3,185 matches
-
să vorbească în mijlocul vacarmului. Sînt profesiuni care cer, dacă nu mister, o minimă regie. Preotul nu intră în altar în costum de baie, ci în odăjdii, semn al învestiturii, singurul semn de acest fel, cîteodată; medicul își primește pacientul în halat alb, o sugestie de puritate și posibilă vindecare; judecătorul își marchează autoritatea prin robă neagră și largă, în faldurile căreia, de prea multe ori, dreptății nu-i rămîne decît să se rătăcească. Profesorului de istorie Zub îi venea greu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
m-ascund - așa că la ce altceva să mă aștept? Acceptasem să fac reclamă pentru Rayban la douăzeci și doi de ani. Apăream pe coperta unor reviste englezești, pe terenul de tenis, pe un tron, pe veranda casei mele, într-un halat purpuriu. Am organizat petreceri fabuloase - uneori condimentate cu stripteause - la mine acasă ori de câte ori mi se năzărea („Pentru că e joi!“ scria pe o invitație). Am făcut zob un Ferrari închiriat în Southampton, iar patronul mi-a zâmbit (întâmplarea făcea că eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și unde trăiam și cum de ajunsesem pe Elsinore Lane, apoi am căutat în haină flaconul de Xanax care era întotdeauna acolo și am înghițit două capsule, după care, foarte bine intenționat, am început să mă dezbrac. Am tras un halat peste tricou și boxeri, am intrat în baie, am închis ușa și am început să plâng din cauza celor spuse de Robby. După vreo treizeci de minute am ieșit din baie și i-am spus simplu lui Jayne, care stătea în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un rictus care ocupa acum jumătate din fața păpușii, iar colții pe care abia îi observasem deunăzi erau acum maronii (sigur că erau pentru că „mutilaseră“ un cal într-un câmp lângă autostradă nu departe de Pearce). Pintenii îi erau înfipți în halatul în care adormisem, și dădea din aripi dar n-a fost lungimea aripilor care m-a șocat pe moment (crescuseră - am acceptat asta instantaneu) ci venele negre și umflate care îi irigau aripile și care pulsau sub pielea ei (pielea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
din nou la mine. Am țipat și am pocnit chestia aia de pe pieptul meu, sărind în sus. Terby căzu jos și se târî sub pat. M-am ridicat în picioare, cu răsuflarea tăiată, scuturându-mă frenetic de ceva inexistent pe halatul meu sfâșiat. În afara sunetelor pe care le scoteam era liniște în casă. Apoi l-am auzit și eu. Scâncetul. - Tată? întrebă Robby. Non-răspunsul meu a fost întrerupt când am auzit ceva urcând treptele în grabă. De unde stăteam eu și Robby
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
în afara pericolului. Brusc, m-am întors să mă uit dacă pisica pe care o descoperisem ieri putrezea în dreptul gardului viu. Când ofițerul Boyle i-a văzut pe Mitchell și pe Nadine Allen stând în dreptul intrării lor din granit negru, în halate de casă identice și făcând gesturi spre el, Boyle ne-a rugat să „nu ne mișcăm“. Lumina din casă păli. Cineva găsise combina stereo și muzica se stinse abrupt. Liniștea a fost pe moment terifiantă. L-am întrebat pe scriitor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
spre Slip’n’Slide pe care tu și surorile tale vă dădeați și apoi plutiră în aer și se așezară pe frunzele palmierilor din jurul casei și pe paharul de lapte din care beai când erai copil și pe mama în halat de baie privindu-te cum înoți într-o piscină luminată și pe oglinda limpede a apei se așternu o peliculă de cenușă în timp ce tatăl tău te-a aruncat în bazin și tu ai aterizat stropind și chiuind de bucurie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
steagul producției, cuvenit brigăzii în fruntea căreia stă cu producția. Pe una din vacile tarcate cu alb, mai mici la trup însă mai lăptoase decât blondele Siementhal, o chiamă Marchiza. Deosebit grajdul vițeilor. Ca și la vaci, intrăm îmbrăcați în halaturi albe și ne ștergem picioarele de un desinfectant cu care e impregnată rumegătura de fierăstrău de la intrare. În îndeplinirea planului de producție, vacile stau mai bine decât serele. Astăzi 8 Iunie, Marți, am vizitat din nou frumoasa grădină botanică (Dendraria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la aeroport cu bagajele, pașaportul și biletele. După ce am trecut de vamă, i-am spus șoferului Direcției Protocolului să plece spre minister. M-am îndreptat spre locul indicat de așteptare a îmbarcării. Acolo, peste câteva minute, o femeie îmbrăcată în halat alb ceru să se facă liniște și ne întrebă: Vă rugăm să ne spuneți cine dintre dumneavoastră continuă de la Madrid zborul spre America Latină și să ne prezentați documentele de călătorie. Eram patru persoane în situația reclamată de doctoriță. Am prezentat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
benign; deși i-am explicat lui Milly că dacă aș avea vreo suspiciune cât de mică aș supune-o radioterapiei, starea ei depresivă a durat circa 2 ani, fiind amplificată după un an de apariția unui eritem infecțios consecutiv spălării halatului lui Corneluș. Deși prof. dr. Telleman și dermatologul dr. Renner Ctin au eliminat orice legătură cu operația anterioară, Milly și de ce să nu recunosc, și eu, făceam totuși aproape zilnic unele relații. Dacă febra și roșeața au cedat tratamentului, edemul
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
trăit la sfârșitul regimului, când nu mai puteai să crezi în nimic, văzând ce se-ntâmpla în capitală și ce făcea liderul, conducătorul țării, și cât de putredă era tot aparatul... Dar imaginea activistului acolo era aceasta: ei umblau în halate - inginerii - în halate albastre, din pânză, aste era obligatoriu, așa, cu un caiet de 200 de pagini, din ăsta din care mai port și eu, așa, când primesc o agendă de 200 de pagini, dar pe care-l asociez cu
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
regimului, când nu mai puteai să crezi în nimic, văzând ce se-ntâmpla în capitală și ce făcea liderul, conducătorul țării, și cât de putredă era tot aparatul... Dar imaginea activistului acolo era aceasta: ei umblau în halate - inginerii - în halate albastre, din pânză, aste era obligatoriu, așa, cu un caiet de 200 de pagini, din ăsta din care mai port și eu, așa, când primesc o agendă de 200 de pagini, dar pe care-l asociez cu activistul de partid
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
acuma ? Că nu vrea ! Ăsta se schimbă așa-așa !” [râde] Vine ministrul ! Unu’ mic, așa, era fost director la Brăila, la „Progresu’ Brăila”... Intră în sală, acolo. Eu stăteam în picioare, parcă eram la plutonu’ de execuție, lângă perete, în halat, ăla spune: „- To’arășul Ministru, ia, întrebați-l pe tovarășu’ Budacea, că noi stăm aici de zece minute și el tot spune nu, nu, nu, nu și nu !” [râde] Și ministru' ala al dracului: „- Pe mine mă-ntrebați să-l
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
după externare. Dar, statistic vorbind, cu cît stai mai mult, cu atît mai mari sînt șansele să te lași. Aici procedura e cam aceeași pentru toată lumea. Cura durează vreo opt-zece zile, În funcție de gravitatea dependenței. Puteți să vă-mbrăcați acum cu halatul ăla. A arătat spre pijamaua, halatul și papucii pregătiți pentru mine. Doctorul spunea ceva repede Într-un dictafon. A făcut o scurtă dare de seamă asupra stării mele fizice și a istoricului dependenței. „Pacientul pare calm și afirmă că motivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
cît stai mai mult, cu atît mai mari sînt șansele să te lași. Aici procedura e cam aceeași pentru toată lumea. Cura durează vreo opt-zece zile, În funcție de gravitatea dependenței. Puteți să vă-mbrăcați acum cu halatul ăla. A arătat spre pijamaua, halatul și papucii pregătiți pentru mine. Doctorul spunea ceva repede Într-un dictafon. A făcut o scurtă dare de seamă asupra stării mele fizice și a istoricului dependenței. „Pacientul pare calm și afirmă că motivul pentru care recurge la cură e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
nu poți salva prezentul. * Viitorul e previzibil numai în ochii visătorilor. * Prin viață nu se trece; se rămâne. * Școala te învață carte; viața te învață toate. * Sălile de așteptare sunt făcute pentru ca totul să ți se pară insuportabil. * Sub unele halate albe se ascund cămăși murdare. * Unii critici descoperă aspecte la care autorii nici nu s-au gândit. * Mersul pe bicicletă e sănătos, dacă nu dă o mașină peste tine. * Dacă mănânci în exces produse care conțin fier, poți ajunge să
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
al XIX-lea, în special la femeile oligofrene sau suferinde de psihoze mai grave. Se purtau scufii care mai acopereau uneori tunsoarea inestetică. La Golia exista un număr de 38 scufii inventariate. Îmbrăcămintea de protecție a personalului număra 24 de halate și o pereche de "pantaloni de portar", probabil pentru iarnă. Și acest capitol demonstrează ambianța cenușie, uniformitatea, rigiditatea penitenciară a vieții cotidiene din Ospiciul Golia. Îngrijirea medicală în primii ani de funcționare a Ospiciului era sumară. Ca obiect cu caracter
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
degajă, ca atmosferă generală, o ambianță blândă, de gospodărire în comun, de mare familie. Nu se cunosc medicamentele utilizate și nici nu se poate reconstitui o situație a bolnavilor pe diagnoze și pe teritorii de apartenență. Inventarul cuprindea câte două halate și cămăși, "cămeșoaie", pentru fiecare bolnavă, unele din aceste efecte fiind în stare proastă. Fiecare bolnavă avea papuci, chiar mai multe perechi, câte 2 cearșafuri, fiecare pat având una sau două mindire în stare bună. Un bogat inventar de obiecte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
de la "Sfântul Spiridon" în care, la vremea lui, Ion Nicolau își ținea lecțiile, două ore, zilnic, șase zile pe săptămână, prezentând deseori și copii bolnavi, am avut impresia că, la aceeași catedră, în fața acelorași bănci, îl văd pe supremul profesor: halat corect, bonetă, așezat la masă; vrăjindu-și auditoriul cu o voce baritonală, calmă, monotonă, din ale cărui vorbe țâșneau adesea sclipiri luminoase. Am regretat că lucrurile, catedrele, băncile au o viață mai lungă decât ființele. Ca om "fără pereche", cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
pe vremuri într-un spital, am primit vizita unei prietene cu suflet de aur, care mi-a adus o ramură de brad cu o lumânare, un glob colorat și trei bomboane, pe care a așezat-o fumos pe cuierul pentru halate al camerei de spital. Chiar și acuma, dupa mulți zeci de ani, îmi dau lacrimile când îmi amintesc de gingășia și semnificația profundă a acelui dar de Crăciun, primit în atmosfera grea de boală, de neliniște și de singurătate dintr-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
satului nostru, v-am spus, e doamna Aduța. Deși poate intră în fișa postului să ne ridice moralul. Plus că mai e una cu țâțe de nota zece, una care stă singură-n salon. Concurența tolerată de doamna Aduța. Un halat verde-violet țipător, acum nu-mi mai vine în minte culoarea, cred că sunt și puțin daltonist, doar sfârcurile inconștiente care împung pânza de nu se poate le mai am în minte. Marian, normal, zice c-o să i-o tragă el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se poate le mai am în minte. Marian, normal, zice c-o să i-o tragă el - ce succes avea el la gagicuțe în rata care îl transporta la uzină din satul lui de la marginea Bucureștiului! Ehehe! Și cu posesoarea de halat violet a încercat ceva. A trecut pe lângă asta, cică, i-a atins o țâță întâmplător cu cotul, dar e băiat finuț. Respectiva mirosea cam nasol. Ar trebui să o trimită să se spele înainte să se bulească. De fapt, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
iscusinței mamei, care a introdus modelul manșetelor brodate, ulterior dantelate asemenea unor „arabescuri” migăloase și extrem de rafinate. La noi totul era „accesat” de mână, fața de bancă avea monograma noastră și o broderie centrală ce reliefa un buchet de lăcrămioare. Halatul de laborator avea marginea lucrată într-o dantelă vaporoasă, traista de la atelier era atent personalizată, până și pănglicuța de pe cap avea ceva din rafinamentul și dibăcia mamei. Oricât de mult s-ar fi străduit mama să realizeze acele „punți de
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
de treizeci de ani Încoace, de Maiestatea Sa spor tul, despotul incontestabil al vieții noastre moderne - și peste acea parte din viața noastră modernă rămasă Încă cea mai de preț: timpul liber al omului. Sfârșesc aceste așa-zise reflecții În halat și În papuci, grămădite unele peste altele, cum le a venit să pice din condei, găsind că, la urma urmelor, mult mai interesante decât reflecțiile sunt bucuriile reale pe care le oferă automobilul și printre care Îndrăznesc să pomenesc aci
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
la masă, mâncând și discutând în tihnă, ceea ce ne dădea nouă, celor din cireș, un sentiment de siguranță. Ne-am urcat până în vârful copacului, unde erau cireșele cele mai mari și mai dulci. Chiar în vârf, am dat peste un halat de casa, roșu, cu buline negre, agățat într-un băț, pe post de sperietoare de ciori. Am mâncat noi pe săturate, am băgat și în sân cât am putut pentru cei rămași acasă, am luat și halatul de speriat ciorile
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]