2,681 matches
-
te duci În prima zi de școală la gimnaziu Îmbrăcată Într-un pulover de altă nuanță de gri decât restul, pentru că mama ta l-a cumpărat pe al tău din magazinul Oxfam În timp ce toți ceilalți din clasă preferaseră noua nuanță gri metalizat marca Wyatt&Moore? Nimic. Știe că ei nu știu nimic despre cum e să n-ai nimic. Dregându-și vocea, femeia Încearcă să-și regăsească tonul calm și detașat care știe din experiență că le inspiră respect bărbaților: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu-mi mai trimită Nissan-ul Sunny, firma Pegas mi l-a trimis din nou. Bancheta din spate e atât de umedă Încât ai putea Înființa o crescătorie de ciuperci acolo. Încordându-mi ambele fese și pulpele și suflecându-mi fusta gri din lână marca Nicole Farhi, fac tot posibilul să stau cumva la doi-trei centimetri deasupra umezelii. Când Îl Întreb pe șofer dacă ar putea cumva să găsească o rută mai scurtă până la policlinică, Îmi răspunde dând volumul atât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că bebelușii depășesc Anxietatea Separării până la doi ani, dar nu scrie nimic despre mame.) Mai bine să nu mă vadă deloc. Ghemuită În baie, stând pe coșul de rufe, am timp să studiez camera și observ niște vălătuci de praf gri care atârnă În dreptul ferestrei ca draperiile unei vrăjitoare. (Menajera noastră, Juanita, suferă de rău de Înălțime și e de Înțeles că nu poate curăța locurile aflate mai sus de șold.) Mai e și mozaicul cu o sirenă pe care meșterul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să bea puțin lapte, dar nu vrea să se agațe de sân pentru că e prea epuizată ca să sugă. La auzul cuvântului „a suge“, pe Momo o trece un mic fior de silă care face să-i tresalte puloverul de lână gri Donna Karan. Spune că Întreaga idee de a hrăni de la sân i se pare extrem de ciudată. Îi spun că e chiar opusul lui ciudat. De fapt, s-ar putea să fie singura dată În viață când Înțelegi perfect la ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
quiche, gurița lui aproape imaculată se contorsionează, devenind o tăietură plină de durere. Începe să plângă cu sughițuri, abia reușind să respire Între două suspine. Familiile de francezi care stau aproape de noi, toate având enfants Îmbrăcați În haine bleumarin sau gri de in, stând cu spatele drept și mâncându-și porția de haricots verts, se Întorc și se uită la barbarii de anglo-saxoni. După ce ia o gură, Emily ne anunță că nu vrea quiche pentru că are gust de ou. Vrea chiftele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Jill Cooper-Clark. E ciudată dorința asta de a căuta locul concret unde e Îngropat cineva. Dacă Jill e undeva, atunci acum e peste tot. Dar tot m-am dus acolo și am stat În fața pietrei albe curate, cu un scris gri moale. La sfârșit scrie: A fost mult iubită. Nu am vorbit cu voce tare - eram totuși În Sussex -, dar am gândit toate lucrurile pe care-mi doream să le știe Jill. Se spune că femeile au nevoie de modele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu puțin ruj și am cotrobăit după un taior Armani În șifonierul din camera de oaspeți. Voiam să arăt ca femeia pe care Julie le-o descrisese colegelor ei. Punându-mi taiorul, m-am simțit din nou În uniformă: lâna gri impregnată cu mirosul puterii, al banilor care se fac și al acțiunii energice. L-am Îndesat pe Ben În scaunul pentru bebeluși - a crescut prea mare, trebuie să cumpăr alt scaun - și am plecat spre zona industrială. Nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ne asumaserăm rolurile de familie stabilite Încă din copilărie. El era spiritul născocitor și nestăpînit, eu eram neghiobul de frate mai mare care Încă nu pricepuse poanta. În ochii lui Frank fusesem Întotdeauna o sursă de amuzament tandru. Purta costum gri și cămașă albă descheiată la gît. Văzînd că-i observasem beregata dezgolită, Își acoperi bărbia cu mîna. Mi-au luat cravata - n-am voie s-o port decît În instanță. CÎnd te gîndești, aduce puțin cu un ștreang - i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
că pînă și pentru o plecăciune era necesară o invitație oficială. În spatele ei, pe post de bodyguard cu figură de copil, se afla barmanul de la Clubul Nautico, Sonny Gardner, cu umerii săi de gabier de iaht strînși Într-o jachetă gri elegantă. Știam că femeia era Elizabeth Shand, cea mai de succes afaceristă din Estrella de Mar. Fostă parteneră a lui Hollinger, acum controla o rețea de companii din sectorul imobiliar și al serviciilor conexe. Îi supraveghea pe participanții la Înmormîntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
public. „Își alege cu grijă cravatele, manșetele de dantelă, mănușile, dedicațiile scrise cu cerneluri de culori diferite. Silueta lui e inconfundabilă: redingota umflată printr-un fel de corset se evazează ca o tunică militară ieșind de sub centironul strâns. Pantalonii sunt gri cu dungi galbene. Pe piept Îi flutură un jabou de dantelă. Mâinile Îi sunt acoperite de mănuși cu manșetă. Ar putea părea un costum de carnaval, dar privirea imperioasă și ținuta mândră a capului Îngheață zâmbetul pe buzele zeflemiștilor.” 1
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lumea. Chiar dacă Încercările sale literare nu au același succes (câteva poeme și un roman licențios), gloria de artist nu mai poate fi stăvilită. Foarte tânărul Beardsley Îi uluiește pe cei prezenți la Salonul parizian din 1893 cu mixtura savantă de griuri a costumului, mănușilor și pălăriei. Și totuși, scandalul Wilde Îl afectează direct. E demis de la Yellow Book. Descumpănit, Îndurerat, Își găsește refugiul (În 1896) la o altă revistă, Savoy, singura care mai are curajul să publice texte și desene ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
scrisori, jurnale, memorii, cronici mondene) În cartea pe care am citat-o nu o dată a lui Jean-Yves Tadié1. Așa cum apare prin saloane, În cafenele, teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
după 1850. Până atunci se Înfruntă pe câmpul modei hainele scurte În talie, dar cu cozi lungi de la Londra și cele pariziene, care scurtează cozile redingotelor, lăsându-le mai În voie. Iar „culoarea” care triumfă În final, Învingând bleurile sau griurile atât de la modă În zilele bune ale dandysmului, nemaivorbind de culorile excentrice - după 1845 - este negrul. Pentru plăcerea ochiului, să trecem În revistă câteva costume celebre, uitându-l o clipă pe Însuși fondatorul castei, George Brummell. Despre el și eleganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ai lui Paul Bourget, veșmântul gris perle al lui Oscar Wilde, care iese În public ca un porumbel strălucitor, spre a pune astfel În valoare cenușiul mai Închis ca nuanță al rochiei iubitei moștenitorului regal, Lily Langtry. Aceeași fascinație pentru griuri se regăsește, de altfel, și la Robert de Montesquiou. „Conte, sunteți cumva În doliu?” e Întrebat celebrul dandy În timp ce se plimbă, Într-o zi de toamnă prin parc: „Oh, da... După frunzele moarte...”. Sau să pomenim costumele lui Drieu La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
mai degrabă, așa cum devenea când juca. Avea părul de un blond cenușiu, fruntea lată și trăsăturile clare. Deși nu avea mobilitatea mutriței de maimuțică a lui Marie, figura ei părea capabilă de transformări infinite. Ochii, depărtați unul de altul și gri, ar fi arătat mult mai bine dacă li-ar fi îngroșat genele lungi cu câteva straturi de rimel; dar, în timp ce o priveam, și-a dat cu niște pudră, mai degrabă ca să nu-i strălucească pielea decât în cine știe ce alt scop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu păsări înrămate și, ici-acolo, mese personalizate, până la un punct, de fotografiile în rame de argint presărate oriunde era un pic de loc. Singurul element distonant era foarte practicul calculator, acoperit frumos cu o husă din plastic de un gri deschis și așezat pe masa din lemn de cireș de lângă fereastră. Violet e încăpățânată ca un catâr, continuă el, dibuind o scrumieră de cristal, pe care o așeză pe brațul fotoliului său. — Totuși, trebuie să facem ceva, spuse MM cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
clipă cu greutatea ei surprinzătoare; ai fi zis că e întărită cu beton. Îi compătimeam pe toți locatarii clădirii care nu trăgeau de fiare de cel puțin trei ori pe săptămână. Odată aflată înăuntru, am ezitat, privind ușile liftului, intransigente, gri, cu îndoituri, apoi am apăsat butonul să chem liftul, spunându-mi că mă voi hotărî după ce voi vedea cum arată interiorul cabinei. Când ușile s-au deschis, am descoperit, într-adevăr, că mulți dintre locatarii Casei William Wordsworth urmaseră, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lățime. Chiar și la lumina aceea, Ziad putea vedea claritatea culorilor realizate de nenumăratele plăcuțe: galben, verde, ocru, maro, un roșu intens ca vinul, o nuanță mai aspră, precum cărămida roșiatică, însoțită de negru intens, alb și multe feluri de gri. După cum i se spusese, podeaua era împărțită în trei panouri distincte. Cel mai îndepărtat părea a fi schița unei sinagogi, incluzând două candelabre evreiești tradiționale, menora-ul. La bază, se afla un tablou primitiv, aproape copilăros, cu Avraam sacrificându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Se întoarse spre stânga, dar fata sprintenă de pe ecran nu părea să se miște. Ci mai degrabă se mișcă întregul cadru, imaginea rotindu-se în jurul ei, ca și cum ea s-ar fi întors la stânga. Acum putea vedea case, plăcile de ardezie gri ale acoperișului apărând în detalii foarte precise. Și se auzea și un sunet, o bucată muzicală repetată, ca un zornăit de bâlci. Lucru cert, Maggie putea vedea un carusel învârtindu-se în depărtare. Pe măsură ce se apropia de el, muzica se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
singur rezultat: era un singur avatar cu numele ăla. Repetă parola dinainte, Vladimir 67, și, sub ochii ei, pe ecran se materializă o siluetă zveltă de bărbat, mai întâi dezbrăcat, ca un manechin sau o statuie făcută din piatră rece, gri, apoi îmbrăcat treptat. Apăsă pe Hartă, tastă Geneva, apăsă pe Teleportare și, după cele câteva secunde de care avu nevoie calculatorul pentru a se încărca, se afla din acolo planând deasupra apei de un albastru strălucitor și a malurilor înverzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
este bleu deschis precum c, ci o combinație ciudată de azuriu cu sidef. Nuanțele apropiate nu se contopesc și diftongii nu au culorile lor distincte, decât atunci când sunt reprezentați printr-un singur caracter Într-o altă limbă (astfel litera rusească gri și pufoasă, cu trei tulpini, reprezentând sunetul sh, o literă la fel de veche ca apele năvalnice ale Nilului, influențează reprezentarea ei În engleză). Mă grăbesc să Închei lista până nu sunt Întrerupt. În grupul verde, sunt: f, cel ca frunza de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
de noroi, sărmanul țarevici atât de mititel, În uniformă cercheză cu pumnal și cartușieră, surorile lui lungane Îmbrăcate șleampăt, trenuri lungi Înțesate cu trupe. Mama a Înființat un spital pentru soldații răniți. Mi-o amintesc În uniforma modernă de infirmieră, gri cu alb, pe care nu putea s-o sufere, condamnând cu aceleași lacrimi copilărești resemnarea impenetrabilă a acelor țărani infirmi și ineficacitatea compasiunii ocazionale. Chiar și mai târziu, rememorând trecutul, se Învinuia deseori (pe nedrept, Îmi dau seama acum) pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa. În depărtare, umbrele norilor fugari Împestrițau verdele Întunecat al versanților de deasupra arborilor de construcție și griul cu alb al vârfului Longs. Mărturisesc că nu cred În timp. Îmi place să-mi strâng covorul fermecat după folosință, În așa fel Încât să suprapun o parte a modelului peste alta. Vizitatorii n-au decât să se Împiedice. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
sale personalități, părea să ia sfîrșit. Fără să Înțeleagă exact de ce, intuia că a se Îmbrăca Însemna a se transforma din nou În Niña Carmen, cea mai frumoasă membră a unei ilustre și vechi familii scăpătate din Quito. Veșmintele ei gri pal elegante ar fi contrastat, În chip absurd, cu interiorul acelei grote murdare care servise drept cuib, vreme de secole, la milioane de păsări marine și diforma prezență a bărbatului, și el pe jumătate gol, ar fi ieșit Într-atît evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strînse alge roșii, pești, moluște, și chiar oase și frunze de cactus, lăsînd să fiarbă ceasuri Întregi amestecul acela ciudat și pestilențial, În timp ce el fixa din nou scîndurile și călăfătuia rosturile, folosind În acest scop lungi fîșii din frumoasa rochie gri pal a Niñei Carmen. Aceasta, care Îl observa cum lucrează Înfrigurat, pradă parcă unei ciudate stări febrile, Îl Întrebă: - Ce se Întîmplă? De ce ai nevoie de vaporul ăsta? - Ca să plecăm, răspunse el fără s-o privească. - Unde? - Pe continent. - Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]