KorAP: Find »[drukola/base=grămadă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...251 >

6,255 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327

Retana. Unul din bărbații Îmbrăcați În alb Îi dădu lui Retana o foarfece. Retana i-o dădu lui Zurito. Zurito Îi spuse ceva lui Manuel. N-auzi nimic. Mai dă-o dracu’ de masă de operație. Mai fusese pe o grămadă de mese de astea Înainte. N-o să moară. Dac-ar fi fost cazul să moară, ar fi trebuit să fie și un preot pe acolo. Zurito Îi spuse ceva, ținând foarfeca la vedere. Asta era. O să-i taie coleta. Vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
războiul se desfășura În continuare, dar noi nu mai participam. Toamna era friguroasă În Milano și se Întuneca devreme. Atunci se aprindeau luminile prin case și era plăcut să privești ferestrele când te plimbai pe stradă. În fața magazinelor atârna o grămadă de vânat și zăpada pudra blana vulpilor cu cozile bătute de vânt. Căprioarele atârnau și ele Înghețate, grele și golite de măruntaie, și păsărele mici fluturau În vântul care le Întorcea penele pe dos. Era o toamnă rece și vântul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
privi perdeaua, Întinse mâna și apucă două șiraguri de mărgele În mână. — Și crezi că după aia o să fim fericiți și n-o să mai avem nici o problemă. Sunt sigur de asta. N-are de ce să-ți fie teamă. Știu o grămadă de oameni care au făcut treaba asta. — Și eu știu. Și după aia erau cu toții așa de fericiți. — Ei, dacă nu vrei, nu trebuie s-o faci. Nici nu mi-ar trece prin cap să te oblig. Știu doar că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și veni lângă mine. — S-a certat cu Soldier? — N-a fost chiar o ceartă. Doar că i-a zis să plece. — Simțeam c-o să se-ntâmple asta. Niciodată nu i-a plăcut prea mult de Soldier. — Nu. Sunt o grămadă de oameni care nu-i plac. — E un tip destul de rece. — Păi, nu știu, cu mine s-a purtat bine mereu. Și cu mine, spuse Hogan. N-am ce să-i reproșez. Da’ tot un tip rece rămâne. Hogan ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
la masă. Jack mânca un grepfrut. Când găsea câte-un sâmbure, Îl scuipa-n lingură și pe urmă-l arunca-n farfurie. — Cre’ că o luasem pe cărări azi-noapte. — Da, ai băut ceva. — Mi se pare c-am zis o grămadă de prostii. Nu, n-ai exagerat. — Unde-i Hogan? Întrebă. Terminase grepfrutul. — E la el În birou. — Auzi, ce ți-am zis În legătură cu pariurile pentru meci? mă-ntrebă Jack. Ținea lingura-n mână și Împungea coaja fructului cu ea. Fata

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Stabiliseră că trebuie să aibă șaizeci și opt de kilograme după-amiază la ora trei. Purtând un prosop În jurul taliei, Jack se urcă pe cântar. Limba cântarului nici nu se clinti. Walcott tocmai ce se cântărise și era Înconjurat de o grămadă de tipi. Hai să vedem cât cântărești, Jack, spuse Freedman, managerul lui Walcott. — Da’ vreau să văd și cât are el, spuse Jack, arătând din cap spre Walcott. — Hai, lasă prospul, spuse Freedman. — Ei, cât am? Îi Întreabă Jack pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
scoată brațele, Îl lucrează la corp pe Jack de se aude tocmai din stradă. Asta-i el, un tip care te lucrează. O țin tot așa vreo trei runde. Nu vorbesc. Se bat Întruna. Da’ și noi am avut o grămadă de lucrat la Jack Între runde. N-arăta bine deloc, da’ pe de altă parte nici nu prea se-agita el În ring. Nu se mișca mult și stânga aia lucra automat. E ca și cum ar fi fost conectată la fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
tot ce trebuia să facă Jack era să vrea să-l atingă. Când vine vorba de luptă corp la corp, Jack e calm și nu-și irosește energia. Știe totul despre lupta de aproape și știe cum să facă o grămadă de lucruri care nu se văd. La un moment dat erau În colțul nostru și atunci l-am văzut pe Jack cum Îl ține pe Walcott, apoi Își eliberează dreapta, o Întoarce și apoi o aruncă-n sus, Într-un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ridică și sudoarea i se prelinge pe față. I-am pus halatul pe umeri și, ținându-se cu o mână de-acolo, traversează ringul. L-au ridicat pe Walcott și acum Îl masează. În colțul lui s-a strâns o grămadă de lume. Pe Jack nu-l bagă nimeni În seamă. Se apleacă deasupra lui Walcott. — Îmi pare rău, zice Jack, n-am vrut să te lovesc sub centură. Walcott nu-i răspunde. Pare să-i fie mult prea rău ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
n-am apucat să-l văd, spuse Frank. Tati s-a dat jos și s-a urcat Înapoi până s-apuc să văd ceva. Am crezut că se dăduse jos ca să omoare vreun șarpe. — Păi, cred c-o să fie o grămadă de indieni care o să omoare șerpi În noaptea asta, spuse Joe Garner. — Indienii ăștia, spuse doamna Garner. Continuară să meargă. Drumul o coti către dealuri. Caii trăgeau tot mai greu, așa că băieții coborâră și o luară pe jos. Drumul era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
așa. Își trase din nou cearșaful peste cap. Îmi place de mor să stau așa, sub cearșaf. Domnul Turner stătea În picioare, lângă pat. Era un tip de vârstă medie, chelios și cu o burtă mare, și care avea o grămadă de treburi. — Ar trebui să Încetezi cu asta, Billy, și să Începi un tratament. Dacă vrei, pot să-ți aranjez eu ceva. — Nu vreau nici un tratament. Sunt cât se poate de fericit. Toată viața am fost fericit. — De cât timp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să bea Împreună un pahar. Domnul Turner l-a refuzat. William Campbell luă o gură din sticlă. Era o măsură temporară. Domnul Turner Îl privea atent. Stătuse În camera asta mult mai mult decât ar fi trebuit, doar avea o grămadă de treburi de făcut. Deși era Înconjurat de oameni care consumau droguri, nu putea să le sufere, și ținea foarte mult la William Campbell. Nu voia să-l lase așa. Îi era foarte milă de el și credea că un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
Uite, Întreabă-l și pe George. Spune, George, voia el să se dea jos de pe cruce? Cârciumarul: Domnilor, sincer să fiu nici, n-am fost acolo. Nu prea m-a interesat povestea asta. Al doilea soldat: Ascultă, am văzut o grămadă din ăștia - și aici și prin alte părți. Dacă mi-arată careva pe vreunu’ care să nu vrea să se dea jos de pe cruce, când vine momentul, și vreau să zic când vine momentul, dacă-mi arăți așa ceva, eu imediat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
când Îi ridică. [Își unește palmele și le Înalță] Când Îi trage-n jos propria greutate. Atunci chiar că e rău. Al treilea soldat: Am văzut câțiva care făceau chiar urât. Primul soldat: Crezi că eu nu? Am văzut o grămadă. Și vă zic, el s-a ținut bine azi. [Al doilea soldat roman Îi zâmbește cârciumarului evreu.] Al doilea soldat: Da’ știu că ești un creștin În toată regula, băiete. Primul soldat: Sigur, tu țin-te de glume. Da’ ascultă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
soldat: Păi, nu stăteam chiar lângă ea? Primul soldat: Arată bine. Al doilea soldat: Eu am cunoscut-o Înainte s-o Întâlnească el. [Îi face cu ochiul cârciumarului]. Primul soldat: O mai vedeam prin oraș. Al doilea soldat: Avea o grămadă de lucruri. Da’ știu că ei nu i-a purtat deloc noroc. Primul soldat: Păi, nu-i un tip norocos. Da’ azi mi s-a părut că e destul de bun. Al doilea soldat: Da’ cu gașca lui ce s-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
pârâurile pe care chiar le știu. În unele nopți Însă nu puteam pescui, și atunci eram treaz de-a binelea și mă rugam Întruna, Încercam să mă rog pentru toți oamenii pe care-i cunoscusem cândva. Asta-mi lua o grămadă de timp, pentru că, dacă Încerci să-ți aduci aminte de toți oamenii pe care i-ai cunoscut, Întorcându-te la primele amintiri (care pentru mine erau podul casei În care m-am născut, cu tortul de nuntă al părinților mei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
și alte specimene colecționate de tata În copilărie și păstrate În alcool, alcool care scăzuse, astfel că spinările șerpilor și ale celorlalte animale erau expuse și se albiseră), dacă te Întorceai atât de mult În timp, Îți aminteai de o grămadă de oameni. Dacă stăteai să te rogi pentru toți, spunând câte un Ave Maria și câte un Tatăl Nostru pentru fiecare, dura foarte mult și, În cele din urmă, se făcea lumină și atunci puteai să te culci, dacă erai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
V-am povestit și asta. — Scrisoarea pe care ai primit-o luni...era de la ea? — Sigur. Îmi scrie mereu. Scoate bani buni cu casa. — O să te-ntorci la o casă frumoasă. — Sigur. Are grijă de ea cum trebuie. Face o grămadă de bani. Crezi că-i trezim, dacă vorbim? Întrebai. — Nu. Nu ne-aud. Și, oricum, dorm ca vitele. Eu sunt altfel, sunt nervos. — Vorbește mai Încet. Vrei o țigară? Am fumat cu dibăcie pe Întuneric. — Nu fumați prea mult, signor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
ceva? Vă stă ceva pe cap? — Nu, John. Nu cred. Ar trebui să vă-nsurați, signor Tenente. Atunci nu v-ați mai face griji. Nu știu ce să zic. — Ar trebui să vă-nsurați. De ce nu luați vreo italiancă drăguță cu o grămadă de bani? Ați putea s-o luați pe oricare. Sunteți tânăr și aveți decorații și arătați bine. Ați mai fost și rănit de câteva ori. — Nu vorbesc destul de bine italiana. — Vorbiți bine. Și mai lăsați-o dracu’ de limbă. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-se de braț, și eu i-am zis: — De ce dracu’ ai vrut să mă sugrumi? Îmi venea să-l omor. O săptămână n-am putut Înghiți. M-a durut rău gâtul. Ei, și-am plecat de-acolo, pentru că erau o grămadă de tipi cu el și câțiva chiar s-au luat după mine; am luat colțul și am ajuns la docuri, unde m-am Întâlnit c-un amic care mi-a zis că cineva Îl omorâse pe un bărbat În plină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
să se omoare? De un’ să știu eu. Cum a făcut-o? — S-a spânzurat cu o frânghie. — Și cine l-a dat jos? — Nepoată-sa. — De ce l-au dat jos? — Se temeau pentru sufletul lui. Câți bani are? — O grămadă. — Tre’ să aibă vreo optzeci de ani. — Oricum, așa pare, cam de optzeci. — Tare-aș vrea să plece acasă. Niciodată n-apuc să mă culc Înainte de trei. Asta-i oră să te culci? — Stă treaz, că-i place. Păi, el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
În iarba Înaltă de pe câmp și de-a lungul drumului, cu buzunarele Întoarse, și muștele zburau deasupra lor și pe lângă fiecare cadavru sau morman de cadavre erau Împrăștiate hârtii. Printre firele de iarbă și grâne, lângă șosea, era Împrăștiat o grămadă de material: o bucătărie mobilă, apărută probabil când lucrurile mergeau bine, multe dintre ranițele acoperite cu piele de vițel, grenade, căști, puști, câte una cu fundu-n sus și cu baioneta Înfiptă-n pământ, grenade, căști, puști, cazmale pentru tranșee, rezerve

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
la modul impresionist. Erau niște desene foarte frumoase și n-aveau nimic În comun cu violul adevărat, În care fusta femeii Îi este trasă peste cap ca să o Înăbușe, În timp ce, câteodată, un camarad i se așază pe cap. Erau o grămadă de fotografii din astea instigatoare care fuseseră tipărite În mod evident chiar Înaintea Începerii ofensivei. Acum se amestecaseră cu ilustratele obscene și cu alte fotografii - poze mici, cu fete de la țară, făcute de fotograful satului, pozele obișnuite cu copii - și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
evident chiar Înaintea Începerii ofensivei. Acum se amestecaseră cu ilustratele obscene și cu alte fotografii - poze mici, cu fete de la țară, făcute de fotograful satului, pozele obișnuite cu copii - și cu multe scrisori, scrisori, și iarăși scrisori. Întotdeauna rămâneau o grămadă de hârtii În urma morților, și atacul ăsta nu făcea excepție. Avea În față cadavre recente și nimeni nu se ocupase de altceva În afară de buzunarele lor. Morții noștri, sau cei la care Încă se gândea ca fiind ai noștri, erau surprinzător

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
alergau. Casele orașului erau distruse de bombe și strada principală era acoperită de moloz, de tencuială și de mortar, și mai erau grinzi rupte, bucăți de țiglă și multe gropi, unele Îngălbenite pe la margini de la gazul cu muștar. Erau o grămadă de așchii de la bombe și bucățile de șrapnel erau Împrăștiate În moloz. În oraș nu se afla nici un om. Nick Adams nu mai văzuse un om de când plecase din Fornaci, deși, străbătând cu bicicleta ținutul Împădurit, văzuse multe arme ascunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]