2,647 matches
-
care Italia a putut rămîne neutră după declanșarea conflictului. Măsurile care se cereau luate nu au fost nici ele discutate la Berlin într-un mod adecvat situației. Wilhelm al II-lea și cancelarul său, Theobald von Bethmann-Hollweg, au asigurat guvernul habsburgic că Germania îl va susține indiferent ce decizie va lua în privința Serbiei. Acest "cec în alb" îi permitea Vienei să hotărască asupra politicii ambilor parteneri aliați. Metodele alese au fost cele adoptate împotriva Serbiei în 1909: în ziua de 23
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ultimatum. Cu toate acestea, întrucît obiectivul acestuia era războiul, și nu o serie de negocieri, documentul a fost astfel întocmit încît să nu poată fi acceptat. El pretindea inițierea unor acțiuni energice împotriva activităților anti-habsburgice din Serbia și participarea oficialilor habsburgici la investigarea asasinatului. În răspunsul dat, guvernul sîrb accepta toți termenii cu excepția ultimului punct. Drept replică, guvernul habsburgic a rupt relațiile, iar la 28 iulie a izbucnit războiul dintre cele două țări. Rămînea de văzut dacă acest conflict avea să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
astfel întocmit încît să nu poată fi acceptat. El pretindea inițierea unor acțiuni energice împotriva activităților anti-habsburgice din Serbia și participarea oficialilor habsburgici la investigarea asasinatului. În răspunsul dat, guvernul sîrb accepta toți termenii cu excepția ultimului punct. Drept replică, guvernul habsburgic a rupt relațiile, iar la 28 iulie a izbucnit războiul dintre cele două țări. Rămînea de văzut dacă acest conflict avea să fie local sau dacă avea să implice toate puterile. După intrarea Serbiei în război, statul care trebuia să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
puternici, dar aceștia erau foarte departe și preocupați în primul rînd de apărarea propriilor lor frontiere împotriva atacurilor germane, neavînd trupe sau arme de rezervă pe care să le poată trimite în Serbia. În general, toată lumea se aștepta ca armata habsburgică să obțină o victorie rapidă și ușoară, dar primele succese au fost realizate de sîrbi. Armata acestora a reușit practic să respingă două atacuri în 1914, ba chiar să continue ofensiva și să pătrundă pe teritoriul habsburgic. Înaintarea rușilor în
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
aștepta ca armata habsburgică să obțină o victorie rapidă și ușoară, dar primele succese au fost realizate de sîrbi. Armata acestora a reușit practic să respingă două atacuri în 1914, ba chiar să continue ofensiva și să pătrundă pe teritoriul habsburgic. Înaintarea rușilor în Galiția a forțat monarhia să transfere o parte din trupe în zona aceasta. În plus, soldații sîrbi dobîndiseră experiență în timpul războaielor balcanice și erau foarte eficienți în luptă. La începutul lui decembrie s-a produs însă o
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
rusești în timpul revoluției. Imperiul și-a menținut integritatea pînă în ultimele luni ale războiului. De fapt, unele partide, cum erau conservatorii și partidele clericale din Croația și Slovenia, sprijineau un război împotriva sîrbilor ortodocși. Chiar și detașamentele sîrbești din armata habsburgică au rămas loiale tradițiilor Frontierei Militare. Printre trupele care au lansat atacul împotriva Serbiei în august 1914, existau corpuri de armată formate din 20-25 % sîrbi și 50 % croați. Iată relatarea unui istoric iugoslav contemporan: În bătălia de la Mačkov din septembrie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
luptau pe de o parte Regimentul 4 de la Užice șsîrbescț, iar pe de alta un regiment de la Lika, din care făceau parte un mare număr de sîrbi ai căror strămoși fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei de la Lika au replicat prin contraatacuri fulgerătoare. În timpul unuia dintre acestea, Purić i-a apostrofat: " Predați-vă, de ce să muriți prostește ?", la care ei au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fost imense. Eșecul Aliaților în regiunea Strîmtorilor a fost contracarat în mai 1915 de intrarea în război a Italiei. Cu toate că aceasta făcuse parte din Tripla Alianță, termenii acestui tratat erau defensivi. Acest fapt, la care se adăuga acela că Imperiul Habsburgic nu informase Roma asupra intenției sale de a ataca Serbia, i-a oferit Italiei justificări serioase pentru a rămîne neutră. Ea putea deci să negocieze cu ambele tabere și să-și vîndă sprijinul aceleia dintre ele care dădea mai mult
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în primul rînd insula Saseno (Sazan) și portul Vlorë. Nu mai este nevoie să precizăm că aceste ținuturi aveau o populație majoritară albaneză, sud-slavă și germană. În cadrul negocierilor, Aliații aveau un mare avantaj prin faptul că puteau folosi liber teritoriul habsburgic pentru satisfacerea cererilor italienilor. Reprezentanții habsburgici nu puteau oferi în schimbul neutralității decît Trentino. Guvernele aliate erau însă stînjenite într-o oarecare măsură de problema teritoriului slavilor de sud. La prima vedere, războiul începuse pentru salvarea Serbiei. Dacă Italia primea coasta
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
și portul Vlorë. Nu mai este nevoie să precizăm că aceste ținuturi aveau o populație majoritară albaneză, sud-slavă și germană. În cadrul negocierilor, Aliații aveau un mare avantaj prin faptul că puteau folosi liber teritoriul habsburgic pentru satisfacerea cererilor italienilor. Reprezentanții habsburgici nu puteau oferi în schimbul neutralității decît Trentino. Guvernele aliate erau însă stînjenite într-o oarecare măsură de problema teritoriului slavilor de sud. La prima vedere, războiul începuse pentru salvarea Serbiei. Dacă Italia primea coasta dalmată, Serbia nu ar fi obținut
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
în septembrie 1915 un acord prin care i se promitea Macedonia și i se dădeau totodată asigurări și în legătură cu alte achiziții teritoriale în caz că Grecia și România se alăturau Aliaților. Această acțiune avea să pecetluiască soarta Serbiei. În octombrie, armatele germană, habsburgică și bulgară au lansat o ofensivă decisivă. În aceeași lună, cu aprobarea premierului Venizelos, dar nu și a regelui Constantin, Aliații au debarcat patru divizii la Salonic, care nu au reușit însă să înainteze spre nord. Prinsă între forțele invadatoare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
pierderi uriașe. Ajunse la Marea Adriatică, ele au fost evacuate de vasele aliate pe insula Corfu, unde fusese instituit un guvern sîrb în exil condus de prințul regent Alexandru și de Nikola Pašić. Muntenegru a avut o soartă asemănătoare. O armată habsburgică a cucerit țara în ianuarie 1916, iar Nicolae a fugit în Italia. În aceeași lună Aliații au fost nevoiți să se retragă din Gallipoli. Puterile Centrale dobîndiseră deci o poziție avantajoasă în Balcani. Bulgaria și Imperiul Otoman erau de partea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
moralul bulgarilor era extrem de scăzut. Între 1912 și 1918, armata lor suferise pierderi enorme 160 000 de morți și 300 000 de răniți la o populație de 5 milioane. La 29 septembrie, guvernul bulgar a capitulat; restul trupelor germane și habsburgice s-au retras cît au putut de repede spre nord. Belgradul a fost cucerit în noiembrie, iar trupele sîrbești au ocupat Bosnia-Herțegovina și Vojvodina. România a reintrat în război la 10 noiembrie, trupele ei pătrunzînd în teritoriile revendicate de ea
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Belgradul a fost cucerit în noiembrie, iar trupele sîrbești au ocupat Bosnia-Herțegovina și Vojvodina. România a reintrat în război la 10 noiembrie, trupele ei pătrunzînd în teritoriile revendicate de ea. Sfîrșitul luptelor era aproape. Supus unor presiuni extrem de mari, Imperiul Habsburgic s-a dezmembrat în componentele lui naționale. La 13 noiembrie a fost instituită o Republică Austriacă, iar o Republică Ungară a fost proclamată trei zile mai tîrziu. La 1 decembrie a luat ființă Regatul Sîrbilor, Croaților și Slovenilor. Imperiul Otoman
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
victorioase. Tratatele de pace aveau să fie opera reprezentanților Marii Britanii, Franței, Italiei și ai Statelor Unite, nou apărute pe scena europeană. În cadrul unei rupturi radicale față de tradiția de pînă atunci, statele învinse Germania, Imperiul Otoman, Bulgaria și statele succesoare ale Imperiului Habsburgic, Austria și Ungaria au fost excluse de la deliberări. Pe lîngă faptul că Rusia, unde fusese instaurat un nou regim revoluționar, nu a participat la negocieri, unele porțiuni ale teritoriului ei erau ocupate de forțele aliate. Obiectivul lor era răsturnarea regimului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
balcanice, învingătoarea incontestabilă la masa tratativelor era România (vezi harta 7). Guvernul ei, condus de inteligentul Brătianu, era hotărît să obțină cît mai multe cîștiguri posibil. Statul român reintrase în război la 10 noiembrie, cu o săptămînă înainte de capitularea Imperiului Habsburgic și cu o zi înainte de aceea a Germaniei. Pe baza acestei acțiuni, reprezentanții români au pretins teritoriile promise prin acordul cu Aliații din 1916, cu toate că guvernul încheiase ulterior o pace separată cu Germania. Armata română ocupa cea mai mare parte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
analizate mai jos în amănunt. Să menționăm totuși pe scurt că, la începutul războiului, obiectivele sîrbilor nu erau clar definite, dar includeau cel puțin dobândirea Bosniei-Herțegovinei și a unei ieșiri la Marea Adriatică; guvernul dorea de asemenea o serie de teritorii habsburgice. Deși monarhia nu a opus deloc o rezistență majoră în timpul războiului, unii lideri politici croați, ca Ante Trumbić și Frano Supilo, care fuseseră extrem de activi în cadrul Coaliției Croato-Sîrbe, emigraseră. Ei au jucat un rol important în formarea Comitetului Iugoslav, care
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
nu au fost deloc încurajatoare: ei auziseră unele zvonuri despre negocierile care au dus la încheierea Tratatului de la Londra, dar li s-a acordat puțin sprijin din partea guvernelor aliate, care nu erau de acord la vremea aceea cu dizolvarea Imperiului Habsburgic. Harta 7. Statele balcanice după primul război mondial Inițial, guvernul sîrb nu a acceptat Comitetul Iugoslav ca reprezentant al slavilor sudici din cadrul monarhiei. Liderii sîrbi ar fi preferat desigur să fie ei înșiși purtătorii de cuvînt ai tuturor popoarelor iugoslave
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
fie ei înșiși purtătorii de cuvînt ai tuturor popoarelor iugoslave. Însă, după înfrîngere și retragerea în Corfu, oficialii sîrbi au început să negocieze cu Comitetul. În 1917 s-a ajuns la un acord, conform căruia slavii de sud de pe teritoriul habsburgic urmau să se unească cu sîrbii spre a forma un stat condus de dinastia Karagheorghevici. Nu a fost luată nici o hotărîre în privința organizării politice a acestuia, adică a problemei cruciale referitoare la alternativa administrației federale sau centralizate. Viitoarea constituție urma
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lupta neîntrerupt din 1911. Epidemiile de tifos și repetatele lipsuri de alimente și de echipament militar slăbiseră capacitatea de rezistență a acesteia. O armată britanică înainta în ținuturile arabe, iar o forță aliată era cantonată la Salonic. Aliații germani și habsburgici se aflau evident în fața unei înfrîngeri. Pusă într-o situație imposibilă, în octombrie 1918 armata otomană s-a predat. Trupele aliate staționate la Salonic au traversat în marș Tracia și au intrat în Constantinopol. Orașul a fost apoi ocupat de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
otoman și cel habsburgic, deveniseră deja subiecte de analiză istorică. Din rîndul statelor succesoare ale acestora, Turcia, Austria, Ungaria și Cehoslovacia vor juca de acum înainte doar un rol periferic în cadrul studiului de față. În schimb, evenimentele din fostele regiuni habsburgice, Transilvania și Bucovina (care s-au unit cu România), și din Dalmația, Croația și Slovenia (care au devenit părți integrante ale Iugoslaviei) vor fi urmărite pas cu pas. Conflictele apărute aici prezintă un interes aparte, deoarece ele explică multe dintre
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
parțial de război și de situația din agricultură, (3) revoluția bolșevică și efectele ei asupra relațiilor internaționale și a politicii interne a statelor și (4) necesitatea reajustării relațiilor internaționale ca rezultat al înlăturării influenței marilor puteri otomano-turcești, germane, rusești și habsburgice. După o succintă trecere în revistă a acestor aspecte, vom putea reveni la o discuție asupra evenimentelor din fiecare stat în deceniul de după război. Problemele naționale Prevederile tratatelor de pace nu au rezolvat absolut deloc conflictele naționale din Europa de
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
lipsă de loialitate, ceea ce de altfel erau adeseori forțate să devină. După cum am văzut, secolul al XIX-lea fusese martorul organizării unor mișcări naționale încununate de succes în rîndul grecilor, bulgarilor, sîrbilor, albanezilor, românilor și al populațiilor sud-slave din cadrul Imperiului Habsburgic. În timpul perioadei de renaștere națională, liderii din Balcani atacaseră permanent Imperiile Habsburgic și Otoman pentru pretinsa lor oprimare a minorităților naționale. Totuși, ambele imperii, nici unul dintre ele nefiind organizat conform principiului național, acordau cetățenilor lor un rol în cadrul vieții statului
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
am văzut, secolul al XIX-lea fusese martorul organizării unor mișcări naționale încununate de succes în rîndul grecilor, bulgarilor, sîrbilor, albanezilor, românilor și al populațiilor sud-slave din cadrul Imperiului Habsburgic. În timpul perioadei de renaștere națională, liderii din Balcani atacaseră permanent Imperiile Habsburgic și Otoman pentru pretinsa lor oprimare a minorităților naționale. Totuși, ambele imperii, nici unul dintre ele nefiind organizat conform principiului național, acordau cetățenilor lor un rol în cadrul vieții statului. Sistemul millet și administrațiile de la nivelul comunităților permiteau locuitorilor balcanici aflați sub
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
administrațiile de la nivelul comunităților permiteau locuitorilor balcanici aflați sub stăpînire otomană să-și desfășoare propriile afaceri la nivel personal și local; dacă un individ dorea să treacă la islamism, el putea ajunge să ocupe cele mai înalte posturi. În cadrul Imperiului Habsburgic, statutul era adeseori determinat mai mult de starea socială decît de naționalitate. Mica nobilime croată se afla pe picior de egalitate cu cea maghiară, germană sau cu oricare alta. Chiar și populațiile românești și sîrbești care, fiind alcătuite majoritar din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]