2,398 matches
-
natura lor, conflictele din provincie reprezentau, În termenii dreptului internațional, un război) și, pe 19 iulie, Senatul american i-a Îndemnat pe oficialii de la Haga să-l pună sub acuzare pe Miloševiæ pentru „crime de război, crime Împotriva umanității și genocid”. Plauzibilitatea acestor capete de acuzare creștea cu fiecare zi. Unități de poliție speciale recrutate din Serbia Îi omorau acum cu sutele pe „teroriștii” albanezi și existau dovezi indubitabile că, sub pretextul acestui conflict, Belgradul plănuia să „Încurajeze” exilul albanezilor, obligându
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
recunoscut În sfârșit Învins și a demisionat. șase luni mai târziu, pe fondul nevoii disperate de ajutor economic occidental, guvernul sârb a acceptat să-l aresteze pe Miloševiæ și să-l predea Tribunalului de la Haga, unde a fost acuzat de genocid și crime de război. Cine era responsabil pentru tragedia din Iugoslavia? Un lucru e cert, vină era destulă cât să ajungă la toată lumea. Națiunile Unite au demonstrat inițial un interes minim (Boutros Boutros-Ghali, un secretar-general inadecvat și indiferent, a calificat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
susțineau ei) pe rapoarte exagerate sau chiar complet false despre crime inexistente. Majoritatea pledau pentru intervenția În Bosnia și Kosovo pe principii generale, continuând argumentarea bazată pe drepturile omului Începută cu 20 de ani În urmă și subliniind actele de genocid ale forțelor sârbe. Dar nici măcar chestiunea iugoslavă, oricât de imperioasă, nu a izbutit să readucă intelectualii În centrul vieții publice. La Paris, Bernard-Henri Lévy era invitat la Palatul Elysée pentru consultări cu președintele, așa cum și Tony Blair organiza periodic Întâlniri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ceea ce el și colegii lui negaseră mult timp cu Înverșunare: că România a avut și ea un rol În exterminarea evreilor din Europa... Bineînțeles, există și alte criterii pentru deplina integrare În marea familie europeană. Refuzul Turciei de a recunoaște „genocidul” populației armene În 1915 va fi un impediment pentru aderarea ei la UE, așa cum Serbia va continua să lâncezească În pragul Europei până când clasa ei politică Își va asuma răspunderea pentru omuciderile În masă și celelalte crime din războaiele iugoslave
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
grup de europeni de a extermina până la unul membrii altui grup de europeni, aici, pe pământ european, și nu foarte demult. „Soluția finală la problema evreiască” propusă de Hitler nu este numai sursa unor aspecte cruciale din jurisprudența internațională postbelică: „genocidul” sau „crimele Împotriva umanității”. Ea determină și statura morală (și legală, În unele țări europene) a celor care se pronunță asupră-i. Negarea sau minimalizarea Holocaustului echivalează cu o autoexcludere din discursul public civilizat. De aceea politicienii moderați evită pe cât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
germanii nu puteau nega faptele comise Împotriva evreilor - situație unică În Europa. Puteau să evite subiectul, să insiste asupra propriei lor suferințe, să arunce Întreaga vină asupra „câtorva” naziști. Însă nu puteau ocoli responsabilitatea atribuindu-le pur și simplu altora genocidul. Chiar Adenauer, care În public se limitase la manifestări de simpatie pentru „victimele” evreiești fără a-i numi vreodată pe călăii lor, a fost nevoit să semneze un tratat cu Israelul privind plata reparațiilor. Iar dacă amintirile lui Primo Levi
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
devină un subiect de studiu obligatoriu În toate școlile. Presupoziția emisă de Konrad Adenauer după război s-a văzut infirmată: pentru sănătatea democrației germane, amintirea nazismului trebuia nu Îngropată, ci menținută trează. Iar atenția se Îndrepta tot mai mult asupra genocidului și „crimelor Împotriva umanității”, În locul „crimelor de război”, cu care fusese asociat până atunci național-socialismul. O nouă generație Începea să descopere natura și amploarea atrocităților naziste. Revistele populare ca Stern și Quick nu mai aveau cum să minimalizeze importanța lagărelor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nazismului, argumenta Nolte Într-un articol celebru publicat În Frankfurter Allgemeine Zeitung În iunie 1986, Însă fără precedentul bolșevic ele nu pot fi explicate complet. Sosise momentul ca epoca nazistă să fie reconsiderată, situând Holocaustul În contextul mai larg al genocidelor din epoca modernă. Cea mai importantă reacție la poziția lui Nolte a venit de la Jürgen Habermas, care - asemenea lui Enzensberger, Günter Grass și alți membri ai „generației sceptice” - era suficient de bătrân pentru a-și aminti nazismul și, ca atare
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai active În America de Nord decât În Europa) care stăruiau În Încercarea de a demonstra că exterminarea În masă a evreilor nu a putut avea loc. Dar „revizioniștii” erau izolați la periferiile spectrului politic, iar stăruința lor asupra imposibilității tehnice a genocidului confirma involuntar monstruozitatea crimei naziste. Dar ubicuitatea zelului compensatoriu În Europa, unde dispariția evreilor era recunoscută, comemorată și predată În școli, nu era nici ea lipsită de riscuri. În primul rând, exista pericolul unui recul. Până și politicienii germani răbufneau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai ales germanii) au acum nenumărate ocazii de a se confrunta cu ororile din trecutul recent În toată magnitudinea lor. Cum spunea cancelarul german Gerhard Schröder la a 60-a aniversare a eliberării deținuților de la Auschwitz, „amintirea războiului și a genocidului face parte din viața noastră. Nimic nu poate schimba acest lucru: aceste amintiri sunt fragmente din identitatea noastră”. În alte părți, persistă Însă zone de umbră. În Polonia, unde un Institut al Memoriei Naționale se străduiește să Încurajeze investigarea temeinică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iluziilor 439; Uniunea Sovietică 389-392; viziunea lumii 365 generația ’70; ca eră post439; cinismul 442-443; crize economice 417-426; cultura 439-440; cultura pop 442-443; legătura dintre represiunea socială și cea sexuală 440; provocări sociale 426-439; punk rock 442-443; terorism - vezi terorism genocid - vezi Holocaust Genscher, Hans-Dietrich 608, 656 Georgia; declararea independenței 600; mișcarea de independență 596 Geremek, Bronis³aw 539 Gerhardsen, Einar 338 Germania; acordurile cu Aliații din Vest 123; antisemitism 738; asasinarea echipei israeliene la Jocurile Olimpice de la München de către mișcarea „Septembrie Negru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Șerpilor o vom utiliza noi ca ospiciu de nebuni pentru politicienii cu mintea uscată. Dar legionarii au un crez, un neam și un Dumnezeu. Crezul lor are un conținut creator care servește neamul și eternitatea lui în slujba lui Hristos. Genocidul în România a fost practicat înainte de instaurarea comunismului, „năluca” înspăimântătoare. El a fost adus de întunecate forțe oculte și impus pe furiș, pe căi dosite. Au instaurat groază și jaf, au deschis mii și mii de morminte și au umplut
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Jean Ancel, Contribuții la Istoria României. Problema evreiască, volumul. II Partea a doua 1933-1944, p. 83-124; Idem, Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941, passim; Radu Florian, The Jassy Massacre of June 29-30, 1941: An Early Act of Genocide. Against the Jews. In: Randolph L. Braham (editor), The Destruction of Romanian and Ucrainian Jews during the Antonescu Era, pp. 63-85; Radu Ioanid, Holocaustul în România. Distrugerea evreilor și romilor sub regimul Antonescu 1940-1944, pp. 99-137. 15 Jean Ancel, Preludiu
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
cu o serie de lideri din guvern, precum Ceaușescu, Macovescu, ministrul de Externe și Moses Rosen, rabinul șef. În raportul său, Bingham punea accentul pe diversitatea culturală din România, dar menționa că deși există și exemple de discriminare, "acuzațiile de "genocid cultural" făcute de unele grupuri americane" sînt "exagerate"1822. Bingham discutase cu ambasadorul Barnes, care i-a arătat raportul pe care-l întocmise ambasada, în primăvară, privind statutul ungurilor în România. Una din principalele plîngeri ale acestora se referea la
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
24 de ore. În ziua de Crăciun, noul șef al Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu, a anunțat executarea lui Nicolae și a Elenei Ceaușescu, în urma judecării lor în grabă de către un tribunal militar. Cei doi au fost găsiți vinovați de genocid, de distrugerea proprietății publice, subminarea economiei statului și a structurii puterii și de încercarea de a fura fonduri de stat depozitate în bănci de peste hotare 2574. Pe 26 decembrie, Televiziunea Română a arătat întregii lumi corpurile neînsuflețite al lui Nicolae și
by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
scopul și efectele regimului totalitar comunist în România, 1945-1989", analiza se fixează apoi asupra "Reperelor istoriografice" ale regimului comunist românesc. În continuare sunt examinate în detaliu "Partidul Comunist Român" (capitolul 1), "Represiunea" (capitolul 2), unde se pledează cazul în favoarea probării "genocidului comunist în România", centrul de greutate al analizei căzând pe instituția Securității ca instrument al Partidului, pe "geografia represiunii" și pe sistemul concentraționar al Gulagului românesc. Chestiuni ce țin de "Societate, Economie, Cultură" sunt comasate în capitolul 3 al Raportului
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Raport, 2006, p. 168). "Vreme de patru decenii și jumătate, statul românesc (sic!) a fost confiscat de un grup politic străin de interesele și aspirațiile poporului român" (Raport, 2006, pp. 17-19), responsabil pentru "violul maselor", pregătirea și executarea unui dublu genocid (împotriva "fondului biologic al națiunii", precum și un "genocid cultural") și, în general, pentru "tragedia României sub comunism". Fără a mai fi menționate și toate celelalte capete de acuzare, concluzia "ilegitimității și criminalității" regimului apare ca auto-evidentă, iar datoria de a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
și jumătate, statul românesc (sic!) a fost confiscat de un grup politic străin de interesele și aspirațiile poporului român" (Raport, 2006, pp. 17-19), responsabil pentru "violul maselor", pregătirea și executarea unui dublu genocid (împotriva "fondului biologic al națiunii", precum și un "genocid cultural") și, în general, pentru "tragedia României sub comunism". Fără a mai fi menționate și toate celelalte capete de acuzare, concluzia "ilegitimității și criminalității" regimului apare ca auto-evidentă, iar datoria de a condamna comunismul apare ca o necesitate morală imperativă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
solicitând condamnarea regimului comunist), limbajul utilizat abundă în licențe poetice, formulări metaforice și alte extravaganțe expresive, toate acestea convergând înspre imprecizie conceptuală și inflație semantică. De exemplu, una din piesele de rezistență ale armăturii conceptuale a Raportului este noțiunea de genocid utilizată pentru a descrie atentatul criminal al regimului comunist de distrugere a "fondului biologic al națiunii" (Raport, 2006, p. 160). După cum au punctat convingător o serie de critici, conceptul de "genocid", așa cum este definit în jurisprudența internațională și literatura de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
rezistență ale armăturii conceptuale a Raportului este noțiunea de genocid utilizată pentru a descrie atentatul criminal al regimului comunist de distrugere a "fondului biologic al națiunii" (Raport, 2006, p. 160). După cum au punctat convingător o serie de critici, conceptul de "genocid", așa cum este definit în jurisprudența internațională și literatura de specialitate, nu poate fi aplicat cazului românesc (Shafir, 2007). În concluzie, Raportul este un document care se revendică de la științificitate, dar sfârșește prin a formula capete de acuzare, condamnând comunismul nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
național-socialist. Corolarul logic al acestei teze duale este incomparabilitatea principială a Holocaustului cu alte evenimente tragice care au oripilat secolul al XX-lea, cum ar fi crimele stalinismului (unde intră epurările din timpul Marii Terori, precum și uciderile din Arhipelagul Gulag), genocidul armenilor de către Imperiul Otoman, teroarea dezlănțuită de către khmerii roșii ai lui Pol-Pot în Cambodgia, dezastrele umane însumând zeci de milioane de victime din China maoistă, și alte atâtea calamități care au zguduit umanitatea în ultima sută de ani. Fără a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
The Question of German Guilt. New York: Fordham University Press. Judt, T. (2005). Postwar: A History of Europe since 1945. New York: The Penguin Press. Kampe, N. (1987). Normalizing the Holocaust? The Recent Historians' Debate in the Federal Republic of Germany. Holocaust Genocide Studies, 2(1), 61-80. Karnoouh, C. (2011). Inventarea poporului-națiune: cronici din România și Europa Orientală: 1973-2007. Cluj-Napoca: Ideea Design & Print. Kedourie, E. (1961). Nationalism. Londra: Hutchinson University Library. Kohn, H. (1961). The Idea of Nationalism: A Study in Its Origins
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
părăsiți de cea mai mare parte a armatei, soții Ceaușescu au fugit din București cu un elicopter. Ei au fost prinși la Târgoviște și, după o judecată sumară, au fost executați la 25 decembrie 1989. Capetele de acuzare au fost: genocid, acțiuni armate împotriva poporului român și a puterii de stat, încercarea de a fugi din țară. În zilele de 21-22 decembrie 1989 au avut loc demonstrații populare și confruntări cu armata și în alte orașe (Sibiu, Brașov, Cluj, Arad). La
ISTORIA CONTEMPORANĂ by DANIELA RAMONA HOBJILĂ IONELA ADRIANA LEPĂRDĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1210_a_2074]