4,781 matches
-
Anecdote, pref. edit., București, 1935. Repere bibliografice: V. Bogrea, „Din folclorul romanic și cel latin”, DR, 1923; N. Iorga, „Creațiunea poetică populară”. „Cercetări în Munții Apuseni”, RI, 1926, 1-3; N. Iorga, „Graiul și folclorul Maramureșului”, RI, 1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF, 1927, 1; O. Fouché, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Revue
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
1935. Repere bibliografice: V. Bogrea, „Din folclorul romanic și cel latin”, DR, 1923; N. Iorga, „Creațiunea poetică populară”. „Cercetări în Munții Apuseni”, RI, 1926, 1-3; N. Iorga, „Graiul și folclorul Maramureșului”, RI, 1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF, 1927, 1; O. Fouché, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Revue des langues romanes” (Paris
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Creațiunea poetică populară”. „Cercetări în Munții Apuseni”, RI, 1926, 1-3; N. Iorga, „Graiul și folclorul Maramureșului”, RI, 1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF, 1927, 1; O. Fouché, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Revue des langues romanes” (Paris), 1927; L. Salvini, „Folclor român comparat”, „Flori din lirica populară. Doine și strigături”, „Archivi per
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
1926, 1-3; N. Iorga, „Graiul și folclorul Maramureșului”, RI, 1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF, 1927, 1; O. Fouché, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Revue des langues romanes” (Paris), 1927; L. Salvini, „Folclor român comparat”, „Flori din lirica populară. Doine și strigături”, „Archivi per la raccolta e lo studio delle tradizioni popolari
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
1926, 7-9; Ovid Densusianu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Grai și suflet”, 1926, 403-405; Ștefan Pașca, „Cercetări în Munții Apuseni”, DR, 1924-1926; N. Drăganu, „Graiul și folclorul Maramureșului”, DR, 1924-1926; Vasile Bogrea, „Graiul și folclorul Maramureșului”, FF, 1927, 1; O. Fouché, „Graiul și folclorul Maramureșului”, „Revue des langues romanes” (Paris), 1927; L. Salvini, „Folclor român comparat”, „Flori din lirica populară. Doine și strigături”, „Archivi per la raccolta e lo studio delle tradizioni popolari italiane” (Roma), 1936, 1-2; Ion Diaconu, „Flori din lirica
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
Paralele folclorice” (greco-române), RI, 1944, 1-12; G. Pavelescu, „Paralele folclorice”, T, 1945, 1-2; Bârlea, Ist. folc., 497-501; Nicolae Bot, Tache Papahagi, AMET, 1977; Adrian Fochi, Profesorul Tache Papahagi, REF, 1977, 2; Traian Herseni, „Mic dicționar folcloric”, „Ethnologica”, 1979; Paul Simionescu, „Grai, folclor, etnografie”, REF, 1982, 2; Zamfira Mihail, Tache Papahagi, promotor al etnografiei comparate, REF, 1989, 4; Matilda Caragiu Marioțeanu, Tache Papahagi - marele singuratic, „Deșteptarea”, 1992, 1; Cândroveanu, Aromânii, 82-83; Datcu, Dicț. etnolog, II, 142-145; Dicț. esențial, 615-616. I.D.
PAPAHAGI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288673_a_290002]
-
să evidențieze genialitatea poetului, manifestată din copilărie, ba chiar posibila geneză involuntară, încă neconștientizată, a unora dintre imaginile marilor opere de mai târziu. Dat fiind momentul apariției, lucrarea este aproape meritorie, în pofida prezenței unor poncife și a stilizării nereușite a graiului moldovenesc. În 1938 apare Problema Eminescu, volum de studii elaborate între 1928 și 1932, prezentat cu modestie drept o minimă contribuție în direcția sintezei pe care epoca, atât de bogată în studii eminesciene, pare să o anunțe. Criticul se ocupă
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
nocive pentru spiritul limbii române și pentru caracterul ei național. Cât privește limba literară, însușirile pe care le aprecia erau forța expresivă și plasticitatea, proprii numai cuvintelor din limba veche, nu și neologismelor. Recomandând îmbogățirea limbii literare prin cuvinte din graiul popular, el arăta o deosebită prețuire față de scriitorii care o foloseau. Consecvent acestor principii și condus de ideea junimistă a unei educații în spirit național, a alcătuit în 1882 și o Carte de citire, cuprinzând texte vechi românești. A demonstrat
LAMBRIOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287740_a_289069]
-
ediții succesive de Opere complete. Performanța sa rămâne însă ediția critică din 1939 de la Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, cea mai bună ediție până la aceea a lui Iorgu Iordan și a Elisabetei Brâncuș (1970). Bun cunoscător al graiului din zona Humuleștilor, cercetând manuscrisele și corecturile făcute de Creangă pe marginea scrierilor sale publicate în „Convorbiri” și în manuale, K. restituie forma originară a textelor. Acestea sunt dispuse pe secțiuni, în cadrul fiecăreia urmându-se cronologia apariției. În final sunt
KIRILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287713_a_289042]
-
MOLDOVA NOASTRĂ, revistă apărută la Chișinău, lunar, între 1 martie și mai 1921, editată de Cercul Cultural „Mărăști”. Scopul declarat este de a „duce graiul strămoșesc în cele mai depărtate unghiuri ale Basarabiei”. Ca secretar de redacție funcționează C.A. Ignătescu, iar în numărul inaugural se consemna că revista va fi redactată „de cele mai de seamă pene din Basarabia și de peste Prut”. M. n.
MOLDOVA NOASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288216_a_289545]
-
Eșantion de cultură și civilizație tradițională românească (text apărut în „Studii și cercetări de etnologie”, 1990) este o monografie temeinică a unei vechi localități din județul Sibiu, cu o existență menționată într-un document de la 1291. Bogate capitole sunt consacrate graiului local, ocupațiilor tradiționale, portului popular, datinilor și obiceiurilor, literaturii populare. Folcloristica sibiană (1999) configurează imaginea preocupărilor de culegere și studiere a creației populare în zona Sibiu de la începuturi (1677) până în prezent. SCRIERI: Creatori populari sibieni (în colaborare cu P. Dumbrăveanu
MOISE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288207_a_289536]
-
poporului, București, 1909, 24; Tudor Pamfile, Cântece de țară, București, 1913, 70; Ov. Densusianu, Flori alese din cântecele poporului, București, 1920, 107-109; Ion Bârlea, Literatură populară din Maramureș, I, îngr. Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 29-32; Take Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925, 120-121; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 3-159; Al. I. Amzulescu, Balade populare românești, introd. edit., București, 1964, 463-486; Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964, 555-1074; Miorița. Balade populare
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
radicala transformare la care sunt supuse acestea îl determină pe M., format ca om de știință, să încerce uneltele scriitorului. Alăturat în chip firesc sămănătoriștilor, el a preluat multe din stereotipurile lor. Dar harul povestirii, capacitatea de a înfățișa fidel graiul, locuința și ocupațiile celor printre care s-a născut dau relief câtorva dintre „chipurile săcelene” („moșu Vasile”, „părintele Radu”, „Călțuna”), asigurând textului și o deosebită valoare documentară cu privire la etnografia zonei. Și partea memorialistică a lucrării Luptele de emancipare ale românilor
MOROIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288253_a_289582]
-
Liturghii în limba rroma. Chiar dacă majoritatea țiganilor cunosc limba sârbească, traducerea celei mai importante slujbe religioase în idiomul rromani reprezintă un act de respect și iubire față de aproapele. Pentru a cuceri o inimă se cuvine să-i deprinzi mai întâi graiul. Îndeobște, o limbă ascunde o întreagă lume. Între scripturile creștine, Faptele Apostolilor ne sugerează că, dacă ar fi fost prezenți la Ierusalim, Duhul le-ar fi vorbit și țiganilor pe limba lor. În afara acestui model de învecinare, Biserica Ortodoxă română
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și inovație, între certitudine și neprihănită șovăială. La toate aceste interstiții se întrupează chipul pacificat al unui bătrân care se încăpățânează să rămână veșnic tânăr. Taina firesculuitc "Taina firescului" Dacă ar fi să rezum într-o frază multele întâlniri - în grai sau tăcere - cu părintele Teofil Părăian, aș spune că acest monah întrupează, pur și simplu, taina firescului. Ca orice minune, acest firesc aduce printre oameni atât bucurie, cât și îndoială. Foarte mulți sunt cei care se bucură de prezența sfinției sale
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de pietate individuală, fără vreo relevanță dogmatică specială, acești universitari ratau de fapt întâlnirea cu un mare eveniment teologic. Limbajul extraordinar de elaborat în care părintele Sofronie și-a redactat faimoasa introducere la scrierile cuviosului Siluan nu surprinde printr-un grai provincial sau prin complacerea romantică, de tip narodnicist, în exaltarea virtuților țărănești ale sfinților ruși de odinioară. Cu siguranță, părintele Sofronie n-a împărtășit nostalgia slavofililor care doreau să reînvie, fie doar și prin limbă și în literatură, o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pentru teologia sa exigentă. Fără aceste daruri, teologia devine un exercițiu narcisist și se inserează într-o acoladă a vanității. Pentru decenii, părintele Sofronie a preferat să-și împărtășească gândurile doar în intimitate, împreună cu asceții Athosului, prin corespondență sau viu grai. Doar la o vârstă înaintată părintele Sofronie și-a putut așterne pe hârtie experiențele spirituale, ucenicii săi alcătuind din aceste fragmente o panoramă extraordinară. După numai un deceniu de la mutarea sa către cele veșnice, părintele Sofronie ne vorbește prin gura
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dinaintea Nașterii Domnului”1. Această stare de fapt arată intima legătură între tradiție și Scriptură, precum și suprapunerea acestora cu viața Bisericii creștine în toată suflarea ei. Secole la rând, Scriptura n-a fost propovăduită credincioșilor și necredincioșilor decât prin viu grai, de la amvon. Această vestire a cuvântului lui Dumnezeu a fost tâlcuită, mai ales în mănăstiri, în acord cu tradiția Părinților purtători de Duh. Vastele posibilități tehnice de astăzi ar permite nu doar indicarea zilelor liturgice corespunzătoare diferitelor lecturi scripturistice, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a stins, că moartea îi și răsucește cadavrul, îndreptîndu-l într-o altă direcție. O, tu, mohorîtă jumătate hindusă a Naturii, care i-ai durat din oasele înecaților tronul, undeva în miezul acestor mări fără verdeață - regină păgînă, îmi vorbești în graiul ucigătoarelor taifunuri, dar și în cel al liniștii de mormînt ce le urmează. Balena asta a ta, care și-a întors capul către soare, apoi s-a răsucit la loc, mi-a dat o învățătură. O, tu, coapsă vînjoasă, încinsă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ascunde pompa, dar Nae Îl demască. Cam aceeași treabă se petrece Într-o poveste de Tiberiu Vornic, Movila Neagră. (Ă). Cel puțin, d.Eugen Frunză, În Două vorbe și un singur tâlc, nu face altceva decât să redacteze Într-un grai mai sfătos și pe scurt câteva fapte pe care le-am citit cu toții În ziare. Atitudinea aceasta e În orice caz mai recomandabilă decât cea a d-lui Mihai Novicov, care are nevoie de un volumaș Întreg pentru a povesti
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
va spune, când o-mpături,/c-au fost toate astea pe la leatul când pornise omul să doboare/lepra neagră-a vechilor zavistii, ca un Făt-Frumos pe-un cal de soare/pe deasupra anticelor triștii? (Ă) Nu răsună În veacuri Herodoții?/ Câte graiuri foamea nu-și uscară, de prin funduri palide de Sciții/până-n fruntea lanelor de vară? Iar acum: puzderiile astea/de lumini, de oameni pretutindeni! Deodată tinere deprinderi -/vremea: ca poenile-n Armindeni. (Ă) Progresul cine-o să ni-l fure?/ E
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
ca exemplu, În fața tuturor studenților. „A doua zi. Privirile se-ntreabă. Cu toți ar vrea să-nceapă mai degrabă Examenul. Tovarășii o cheamă. Ea merge spre catedră fără teamă. Cum tresări-ndelunga-i așteptare, Când auzi râvnita Întrebare: - E oare graiul o suprastructură a bazei? Sufletul Îi stă la gură. Privesc cu-ardoare ochi-i de tăciune și dă răspuns domol, cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Îi stă la gură. Privesc cu-ardoare ochi-i de tăciune și dă răspuns domol, cu sfiiciune. Treptat, neliniștea din ea se stinge, și-n glas mândria tot mai mult se-ncinge. Ă Gramatica-i părea atât de grea Mulți graiul să-l dezlege Încercară dar de abia acum, Întâia oară, Înlăturând cu-o mână colbul antic A descâlcit al limbii ghem gigantic. Ă A terminat. Ochi ațintiți spre ea. Ă Profesorul Îi spune: - Ai vorbit Frumos, tovarășă, ba chiar mai
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care vă zbateți În jungla capitalismului! Ce greu ne vine să ne coborâm la jargonul vostru, oglindă a ferocelor relații ce domnesc acolo, la voi. (Ă). Dacă În copilărie mă bucuram atunci când povestea Îi făcea pe oameni să vorbească În graiul jivinelor, astăzi mărturisesc că operația aceasta de tălmăcire a unui jargon animalic, reflex al unor raporturi animalice Între oameni, Îmi provoacă dezgust: dacă o fac, e numai pentru că o socotesc necesară. (Ă). Da, sărmanilor! voi puteți să mințiți, să falsificați
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
e sătul de viața de rob pe care a dus-o. Iată-i asemenea unor râuri vijelioase de munte, Îndreptându-se, mii și mii de oameni, spre șantierele canalului. Rândurile lor se Îngroașă mereu, Îi vedem inundând trenurile, amestecându-și graiurile și obiceiurile Într-un singur șuvoi, gonind năvalnic spre țel. Nici nu putea găsi scriitorul un procedeu mai eficace pentru a ne zugrăvi imensa capacitate de mobilizare a partidului, pentru a ne dezvălui acea sursă vie a forței sale, care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]