemați polițistul. Și o țineau așa până cineva arunca o găleată de apă pe geam și mormăielile Încetau. — Ce-a fost asta? A, apă. Bună idee. Apoi ferestrele se-nchideau. — Marie, femeia care-i făcea menajul, protestând În privința scurtării zilei de muncă la opt ore: Când bărbatul lucrează până la șase, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
a bărcii. — Mănâncă, spuse Marjorie. — Da, dar nu mușcă. Nick Învârti barca, să treacă momeala pe la ambii pești, apoi o Îndreptă spre promontoriu. Marjorie nu strânse firul până nu ajunseră la mal. Traseră barca pe plajă și Nick scoase o găleată plină cu bibani vii. Peștii Înotau În apa din găleată. Nick prinse trei dintre ei În mâini, le tăie capetele și Îi curăță de solzi, asta cât Marjorie se chinui să prindă și ea unul, apoi În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Învârti barca, să treacă momeala pe la ambii pești, apoi o Îndreptă spre promontoriu. Marjorie nu strânse firul până nu ajunseră la mal. Traseră barca pe plajă și Nick scoase o găleată plină cu bibani vii. Peștii Înotau În apa din găleată. Nick prinse trei dintre ei În mâini, le tăie capetele și Îi curăță de solzi, asta cât Marjorie se chinui să prindă și ea unul, apoi În cele din urmă, reuși să prindă un biban Îi tăie capul și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
pânză. Omulețul zăcea cu fața-n iarbă. Negrul Îl ridică-n brațe, cu capul atârnându-i, și-l duse lângă foc. Ad arăta groaznic, cu ochii holbați. Bugs Îl lăsă jos cu blândețe. — Mi-aduci, te rog, niște apă din găleata aia, domnu’ Adams? Mi-e că l-am lovit cam tare. Negrul Îl stropi cu puțină apă și-i frecă ușor urechea. Bărbatul Închise ochii. Bugs se ridică-n picioare. — Acum e bine, n-avem de ce să ne-ngrijorăm. Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
lor. Îi lăsarăm bacșișul pe masă și ieșirăm. Eram În mașină, gata să pornim, când fata apăru În pragul ușii. Pornirăm mașina și Îi făcurăm cu mâna. Ea nu răspunse, stătea doar acolo, privind În urma noastră. DUPĂ PLOAIE Ploua cu găleata când am trecut prin mahalalele Genovei și, oricât de Încet am fi mers În spatele tramvaielor și al camioanelor, tot stropeam trotuarul cu noroi, așa că oamenii se fereau când ne vedeau, băgându-se sub tocul ușilor. În San Pier d’Arena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Am jucat un timp și el a câștigat trei dolari. Apoi John ciocăni la ușă și intră. — Joci un cribbage, John? Întrebă Jack. John Își lăsă pălăria pe masă. Era udă. Și haina Îi era udă. — Plouă? Întrebă Jack. — Cu găleata. Luasem un taxi, da’ ne-am blocat În trafic, așa c-am luat-o pe jos. — Hai, John, vino să joci un cribbage. Ar trebui să mergem să mâncăm. Nu, spuse Jack. Nu mi-e foame Încă. Așa că mai jucară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]