4,147 matches
-
din cap că a înțeles. Așa. Lalla e mare consultant în domeniul computerelor, la o firmă cu reprezentanți în toată lumea. Are două doctorate și un IQ astronomic și pretinde că are o gravă dislexie vestimentară. La început, am crezut că glumește. — Notează‑mi, spune, băgându‑mi în ochi o agendă legată în piele. Scrie‑mi toate combinațiile. — Bine, OK... dar, Lalla, parcă ne înțelesesem să încerci singură câteva combinații de haine, nu? — Știu. O să încerc. Într‑o zi, îți promit. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
răstoarnă o alta prin intermediul unei acțiuni violente” - ne-am pus cu toții viața la bătaie. Jocul continuă. Mao e pornit să măture opoziția. La ședințele de partid, zâmbește și stă la taifas cu Liu și Deng. Îi întreabă de familie și glumește pe seama obiceiului lui Deng de a juca poker. Mao are abilitatea de a dezarma din vorbe, de a fermeca și de a-și face victimele să-și uite de suspiciuni, până când devin o ușă deschisă. Apoi lovește. Primarul Beijingului, Peng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
răspund eu. O să creștem un imens caprifoi roșu și vom umple cerul cu el. În dimineața următoare, vicepreședintele Liu îi face o vizită lui Mao în cabinet. Liu nu e doar neliniștit, ci și emoționat. Mao îl salută călduros. Mao glumește în legătură cu călătoria sa. Liu e afectat de umorul și buna dispoziție a lui Mao. Începe să se relaxeze. Însă când ei se așază, Mao schimbă foaia. A fost o scenă foarte tristă atunci când m-am dat jos din tren, începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
dăruia un poem de-al său sau scris de alții. Toate, așternute în minunata lui caligrafie, pe hârtie de orez. Odată, Mao m-a întrebat: Ești de acord că Yenanul seamănă cu o micuță curte imperială, Fairlynn? Eram sigură că glumește, așa că i-am răspuns: Nu, căci aici nu există un consiliu de o sută de consilieri. A râs și mi-a spus: Asta e ușor. Hai să facem un consiliu. Să întocmim o listă. A luat un stilou și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de la streașina casei, mașina roșie parcatè în curte, întorcându-se spre mine, Matei, ce-i cu mașina asta aici? recunoscându-i numèrul, Mașina mea! Mașină noastrè! corectând-o eu în gând, mașina în care, Am furat-o, încercând eu sè glumesc, ea înconjurând tulburatè mașină cea roșie, atingând-o din când în când cu vârful degetelor înmènușate, ușor, ca o mângâiere, E incredibil, Matei! Cum ai reușit? Am vândut-o unui tip pe care, Da, știu! Dar eu aveam nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
în glas, măi rèmâi puțin! Crezi cè ai vèzut tot, Matei, dar nu știi nici pe sfert din câte ar trebui sè știi, Sunt ortodox, Ilarie! Asta n-are importanțè! ridicându-și spre mine privirea, Si, apoi, încercând eu sè glumesc, mi-am dat seama cè nu posed nici unul din cele cinci instrumente de biruire a rèului! el dè din cap, zâmbind, Nimeni nu s-a nèscut cu ele în brațe, le dobândim pe parcursul vieții, pe mèsurè ce dorul de Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
tèiate artistic la bucètèrie, Dupè câteva momente scurse în tècere, timp în care ne-am vèzut fiecare de farfuriile noastre, Șerban atacè din nou, Vezi cè nevastè-mea, știi cum sunt femeile, vrea sè te vadè însurat! Te previn! eu, amuzat, glumind, N-are nevoie de CV-ul meu? Nu dragè, știe ea mai bine, Bine, admite Matei, dar cu o condiție! Care?! mirându-se Șerban cu gura plinè de carne, dè apoi pe gât o înghițiturè de bere, Vreau o fatè
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
sentimentul cè traversez un câmp aerian de sèbii, Jandarmii! Sè între jandarmii! cheamè autoritar de la tribunè, Luați-l! I-am expus și lui Șerban, chiar în biroul lui de la redacție, convorbirea pe care am purtat-o cu șeful poliției județene, Glumești! izbucnește el neîncrezètor, în finalul relatèrii mele, despre ultima scenè, cea cu substituirea de identitate, nu i-am spus nimic, Ca ziarist sigur cè îl știe foarte bine pe șeful poliției, are reputația, mè informeazè el, a unui individ neiertètor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
prea obosit și nu-mi arde de glume! Bietul de tine! Oi fi fost la pușcărie și ți-ai pierdut mințile de câte ai pătimit acolo, dacă o tot ții una și bună că eu ți-s mamă! Nu, nu glumește! Chiar nu te-a recunoscut, sărmana de ea! În ce hal a adus-o bătrânețea, dacă nu-și dă seama că a ta este vocea asta care tremură de nerăbdare, de enervare. — Cum altfel vrei să-ți spun? Niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
poate excesiv, cauza lui, În fața ta și a prietenilor noștri tineri! Nu știu, literalmente, ce m-aș fi făcut fără Victor, fără glumele lui, mai ales atunci când s-a Întâmplat să lipsească Alexandru și fiica lui, Teodora. Cu ei mai glumeam, mai râdeam, dar În rest parcă eram pe scenă. Dacă eu, așa tăcut cum mă știi, cum Îmi reproșezi că sunt de obicei, ajunsesem să Întrețin conversația! Ceilalți, rar să mai scoată vreunul o vorbă. Și atunci când stăteam la una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
adolescent Îmbătrânit, cu o dantură execrabilă și o halenă neplăcută. Mi-l aminteam cu o hălăciugă de păr negru și creț. Acum albise de tot, părul Îi era lins, de un alb neverosimil... Poate era perucă! De ce nu? Ca să acopere... Glumești! Dacă i-ai fi văzut hainele modeste, ținuta aproape neglijentă, nu ți-ar fi trecut prin minte așa ceva! Era părul lui de altădată, Îmbătrânit ca și el. A insistat să Îi fac o vizită acasă. Până la urmă, ca să nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
final, înclin să o înțeleg, pentru că femeia m-a cucerit și pe mine. ― Dumneata, Nicolache, vrei să mă faci să cred că te-ai înamo... Domnița Ecaterina apăru însoțită de favorita sa și Nicolae se grăbi să-i iasă înainte, glumind pe seama obiceiului românesc de a „sălta boierii”. ― De data asta, însă, a fost un nesperat prilej pentru noi, boierii, de a „sălta”... o zeiță. ― Draga mea, interveni domnița, vino să-mi cunoști și nepotul. Toți ne punem mari speranțe în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
folositoare pentru un împărat, dacă ne gândim bine. Dar nu numai Talma se bucură de atenția lui. Când se retrage la Malmaison, cam trei zile în fiecare săptămână, Napoleon se înconjoară doar de artiști. Râde, aleargă, transpiră, dansează, mănâncă și glumește în compania lor. Ascultă muzică, se lasă pictat sau interpretează diverse roluri împreună cu ei. Asta dovedește că îi iubește într-adevăr. În ciuda aversiunii declarate pentru Anglia, are totuși un respect deosebit și față de artiștii englezi și nu o dată și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
altă parte, să abată atenția celor două imperii aflate în conflict de la marile manevre ale împăratului Napoleon. Redau dialogul: Ș ― Față de această situație, prietene, cred că realizezi că cea mai înțeleaptă măsură ar fi semnarea imediată a tratatului. Napoleon nu glumește. Mai devreme sau mai târziu va ataca Rusia. Prin semnarea tratatului, însă, îi vei tăia elanul și vei înlătura astfel pericolul unui război distrugător cu Franța. Acvila și-a netezit părul cărunt, plimbându-și încet palma de la creștet spre frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
trebui să aparțină Rusiei. Galib se ridicase și începuse să gesticuleze îndreptându-se spre ușă. ― Generale, cu tot respectul, dar nu pot să accept așa ceva. Eu plec! Kutuzov își arătase dinții albi, perfect înșiruiți. ― Cu tot respectul, Galib efendi, am glumit. Ia loc, te rog! Scrie, pisar: și care ar trebui să aparțină Rusiei, nu vor fi stăpânite de nici una din cele două puteri. Așa este mai bine? ― Bine? Nu e deloc bine! Se cuvine să menționați că nu veți construi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
vindecare, spunea, cu ciudă: - Dacă tot trebuie să-mi prindă ceva, să-mi fi prins mâinile, să-mi lase picioarele, ca să pot, și eu... - aici se oprea, căta În jur, ridica din umeri, adăugând, repede-repede, ca să se știe că ea glumește: Ca să pot merge! - privea Însă la noi cu o asemenea, În ochi, lumină tulbure transparentă, Încât știam că, de fapt, spunea: «Ca să pot dansa». O mai țin minte, dansând la balurile sătești - mai des cu tata, mai ales vals. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Să-ncerce! - nu-mi era frică de nici un copil din sat. Nici de flăcăi. Chiar dacă eram mai mititel decât unii, chiar dacă eram orfănel și nu aveam tată căruia să mă plâng, nu mă temeam: eram băiatul mamei! „Feciorul babei”, cum glumea ea. Știam să mă apăr - adică să atac, primul - cu capul... Caut mai departe, pe sub rădăcini, pe sub pietre; pun peștii prinși În lăculețul anume făcut pentru ei. Copiii nu dau semne că ar avea de gând să vină-ncoace; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
umăr, «păi unde eram eu, când cu partizanii sovietici: nu În miezul problemei?» «În miezul... Care miez?» « În miez, ce să mai discutăm! Îți dădeam recomandare, pecumcă erai În legătură cu ei!» Mă uit lung la el, să-mi dau seama dacă glumește - nu părea să fi devenit mai glumeț Între timp - zic: «Eram, eu, În legătură cu..? Ai avut dosarul meu În mână, nu se poate să nu-ți fi dat seama că n-aveam nici o legătură...» «Lasă, dom’ director, că eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
bogat - nu contează! Ba contează, dar invers: mama a rupt-o cu neamul ei de-de-de... De Grecotei-cu-nas-subțire, de-de-de... Să știi că ce s-a scris despre arendașii greci nu-i minciună! Erau cu adevărat ciocoi-ciocoi - dar nu vechi, ci noi!, glumește mama, chicotind mulțumită de găselniță. - Dar Gheorghe acela știm-noi-cum nu era un oarecare arendaș; era vărul... Verìei Sale, ca să ne exprimăm protocolar. Văr și adminstrator de moșii... - Putea să-i fie și frate, ca fire era, cum Îți spun: ciocoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
-ntorc să iau mobila! Mama zice că dă-o dracului de mobilă, dacă năboiesc Rușii peste Nistru și pun iar mâna pe ei? Doamne-ferește, de data asta nu-l mai deportează, Îl Împușcă pe loc! Ai văzut tu drac Împușcat?, glumește tata și dă s-o sărute pe mama, ea nu se prea lasă. Uite, bre, cum să pună mâna pe mine, dacă situația pe hartă e următoarea: Chișinăul e aici; și aici, la Chișinău, e punctul cel mai apropiat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
umbrești pragul. —Nicăieri. Adică nu într-o frizerie. James părea ușor stânjenit. — Am trecut pe la Deborah în drum spre casă. Ea m-a tuns. Din cauza șocului, Julia a tăcut preț de câteva clipe. Nu-i venea să-și creadă urechilor. —Glumești, nu? Păi, nu, a răspuns el indicându-și tunsoarea ca pe o dovadă. Ai lăsat-o pe Deborah să te tundă? Pentru numele lui Dumnezeu, femeia e învățătoare! De când a devenit și frizeriță? Ai înnebunit de tot? James a adoptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
raportat, decât că Jake aproape c-a omorât-o pe Jessica. Remarca ei nonșalantă a rămas plutind în aer preț de câteva secunde, până când toate au computerizat-o, după care s-a risipit instantaneu la aterizare. —Cuuuuuum? Susan era îngrozită. —Glumești, nu-i așa? Fiona a ridicat din umeri. —Oarecum. În următoarele cinci minute, Fiona le-a pus la curent cu evenimentele petrecute după întoarcerea de la nunta lui Alison și a lui Luca, până în punctul în care ea și David au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
întins picioarele lungi și-a căscat. —Măi să fie, ce de progrese facem noi azi! Uneori, să gândești puțin în afara tiparului e o idee mult mai deșteaptă decât răzbunarea. Facem o îmbrățișare în grup? Fiona și Susan știau că femeia glumea, dar Alison a rămas perplexă până când Julia nu i-a făcut cu ochiul. — Stai liniștită, iubito, e doar o glumiță de-a mea, a râs ea. Deci, trei s-au dus, a mai rămas una. Tu ce-ai mai făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
de alt mobilier și alt decor pentru ca experiențele noastre să fie valide. Susan știa că tot ceea ce-i spusese el era perfect logic. Dar, cu ochii minții, ea nu mai putea să vadă nimic altceva decât pe Caitlin râzând și glumind pe parcursul discuției animate din restaurant și părul lui Caitlin răsfirat pe pernă în timp ce ea și Nick făceau dragoste. Dar Susan nu putea să-i mărturisească lui Nick nimic din toate astea, pentru că era conștientă că bărbatul ar fi crezut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
tine, așa că viața lui ar fi mai ușoară dacă noi două am fi prietene. —Prietene? Pentru o secundă expresia impasibilă a lui Deborah a dispărut, iar la auzul respectivei sugestii ochii i-au ieșit din orbite. Vrei să fim prietene? Glumești, nu? Julia arăta și se simțea stânjenită. Nu, nu glumesc. Nu văd nici un motiv pentru care n-am putea să devenim prietene. Deborah a schițat un zâmbet și a tras adânc și prelung aer în piept. A, dar eu văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]