19,733 matches
-
trezise slujitor Într-o biserică dărăpănată ca vai de capul ei. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singură, nici casa parohială nu se afla Într-o stare mai bună, lucru care Îl obligă pe preot să-și caute o gazdă. Familia Dénarnaud, biensûr, că doar destinul ce ocupație de bază are decât să le potrivească pe toate Într-un mod cât mai... cum să spun?... Într-un mod cât mai! Mademoiselle Marie urcă, așadar, treptele apropierii, din toate direcțiile, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ca vreunul dintre ei să fi pătruns Înăuntru În lipsa mea (și tocmai o exclusesem puțin mai Înainte), aria suspecților se reducea la doi : Roger și Eveline. Vizitele celorlalți - mai lungi ori mai scurte, nu contează - se consumaseră doar În prezența gazdei care eram. Vreau să spun că, pe toată durata șederii, Îi avusesem pe toți sub ochi fără Întrerupere, deci fără posibilitatea oferită vreunuia de a cotrobăi prin Încăpere și de a descoperi și sustrage pistolul. Așadar, Îi tăiem de pe listă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Să mergem la masă, fraților! Episodul 15 îNAINTE DE MASĂ Să ne strecurăm și noi, Cetitoriule, la masa de care pomenea hanul tătărăsc în precedentul episod, o masă mare, întinsă, cu făclii prea luminate, cu jilțurile largi, tipizate, în care trupurile gazdelor și ale oaspeților cu bucurie se lăsau. Și nu credeam a greși dacă, dintru început, avem a pomeni o problemă: noi lângă cine să stăm? Care-i rangul nostru, Cetitoriule? Este vădit ca lumina acelei zile albe de primăvară că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orânduirii în care a apărut Eneida, ori veacului de aur al feudalismului de la Mancha, suntem convinși că asemeni acelor povestitori de-atunci, și noi, în aceste mulțumitoare clipe, am fi închinat cu bună știință encomiastice vorbe, vorbe, vorbe răbdătoarei noastre gazde, cu temeiul adevărat și cu gândul sincer că nu știm cum, fără de primitorul adăpost ce ni le-a oferit pe dată, temătoarele noastre cuvinte ar mai fi avut neobrăzarea să se strângă în acest mult prea ei îndatorat foileton. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lucitoare, fină, balansându-se într-un dolce far’ niente picior peste picior, eventualul mic neg poznaș de pe năsucul în vânt, ci și de ecourile întretăiate pe care le trezeau în el trecerea molatecă și rău prevestitoare a motanului negru al gazdei, strunga imposibil de ocolit cu privirea din dantura tatălui fetei, carpeta de pe perete cu BUCATE BUNE EU GĂTESC PENTRU SOȚUL CEL IUBESC etc. întrebări chinuitoare frământau mintea sa fragedă: ce legătură există între lucruri? Sunt ele dispuse la întâmplare? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poți face în împrejurări ca acestea micile pasiuni să dispară. Episodul 124 O PERECHE FERICITĂ Mult ar fi rămas Iovănuț pe gânduri, cugetând la cele rostite de înțeleapta doamnă Potoțki, dacă în clipele acelea somptuoasele uși de Lipsca ale salonului gazdei nu s-ar fi deschis cu sfială, lăsând să apară în cadrul lor - cine? întrebăm noi, atenți la retorica suspansului, despre care noua critică a scris pagini strălucite, și ține de onestitatea și datoria noastră, a povestitorilor contemporani, să amintim câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
au înmulțit peste măsură - zise pan Bijinski. — Să vă-mbrăcați gros până treceți Polonia, să nu răciți - adăugă Malgorzata. — Să fiți atenți cu cine vorbiți despre recoltă - zise Zbignew. Și îi mai sfatuiră în privința unor lucruri mai de amănunt, apoi gazdele îi conduseră pe cei doi călugări la drumul mare, la o bifurcație, unde se afla un fel de indicator primitiv cu două scânduri, cum mai există și astăzi. Pe o scândură arătând drumul din stânga scria „Roma 865 suliți”, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Borzești, adăstau străchini cu apă călduță pentru ca boierii să-și spele degetele și ghiulurile de praful drumului. în spatele jilțurilor galbene de nuiele așteptau cu ștergare albe de cânepă slujnicuțe tinere de 16-17 ani. După ce oaspeții își clătiră degetele și ghiulurile, gazda bătu de șase ori din palme și-ntr-o clipită se iviră slujnicuțe nu cu mult mai mature decât primele, purtând farfurioare cu dulceață de agrișe și zmeură și pahare aurite cu apă de izvor. Cafea nu se servea, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
domnia-ta ai slujit atâtea capete de domn, ele căzând în cele din urmă, al dumitale rămânând, precum văz, pe umeri? — Numai eu știu cum se mai ține - oftă spătarul. Dânsul a fost Barzovie-Vodă. — Plecăciune, Măria-Ta! - zise cu smerenie gazda. De mult voiam să te cunosc. Din câte știu, Măria-Ta, când erai în Scaun, ai scos birul pe stupi și-ai pus bir la cărți. De unde atâtea cărți, Măria-Ta? — Da, așa e - suspină Barzovie-Vodă - am vrut să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
neam ești? — Neamul meu - zise Cosette •— s-ar fi tras din Egipt, dacă pe drept cuvânt nu se trăgea din India, iar eu am fugit cu domniile-lor de jugul amar al turcilor. Episodul 179 SUFERINȚELE TINEREI COSETTE Vorbele înțelepte ale gazdei o făcură pe zvelta țigăncușa să plece capul. Cum stătea așa sfioasă, părea mulțumită, fericită chiar că este martoră, ba uneori și părtașă la sfatul unor asemenea oameni, fețe simandicoase, boierești, rang mare. Și totuși, cine ar fi zăbovit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să vezi pe unde fugi. Trebuie să știi să fugi cu ochi-nchiși”. Și s-a apucat moșu’, fie-i țărâna ușoară, să mă-nvețe cum trebuie să fug exact, la loc sigur, nu alandala. Și mi-a spus că gazdele cele mai bune nu sunt oamenii, gata să te vândă pe nimica toată, ci ibovnicele, care trăiesc și se înmulțesc cel mai bine în vremuri de răstriște. Avea moșneagul, bată-l norocul, fiind încă verde la trup, o adevărată sistemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Radu Stoenescu-Balcâzu. E o împrejurare de excepțiune, care nu suferă amenare. Inemicii țerăi sunt cu ochii pe noi. Dar să facem câțiva pași, căci, cu iertăciune zic, urechile muiarelor nu sunt făcute spre auzi asemenea lucruri. Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și gazda se sculară și ieșiră în curte. La masă rămăsese tăcutul Broanteș și Cosette. Era liniște. De undeva se auzea gângurind o turturică. Cosette ridică privirea și se uită în adâncul ochilor lui Broanteș. — O auzi? - suspină ea, și atinse mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Iani și fugi după vin. Vestea se lăți. Peste vreun ceas, la poarta casei vel-comisului Agache Natriul bătu cu înfrigurare sărdariul Basile Neaoșul. Recunoscându-l, sluga îi deschise și sărdariul sui în goană scările, năvălind în odăile din spate ale gazdei. — Scoală, vel-comise - strigă sărdariul de cum dădu cu ochii de Agache - c-a venit și vremea noastră! A fugit Sima-Vodă! — Ce vorbești?! - făcu năucit vel-comisul. Unde-a fugit? Nu știu - răspunse sărdariul - că-n Ieși nu mai e! — Da’ tu de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
adânc. M-am așezat pe canapeaua de vizavi. Era tare și inconfortabilă și adânciturile făcute de nasturi se strângeau în mod neașteptat sub mine. Mă simțeam nesigură stând acolo pe micile cratere. Dar asta nu părea să o deranjeze pe gazdă. în spatele meu erau niște perne din tafta, dar erau și ele tari ca pietrele. Știu că ai ieșit în seara asta, am spus. Am stat în fața casei tale douăzeci de minute. Am văzut taxiul cu care ai venit; i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fiecare dintre noi, cei vinovați, împresurându-ne ca șerpii și aținându-ne calea. Cred că ar trebui să ia naiba, dacă se mai poate acum, scheleții ăștia aburinzi care plutesc nicicum și carcasele astea zburătoare care-au fost poate cândva gazde sufletelor noastre nebune și sfinte! Nu poate fi spirit și nici geniu și nici măcar liniște într-o lume precum aceea din care am plecat, în care gândurile învelite în mantaua dezgustătoare a mațelorsilesc bieții oameni să uite carnea care suntpentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
noi o chestiune de discutat, nu ține de liceu. Băiatul venea la mine. Kleiman își părăsi brusc aerul lui de șef. - Da, sigur, părinte, nu știam. Iertați-mă, vă rog! Și, făcând în direcția mea gestul cu care, pe scenă, gazdele amabile își invită oaspeții la masă, Kleiman ne întoarse spatele, își descheie haina și o porni spre scara de marmură, cu mâinile în buzunare, legănându-se și lunecând de parcă se îndrepta spre o doamnă pe care vrea s-o invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l petrecuse la capătul celălalt al țării, undeva aproape de Deva. Baia de Sus, așa se numea micuțul orășel de munte unde se dusese ca să se refacă după un accident pe care îl suferise în activitatea lui de polițist. Stătuse în gazdă în casa tatălui ei, șeful secției de poliție de acolo. O plăcuse și o ceruse de nevastă. Veniseră apoi la Iași, unde Toma era inspector de poliție la judiciar. Ileana se acomodase bine în Moldova și iată că acum familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dacă nu, adăugă el văzând că acesta clatină din cap, hai să cinstim un păhărel în cinstea lui ficioru-tău! Toma nu avea chef de pălinca lui Pop dar nici nu putea să-l refuze, trebuia să se comporte ca o gazdă bună. Hai, noroc! ridică bătrânul paharul. Să-ți trăiască băiatul și mie nepotul! Marie, vino și tu că ți-am turnat și ție un păhărel! o chemă el și pe nevastă-sa. Cei doi, se simțeau foarte bine și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oră. Văzuse asta la venire. Totuși lăsă neatins păhărelul pe masă. Ia spune, cum te simți? îl întrebă Simion Pop împingând de o parte farfuria goală. Îți place la noi? Sigur că da. Este frumos aici, iar dumneavoastră sunteți o gazdă foarte primitoare. Doamna Maria face o mâncare excelentă. Stați să vedeți și felul al doilea! interveni Maria. La ăla m-a ajutat Ileana, ea este foarte pricepută la prepararea fripturilor. Abia aștept! răspunse Cristian privind spre fata lui Simion Pop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dormi. Nu-i nici un deranj. Poftim, intrați! îl invitase Cristian lăsând din mână cartea pe care o citea și ridicându-se din pat. Luați loc! îi arătă el un scaun de lângă masă. Cum te simți? Îți place la noi? întrebă gazda, după ce se așeză pe scaunul pe care îl trăsese mai aproape de pat. Da, cum să nu! E foarte bine aici. Pop se foia pe scaun, căutând să se facă mai comod. Era îmbrăcat încă în uniformă, nu-și scosese decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
totuși, știi tu? Trebuie să fi aflat de undeva, că doar nu scrie la ziar ce sunt eu. Sigur că nu scrie! zâmbi șmecherește Maricel. Eram sigur, de asta te-am și întrebat. Păi, tot târgul vorbește că sunteți în gazdă la domnul comandant Pop. Da? spuse mirat Toma. Și ce mai vorbește târgul? Se spune că ați venit aici într-o misiune foarte secretă, șopti Maricel conspirativ, aplecându-se ușor peste masă, un fel de control la activitatea secției de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puțin înspicate, dar în rest, puteai spune că fotograful îl imortalizase cu doar puțină vreme în urmă. În mâna dreaptă, ținea toiagul sau bâta aceea pe care acum o vedea rezemată de perete lângă ușă. Inspectorul se uită mirat la gazda lor după care își aruncă ochii din nou la bucățica de carton pe care o avea în față. E tatăl dumitale ori bunicul? Calistrat se mulțumi să dea din cap, fără a-i da nici o lămurire. Întinse mâna după fotografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
atrage imediat pe Bandura. Abia cînd păși În odăița ei și cînd ea trase draperia grea de pluș verde și-i vîrÎ mîna caldă sub cămașă, abia atunci Înțelese: Marietei nu-i era hărăzit nici unul dintre acele roluri - nici de Gazdă, nici de Tricoteză, nici de Studentă, nici de Mironosiță - numai ea nu avea nevoie de alte ipostaze coregrafice Îndelung studiate, pentru că ea era o curvă de port.PRIVATE „Îi iubea și-i ajuta pe marinarii de pretutindeni“ - urla Bandura În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Suedia, tot ce ar fi putut să mă intereseze „ca femeie“. N-a lipsit nici faimoasa corabie Vasa, scoasă din mîl după secole, conservată acum ca o mumie faraonică. Într-o seară, după spectacolul cu Sonata duhurilor de la Teatrul Național, gazda mea m-a condus la bibliotecă. Abia de am reușit să Înfulec un sandviș Într-un expres. Era ora unsprezece, biblioteca Închisă. Cu toate astea, doamna Johanson Îi arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
arătă portarului o anume legitimație, drept care el ne lăsă Înăuntru, mormăind ceva În barbă. Ținea În mînă o verigă imensă cu chei, ca cea a paznicului care, cu o zi Înainte, ne introdusese În Închisoarea Centrală la spectacolul cu Godot. Gazda mă Încredință acelui Cerber după care-mi spuse că va veni după mine a doua zi dimineață la hotel, ca eu să pot cerceta În liniște Biblioteca Divină, căci domnul va chema un taxi, domnul Îmi va sta la dispoziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]