3,251 matches
-
ca un om?! Care are o anatomie internă aproape complet diferită de om? și apoi ce să constate, că sunt nemuritor? Aurora: Evelin, s-ar putea să greșesc, dar șederea ta la noi se prelungește. Nu poți sta permanent în halat sau costumul de cosmonaut. și atunci, ori te îmbraci cu un costum al profesorului, ori... Evelin: Ori?! Aurora: Ori te clonezi permanent, ca oricare muritor... Evelin, în mare cumpănă se hotărește: Mă clonez cu figura unui bărbat care vă ajută
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
dispersată în Univers. Pănă atunci mă aveți ca musafir. Profesorul: Un musafir de onoare! și dacă nu se poate înlătura bariera? Evelin: Atunci situația este gravă pentru toate navele care se află plecate în Univers. Iar eu, în costumul și halatul profesorului, îmi consum din anii de nemuritor, ca toți care ies în Univers. Consumănd rezerva de ani devii ușor, ușor un muritor. Sunt de trei zile pe Pămănt și am consumat din viața mea de nemuritor aproape o sută de
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
din care storcea zăr amestecat cu limfă și de ce oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oare mugeau ca la tăiere vacile când se Întâmpla să treacă prin apropierea porții lui!? Mulți l-au Întâlnit stând În zori pe trepied, lângă fântâna lui Buig, Îmbrăcat Într-un halat alb precum frizerii și mulgând mânecile unui alt halat, la fel de imaculat, din care țârâia laptele ca dintr-un șiștar... Și oare de ce, pe măsură ce gălețile lui se umpleau, ugerele vacilor secau sau se umpleau de puroi și sânge!? Și abia după ce erau descântate și tămâiate cu smirnă și smocuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lasă o clipă În pace. De unde Îmi vin gândurile astea, dacă nu de al el?“. Din ce În ce mai des, la poartă apărea acest Ippolit cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, aducând cu un chelner sau frizer, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat aruncat pe umăr și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls. Dar, În loc de lapte, din mânecile albe ale halatului și din prosopul dungat curgeau cărți de joc, desfăcându-se Într-un evantai din ce În ce mai larg, ce se Împrăștia prin curte. Privindu-l, bătrâna spunea: „A și venit procletul să mă ia În lumea lui...“. La Început, Subotin apărea de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trăi așa? Despre ce fel de joc vorbea oaspetele!? Despre ce fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și voi cu fofârlica, una spuneți, alta faceți... Dumnezeu s-a mâniat. Dacă vă merg treburile bine, uitați și ce-ați mâncat. Cum treburile se Încurcă, cum scoateți sfânta cruce și icoanele, cum scoate Subotin acesta al vostru așii din halat și Începeți să vă Închinați de vă spargeți capetele... - Suntem păcătoși, bicisnici. De multe ori nici noi nu știm la cine ne rugăm, mărturisi Mașa. - Măcar noi știm una și bună. Nu credem nici În Dumnezeu, nici În Satan. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Între genunchi și trăgând totodată și ugerul doldora de lapte al caprei Înspre ea. „Bine că nu-i În preajmă Ippolit, gândi ea, altfel m-aș Întoarce În casă cu găletușa goală, iar laptele din țâțele Evlampiei ar ajunge În halatul lui...“ După discuția de-aseară cu Extraterestrul, Mașa dormise destul de prost, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta pe canapea. Pe oaspete Îl culcase În tindă, așternându-i pe laviță o plapumă veche pe care o folosi În loc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
femeile În urmă. Cum ieși din sat, se stârni un viscol strașnic. Caii pufneau pe nări rătăcind prin nămeți. I se făcuse frig și foame. Și atunci, ca din pământ, Îi răsări În față un bărbat Înalt, Îmbrăcat Într-un halat alb, care, clătinându-se prin ninsoare, Îi Întinse o lipie caldă. „Abia am scos-o din cuptor, Îi spuse acesta, ia, frate, nu te sfii, Îți va folosi la drum...“ Nicanor Întinse mâna și luă lipia, care, Într-adevăr, aburea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
luase spre sud, trecând granița și ajungând la Cernăuți. Profitând atunci de ninsoare, Întoarse caii și făcu drumul Îndărăt. Trecând peste graniță, lângă un stâlp de telegraf, Îl revăzu pe Ippolit, Întors cu spatele la el, mulgând lapte Într-o găleată din halatul său alb, Întins pe sârma ghimpată. În tot acest timp, tovarășii nu stătuseră cu mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
mâinile În sân. Umblau noaptea, prin viscol, din casă În casă În casă, lămurind bătrânii și femeile să se Înscrie la colectiv. Îi Însoțea Însuși Increatul, iar Ippolit, cu părul uns cu unt și mustățile În furculiță, Îmbrăcat Într-un halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță uriașă, ținând În mână un glosar uriaș, urmat de cei doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
punând-o să lucreze În folosul său, le-au spus, arătându-l pe Increat, iar aceștia sunt apostolii lui, care vă vor perverti la noua credință ce va aduce raiul pe pământ...“ Atunci În joc intra și Ippolit, storcând din halatul lui lapte și miere și bancnote poleite cu aur, cu chipul Increatului tipărit pe-o față și al fiarei pe cealaltă, ce curgeau din mâneci ca dintr-un sac rupt. Risipindu-se pe jos, bancnotele se-nmulțeau parcă de la sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
casă? Nu, mai bine nu, se răzgândi din nou Mașa, te pomenești că ghicitorul e Subotin sau vreun neam al lui! Mai bine mă las păgubașă, altfel mă mai trezesc cu Increatul bântuind prin casa mea... Mâine-poimâine mă trezesc mulgând halatele sau prefăcând frunzele de răchită În dolari! Aș face-o și pe asta, dar cu ce preț? Nu vreau să-ncap nicidecum pe mâna Increatului și nici a celor doisprezece acoliți ai săi, chiar dacă prin hornul casei mele va curge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
scurse pe dușumea din trupul Evlampiei, care stătea acum În fața ei rumegând alene un capăt de ziar... Culegând găletușa de pe jos, Mașa Își făcu În gând semnul crucii. Mai Înainte Îl văzuse și pe Ippolit Subotin cum stătea Îmbrăcat În halatul său alb, cu părul uns cu unt, frumos pieptănat pe spate, cu un bețigaș ridicat deasupra celor două capete ale Evlampiei din care se rostogoliră pe podea trupurile a doisprezece șobolănași Înveșmântați În haine de apostol. Sobolănașii se Înghesuiră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pasageri, victimă și el a războiului. Lovit de câteva mine își aruncase pasagerii în afară. Feșe, spatule, trusele medicale, totul transformase în doar câteva minute școala, draga școală, în spital de campanie. Fără să ne dăm seama, fără a îmbrăca halatele albe, învățătoarele deveniseră surori, infirmiere, confesori pentru cei aflați în suferință. Între răniți un caz ceva mai aparte era al unui tânăr rămas fără conștiință, poate de suflul exploziilor, poate din șocul nenorocirii. Greu, foarte greu, după nenumărate împachetări, încercări
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
s-a înșelat în ceea ce privește importanța economicului, acesta stând la baza globalizării (doar că partea cu clasele de producție este contrazisă tocmai de ceea ce chemase drept martor al veridicității teoriilor sale: Istoria). ٭ Preoții noii religii numită progres sunt oamenii de știință; halatele înlocuiesc sutanele iar instituțiile de cercetare se transformă în noile catedrale. Mântuirea este așteptată să fie adusă de viitor. Problema "adormirii" conștiinței este dată de permanentizarea unor structuri provizorii, a unor sensuri sub care așezăm lucrurile pe moment pentru a
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
afectată, după cum o văd eu, nu este decât un capăt liber cenușiu, extrem de mic, pe care numai un expert l-ar putea identifica drept anormal; dar cuvântul acesta, "fantastic" este prea dramatic. Urmă o tăcere lungă. Bărbatul înalt, într-un halat alb de medic atât de obișnuit în munca de laborator, se ridică în picioare. - Domnilor, spuse el, refuz să-mi cer scuze pentru reacția mea. Am crezut că am învățat să accept super-creierul lui Gilbert Gosseyn în mod filozofic, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
privire prin dormitor să vadă dacă toate sunt aranjate la locul lor. A căutat în sertarul lenjeriei, a scos de acolo cămașa de noapte a Ceciliei și i-a strecurat-o prin ușa de la baie. Ca să nu-ți mai iei halatul ți-am adus cămașa de noapte s-o îmbraci după ce te speli. Ce grijuliu ești, dragul meu. Chiar îmi făceam probleme în ce mă voi îmbrăca. — La orice nedumerire să mă întrebi pe mine, că eu sunt mai de mult
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
vrei tu. — În sufragerie că e sărbătoarea noastră. Întâi să ne spălăm și să ne mai revenim după atâta dragoste. —Ha! Ha! Ha! După atâta fericire vom înfuleca la fel ca lupii. S-au spălat, Cecilia vrea să-și ia halatul dar Matei o oprește. Îmi place cum îți stă în cămășuța asta. rămâi așa! Că sunt mai mult goală, nu? — Și-așa este foarte cald. —Tu te-ai aranjat la tricou și pantaloni scurți, dar dacă vine cineva și pe
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așa este foarte cald. —Tu te-ai aranjat la tricou și pantaloni scurți, dar dacă vine cineva și pe mine mă vede așa, ce zice? Că ești fermecătoare. —Du-te măi, șmecheraș, nu mă necăji. De fapt n-am decât halatul și rochia de mireasă. În ce să mă îmbrac? — Caută și vei afla! Hai cu mine! O ia de mijloc, o duce în dormitor, deschide dulapurile spunându-i, —Alege ce dorești. Mi-ați adus toate hainele aici. Ce bine! grijuliul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
stătu pe masă, În chip de boboc de trandafir, apoi, urcându-se pe pervaz, preț de câteva zile jucă rolul de mușcată. Stătu astfel acolo, frecându-și mereu „frunzele” de gratii până când Într-o noapte veniră niște oameni Îmbrăcați În halate și Îl legară din nou de patul lui. Atunci, ca să-i inducă În eroare, Oliver se metamorfoză pe rând În pijama, În papuci de casă, În cearșaf și pătură, sfârșind prin a se confunda cu oala de noapte ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
până atunci cuminte Într-un picior, a scos un urlet atât de groaznic, Încât nemernicii s-au băgat, răcnind ca din gură de șarpe, sub pat. Fără să mai stea prea mult pe gânduri, masterandul și-a luat pe umeri halatul galben, asortat peisajului automnal, și s-a Întors În salonul său, proaspăt năpădit de orhidee, crini imperiali și crizanteme albe ca zăpada. Ajungând Înapoi În salon, Lawrence se apropie prudent de patul său acoperit de o pătură În carouri galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fața mea vor rămâne doar crengi și riduri. A sosit timpul să-mi schimb frunzișul În penaj, altfel voi dârdâi la iarnă... Dimineața și seara e deja răcoare. Poate că În loc de pijama ar trebui să-mi pun pe spate un halat”, medita Oliver. „Sigur că da, o să vă aducem și halat, dar mai Întâi ar trebui să Îndepărtăm din jur frunzele căzute”, murmură profesorul, Îndulcindu-și glasul. „Deocamdată Însă v-aș ruga să vă ridicați de pe scaun și să vă așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]