2,407 matches
-
este totuși foarte îndrăzneț. Fumează o țigară lungă, se strâmbă-ntr-un chip straniu, păcălește și-njură pe boieri chemându-i dupe porecla știută. Începe să cânte un cântec rușinos jucând ciamparalele, făcând gesturi și mișcări neiertate... lumea face un haz nespus...182 Acest exemplu și multe altele din lumea comediilor și a schițelor ilustrează cum grotescul personajelor lui Caragiale cumulează toate sensurile termenului: cel etimologic, de desen bizar care declanșează râsul prin alura lor comic-extravagantă, cel de ridicol absurd, cel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
biografice caracterizatoare, suntem însă ispitiți să aplecăm balanța predispozițiilor temperamentale caragialiene nu înspre latura cinismului și a malițiozității sarcastice intransingente, ci înspre cea a bunăvoinței conciliante. Acea memorabilă exclamație "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"202, atribuită de I. Slavici lui Caragiale, denotă mai degrabă tendința de ingenuă delectare umoristică pe seama spectacolului uman și pune sub semnul unei fugare dispoziții sufletești mărturisirea violentă de tipul "Îi urăsc, mă!". Lucrurile pot fi interpretate chiar
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
foarte întunecate. Multe epistole ilustrează, astfel, chiar umorul negru, însă în varianta benignă, din lecția însușită de la autorul nuvelei Pastramă trufanda. De exemplu, în scrisoarea adresată unei anume coana Matilda, prin care vechilul o informează asupra pagubelor produse de război, "hazul de necaz" sau doar idioțenia inocentă, pune în umbră gravitatea contextului, evidențiabilă în derizoriul din inventarul "activelor" salvate: "S-au găsit de asemenea de numita Lină, o mulțime de alte mobile, ce s-au pus toate bine, cum este, de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Susținând teza aversiunii lui Caragiale față de personajele sale, Ibrăileanu aducea următoarea lămurire: "Caragiale ura prostia. Dar acest sentiment nu devine la el acea "indignatio" care produce satira, decât atunci când prostia e și pretențioasă, (Prostul dacă nu-i fudul, n-are haz, este o vorbă a lui). Iar prostia devine pretențioasă mai ales când e ajutată de cultură"37. Talentatul gazetar și viitor deputat Rică Venturiano este un agramat care pronunță deformat "levorverul", cronicarul High-life, Turturel, este "victima" unei fatale erori tipografice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza și în dramaturgia lui Arghezi. Rectorul Mya Lak din Țara de Kuty este o versiune de "savant" creionat incisiv drept o culme a ridicolului. I s-ar cuveni un trofeu al ignoranței absolute deservite de o inegalabilă superbie. Spre hazul mușteriilor de la bărbier un fel de agora pentru reprezentațiile de mitomanie și megalomanie Mya Lak perorează: Nu-ți închipui cum seamănă limba franceză cu limba noastră. Dacă nu mă duceam la Paris, n-aș fi crezut nici eu. Cum intri
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de un comic, de altfel, irezistibil: Am venit să vă cer... Să nu-mi ceri nimic... [...] sau, mai bine zis, să vă iau un interviu. D-alea nici n-am.[...] Bine, poftim, interviază-mă, dă-i drumul, că mă grăbesc".136 Hazul textului sporește pe măsură ce personajul se exprimă în banalități care amintesc de "teoriile" feciorului lui Trahanache, în clișee și poncife care prelungesc intervenția discursivă fără să adauge nimic sensului ("Voi, gazetarii, sunteti dați dracului! Eu, domnule, pe gazetari îi invidiez pentru că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
angrosist din Brăila sau Galați, a fost găsit spânzurat în chilia maicii Varvara. Toate încercările de a-l readuce la viață s-au dovedit tardive și deci zadarnice. Mobilul crimei sau al sinuciderii pare a fi o dragoste nefericită"145. Hazul întâmplării este stârnit nu doar de confuzia ilară între motanul Tănase Păcătosul și tânărul angrosist, dar și de mobilul presupus al crimei, insinuarea neaplicându-se defel în cazul maicii Varvara, o bătrână trecută de șaizeci de ani, chioară și șchioapă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
câteodată. Natura nu lucrează după tipare, ci-l toarnă pe fiecare după tipar deosebit. Unul e sucit într-un fel, altul într-alt fel, fiecare-n felul lui, încât nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei"6. Eliza Vorvoreanu menționa, în cazul lui Urmuz, aceeași preocupare pentru descoperirea ineditului din fizionomiile oamenilor: În plimbările noastre către apusul soarelui punctul de la infinit, cum îl numea el, îmi debita felurite fraze, indicând pe unul sau pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
familiei lui Urmuz erau, dacă nu împătimiți ai textelor lui Caragiale, cel puțin familiarizați cu stilul și cu tipologia acestuia, întrucât pe umilul dar ghidușul grefier îl numeau Mitică și, în plus, îi calificau poznele și insolitele remarci pline de haz drept "miticisme" sau "miticiene"8. Exact ca celebrul personaj caragialian, care "epatează"9 prin invenții denotative de tipul "vanilie sârbească" în loc de "usturoi" sau "flanelă de Drăgășani" în loc de "vin"10 (Mitică), Urmuz, poznașul rebel Mitică, substituia formulele considerate inutile prin propriul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne trebuie de la domnul!30 Penelul de caricaturist al lui Caragiale schițează, așadar, întotdeauna, "suceala" fiecăruia, particularitățile rizibile sau ridicole care-l fac să exclame, probabil cu disimulată seninătate: "nu te mai saturi să-i vezi și să-ți faci haz de ei", dar menține prin linii de mare forță sugestivă, și datele etern-umanului, chiar și atunci când portretul rămâne în sfera indeterminabilului absolut, contingent absurdului. Leonică din Broaste...destule. Nuvelă pesimistă este, spre exemplu, creionat printr-un șir de negații care
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
întorc un buton, să-i zicem, al pitorescului, atunci lucrurile apar altfel. Nea Jenică devine un bătrân sfătos (prezența burții în acest caz e obligatorie), iar colegul care a zis despre mine că citesc literatură pornografică, un ins plin de haz.20 La Mircea Horia Simionescu, suprapunerile de scriituri, inadvertențele, reluările, labirintul de labirinturi, simultaneismul, stilul parantetic, melanjul de limbaje, etc., subordonate unei invenții epice uluitoare, sunt, în ultimă instanță, modalități de redare a caracterului incomprehensibil al vieții. Textul devine astfel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
finanțe, agricultură, sistemul fermelor aducând o anumită rentabilitate. În nopțile târzii, argintate de lumina selenară și poleiala licuricilor cerului, fiecare depănam amintiri despre „locurile” dragi ale copilăriei, când totul părea un basm continuu cu zâne, zmei și Feți-Frumoși, apoi făceam haz de unele fotografii mai vechi cu zâmbete convenționale care acum ni se păreau caraghioase. Cu Înfrigurarea pelerinului În deșert, Însetat de cunoașterea binefăcătoare, ca pe o poartă fermecată care ne oferea o altă „lume”, despre care știam puține lucruri și
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
au valoarea reală artei aborigene. Au urmat celelalte probe: aruncarea suliței sau a măciucii. Din păcate nici unul dintre noi nu a excelat, cu toată amabilitatea gazdelor de a ne instrui cum trebuie corect folosite. Am reușit să stârnim mai mult hazul privitorilor pentru stângăciile noastre. Ca să ne treacă „furia” neputinței, am preferat să facem fotografii cu atleticii aborigenii care ne Însoțeau și cu armele lor ținute falnic În mână de către noi. În acest fel ambele tabere erau mulțumite de efectul produs
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
este cel cu specii de papagali multicolori și gălăgioși care la vederea semințelor din palmă sau de pe tăviță se reped În stol așezându-se pe brațe, pe umeri și chiar pe capul ofertantului, pentru a ciuguli câte ceva, moment de mare haz pentru cei din jur. Amuzante sunt și numerele tradiționale cu papagali care se Învârt pe un cerc sau merg cu trăsurica Într-o atmosferă deconectantă. Într-o țară a miilor de fermieri, crescători de vite, nu puteau să lipsească diferitele
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
uzate și pantaloni scurți, aleargă de zor, Împingând o minge de plastic, pe un teren de fotbal improvizat. Deși, inițial, au măști pe față, sau fulare la gură și nas, În toiul alergăturii acestea le scapătă de pe 427 figură. Fac haz de ele, și numai la insistența părinților, și când dogoreala crește și aerul devine Înecăcios, smeriți le pun din nou În poziția protectoare. Reluăm drumul de Întoarcere la Yogyakarta. După o asemenea vizită, nu poți să nu rămâi șocat de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
contradicții nu puteau determina pozitiv starea lui sufletească în fața vieții. Ar fi nedrept să tragem de aici concluzia că, în viața sa personală, Spinoza a rămas neatins de acele sentimente al căror ansamblu condiționează marele humor. Atît compasiunea cît și hazul au jucat un rol în cazul său. Nefericirea altora îl mișca mai mult decît a sa proprie așa ni se relatează de către primii săi biografi (Lucas, Colerus) și pentru el însemna o consolare respingătoare cea pe care putea-o găsi
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
celelalte părți și cu întreaga natură n-o cunoaștem. Bucuria cunoașterii îi concentra tot interesul. Ea era sentimentul său total. Marele humor se bazează însă tocmai pe o premisă în care Spinoza nu credea și anume aceea că înțelegerea și hazul nu se exclud. Rîsul poate fi o expresie nu pentru distanțare, pentru batjocură ori pentru dispreț, ci pentru un sentiment de unitate. Înțelegerea însăși poate aduce cu ea un rîs sau un zîmbet. Oamenii Renașterii țineau, mai presus de orice
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
singure și grav răspunzătoare de propriile defecte, vătămătoare pentru ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet diferită o satiră (de calitate, firește, variabilă). Există însă și un mod superior în care se poate face haz, fără a inculpa, un haz de nacaz, cu ironii nemușcătoare și, mai ales, cu autoironii: cel al marelui humor. Distincția între micul și marele humor a fost pusă în circulație europeană abia în 1916, de către Harald Höffding tocmai prin cartea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
propriile defecte, vătămătoare pentru ceilalți, nu se mai poate vorbi de humor, ci de o manifestare complet diferită o satiră (de calitate, firește, variabilă). Există însă și un mod superior în care se poate face haz, fără a inculpa, un haz de nacaz, cu ironii nemușcătoare și, mai ales, cu autoironii: cel al marelui humor. Distincția între micul și marele humor a fost pusă în circulație europeană abia în 1916, de către Harald Höffding tocmai prin cartea de față. Pentru el, marele
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
bucure de tot și de toate ale lumii acesteia și, în plus, să aducă bucurie. Probabil că de aceea tu spui că ar fi fost discipolul preferat al lui Constantin Noica. Dar cine se îndoiește de inteligența lui Noica?... Cât haz a putut face Andrei Pleșu când, la un moment dat, ni s-a spus că masa la care stăteam a fost masa la care au stat, în epoci diferite, Stalin și Nichita Hrușciov! Aș vrea să redau acum glumele lui
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
major al romanului). Colecționarul de John Fowles se petrece la momentul narării: Miranda moare captivă, într-un prezent foarte concret, după eșuarea încercărilor ei de a scăpa din temnița construită ingenios de răpitor. Dar povestea Mirandei n-ar avea niciun haz dacă nu s-ar concentra în jurul jurnalului ei, care descrie trecutul ei, iubirea acum imposibilă. Ceea ce face din Colecționarul cel mai bun roman al lui Fowles este tocmai acest procedeu iscusit de a juxtapune trecutul și prezentul, și de a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la ororile de dincolo de cuvinte, izolarea cruntă și moartea lentă, ascunsă. Pe de altă parte, scriitorii de limbă engleză nu au la îndemână o armă importantă atunci când scriu despre Cortina de Fier, chiar dacă ei se simt îndreptățiți să corecteze cu haz engleza grosolană a regimului: ei nu au deprinderea de a oferi sensul printre rânduri. A lăsa cititorului bucuria de a citi printre rânduri este specialitatea autorilor sub comunism. Fiecare vorbă avea dublu sens (cel puțin) și funcționa ca atare, transmitea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
the Day (Rămășițele zilei). Lodge născocește un Bernie, de la o mică facultate din Colorado, care visează să cumpere British Museum și să-l transporte piatră cu piatră în Colorado, să-l curețe și să-l reconstruiască. Fiecare întâmplare își are hazul ei. David Lodge are o vână comică remarcabilă. British Museum s-ar putea să nu se prăbușească, dar catolicismul e amenințat. O soție care-și ia zilnic febra pentru a afla când poate să facă dragoste fără complicații, un soț
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu lasă prea mult loc imaginației. Morris Zapp și Philip Swallow sunt amândoi cu zece ani mai bătrâni. Amândoi au o poziție redutabilă în catedră. Philip e șeful catedrei lui, Morris e o autoritate în mai multe domenii. Cartea are haz, deși mai puțin decât cea dinainte. Lodge e mai preocupat de suspans, chiar izbutește să-l creeze, folosindu-se din plin de coincidențe de toate soiurile pentru a face eroii să se întâlnească. La fel ca Changing Places, Small World
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
laptop, iar Ralph înregistrează la casetofon, dictează ori scrie la computer. Ambii eroi descriu aceleași incidente, drept care avem două puncte de vedere diferite, plus cel al lui Carrie, care e citată de Helen. Intriga se axează pe binecunoscutul triunghi, dar hazul se declanșează abia când Ralph îi propune lui Helen să "facă schimb" de jurnale. În clipa aceea ne dăm seama cât de individualizate sunt vocile, cât de intim e ce spune fiecare, cât de tare ne place că le putem
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]