5,715 matches
-
a adultului era cea a oului). Organismele erau concepute în cadrul acelor ipoteze ca edificii care tre-buie construite cu ajutorul unor cărămizi, și erau descrise în termeni de atomi și de molecule. Aplicațiile biologice ale teoriei informației pe care ne-o prezintă Henri Atlan privesc în prin-cipal genomul și sistemul nervos. Dacă sistemul nervos a fost demult înțeles ca o rețea de comuni-care extrem de complexă, una dintre dificultățile descifrării unui cod rezidă în "faptul că nu știm în-totdeauna ce semnale trebuie să considerăm
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în "faptul că nu știm în-totdeauna ce semnale trebuie să considerăm ca simboluri constitutive ale mesajelor care trebuie descifrate". Impulsurile electrice primite la nivelul fibrelor nervoase și al neuronilor sînt candidate la acest rol, însă nu sunt sînt singurele, dimpotrivă. Henri Atlan arată că "în fața dificultăților în înțelegerea analitică a modului de funcționare cerebral prin demontarea mecanismelor acestuia, unul cîte unul, chiar dacă aveau la dispoziția lor teoria in-formației și alte instrumente de analiză logică și matematică, numeroși cercetători se îndreaptă în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Metoda modelelor, fa-bricarea de mașini, simulările sînt orientările alese de cei care se inspiră din cibernetică și din teoria informației pentru a încerca să înțeleagă organizarea viului prin alte mijloace decît cele ale biologiei clasice. Ultimul capitol al cărții lui Henri Atlan este consacrat organizării, "noțiune care apare ca absolut esențială în discursul biologic, fără însă ca cineva să fie capabil să o definească în mod clar și cantitativ". Noțiunea de "hazard organizațional" este prezentată ca un fir conducător spre o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
reprezentat un organism viu capabil de evoluție avea următoarea proprietate fundamentală: capacitatea de a folosi fenomene aleatorii pentru a le integra în sistem și a le face să funcționeze ca factori pozitivi creatori de ordine, de structuri și de funcții". Henri Atlan insistă asupra "caracterului ambiguu al noțiunii de organizare definită cînd prin regularitate și repetiție, cînd prin varietate și eterogen". Pentru a studia proprietățile auto-organizării, von Foerster și-a expus "principiul de ordine pornind de la zgomot" (efecte de perturbare apărute
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
von Foerster: după agitarea unei cutii ce conține cuburi magnetizate, se observă o aranjare a acestora ce sugerează existența unei organizări. Principiul ordinii pornind de la zgomot este considerat important doar cînd e reinterpretat ca principiu de complexitate prin zgomot de către Henri Atlan, ce își rezumă concepția despre organizare: "Organizarea trebuie descrisă printr-o curbă de variație a cantității de informație sub efectele factorilor producători de zgomot. E necesară o redundanță inițială pentru a avea de a face cu un sistem auto-organizator
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
în timp ce mai înainte, dimpotrivă, au susținut perioada de creștere și maturație și de învățare adaptivă în general." Teoria informației, organizarea, principiul ordinii pornind de la zgomot, aceste teme au alimentat discuțiile Grupului celor Zece, în ziua în care a fost invitat Henri Atlan. Un răgaz de mai mult de douăzeci de ani le separă de publicarea în Transversales a unui articol al lui Henri Atlan ce repune în discuție noțiunea de program genetic 65. Cercetarea programelor epigenetice și analiza mecanismelor ce reglează
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pornind de la zgomot, aceste teme au alimentat discuțiile Grupului celor Zece, în ziua în care a fost invitat Henri Atlan. Un răgaz de mai mult de douăzeci de ani le separă de publicarea în Transversales a unui articol al lui Henri Atlan ce repune în discuție noțiunea de program genetic 65. Cercetarea programelor epigenetice și analiza mecanismelor ce reglează expresia genică ni se par foarte importante. Cum analizase deja lipsurile teoriei informației aplicate în biologie, Henri Atlan insistă asupra surselor de
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
a unui articol al lui Henri Atlan ce repune în discuție noțiunea de program genetic 65. Cercetarea programelor epigenetice și analiza mecanismelor ce reglează expresia genică ni se par foarte importante. Cum analizase deja lipsurile teoriei informației aplicate în biologie, Henri Atlan insistă asupra surselor de neînțelegere și a caracterului inadecvat al noțiunii de program genetic: Ca și celelalte metafore din biologie, mai ales cea a creierului ca ordinator, metafora programul genetic are de suferit deoarece, în general, nu se pune
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
un scop evident și un proiect explicit, fie doar prin efectul selecției naturale, fie chiar în absența unui astfel de efect, ca în cazurile de evoluție non-adaptativă. Mai degrabă decît să nege pur și simplu pertinența metaforelor informatice din biologie, Henri Atlan încearcă să le analizeze pentru a le înțelege originile și modul de a funcționa, cu scopul de a le scoate mai bine în evidență limitele și lipsurile. La un an după publicarea acestui articol, Jacques Robin și Armand Petitjean
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
și că "informatizarea generalizată a societății se realizează fără o reflecție științifică, fără o examinare etică, fără control democratic, în folosul maxim al trusturilor mondiale ale comunicarii", autorii propun "declanșarea unei dezbateri transdisciplinare des-pre informatizarea haotică a societății noastre". Dacă Henri Atlan îi sensibilizase în 1972 pe membrii Grupului celor Zece cu privire la teoria informației, douăzeci de ani mai tîrziu, conceptul de informație și consecințele folosirii sale se aflau încă în centrul preocupărilor lui Jacques Robin, care considera drept primordială luarea în
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
ele transformă termenii schimbului și scot din uz raporturile economice (creștere, productivitate marginală, curbe ale inflației, investiției și locurilor de muncă...). Aceste tehnologii reprezintă sfîrșitul societății bazate pe munca retribuită care se impusese de aproape trei secole"66. INTERVIU CU HENRI ATLAN 67 (1995) B.C. Cum ați fost contactat de Grupul ce-lor Zece? H.A. Grupul celor Zece invita adesea la întîlnirile sale o persoană exterioară grupului. Aceasta venea să vorbească despre un anumit subiect. Asta mi s-a întîmplat și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
după care m-a invitat să-mi prezint ideile în fața grupului, care mi-a propus apoi să particip în mod regulat la întîlnirile sale. Era lucru obișnuit pentru ei. Grupul fondator îi cuprindea pe Robert Buron, Jacques Robin, Edgar Morin, Henri Laborit. Apoi au fost cooptate și alte persoane. Astfel am participat la activitățile Grupului celor Zece începînd cu 1972. Era formidabil, deoarece exista un amestec pe care nu-l găsim în altă parte nici azi: un amestec de rigoare ideile
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
propus de societate, adică, de cîteva decenii, cel al "creșterii economice haotice". Demistificarea acestei creșteri se face prin înțelegerea mecanismelor comportamentelor în societate". După Robin, "au-tomatismele socio-culturale și comportamentele individuale exacerbează creșterea economică "împingînd la consum", și îl citează pe Henri Laborit: Dacă un om din paleolitic ar fi fost întrebat de ce are nevoie, fără îndoială că ar fi răspuns: cîte un urs la fiecare masă și puțin foc pentru a-l prăji. N-ar fi cerut o mașină cu anvelope
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
pe care le propun. Analizele, perspectivele și propunerile din această carte apar ca o sinteză a discuțiilor și reflecțiilor din Grupul celor Zece și a concepțiilor personale ale lui Jacques Robin. Autorul se referă mult la ideile și concepțiile lui Henri Atlan, Jacques Attali, Henri Laborit, Edgar Morin si René Passet. Douăzeci de ani mai tîrziu, în 1995, René Passet redacta pentru Transversales un text despre Les voies d'une économie plurielle (Căile unei economii plurale)68, în care descria îmbinarea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Analizele, perspectivele și propunerile din această carte apar ca o sinteză a discuțiilor și reflecțiilor din Grupul celor Zece și a concepțiilor personale ale lui Jacques Robin. Autorul se referă mult la ideile și concepțiile lui Henri Atlan, Jacques Attali, Henri Laborit, Edgar Morin si René Passet. Douăzeci de ani mai tîrziu, în 1995, René Passet redacta pentru Transversales un text despre Les voies d'une économie plurielle (Căile unei economii plurale)68, în care descria îmbinarea contemporană a două faze
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
aveam în comun? Eram cu toții mai mult sau mai puțin marginalizați în cadrul disciplinelor noastre, și din aceleași motive. Ne puneam aceleași întrebări și începusem aceeași cale. Fiind compus din "marginali", Grupul celor Zece a avut funcția de a anula marginalizarea. Henri Laborit, Henri Atlan, Jacques Sauvan, Edgar Morin și toți ceilalți ne repuneam în discuție știința. Venind din orizonturi diferite, ne-am întîlnit și ne-am recunoscut. Ne-am dat seama atunci că formăm o nouă familie. Mi s-a întîmplat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
comun? Eram cu toții mai mult sau mai puțin marginalizați în cadrul disciplinelor noastre, și din aceleași motive. Ne puneam aceleași întrebări și începusem aceeași cale. Fiind compus din "marginali", Grupul celor Zece a avut funcția de a anula marginalizarea. Henri Laborit, Henri Atlan, Jacques Sauvan, Edgar Morin și toți ceilalți ne repuneam în discuție știința. Venind din orizonturi diferite, ne-am întîlnit și ne-am recunoscut. Ne-am dat seama atunci că formăm o nouă familie. Mi s-a întîmplat o dată să
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
demonstrat. Bineînțeles că mă gîndisem și scrisesem toate astea înainte de a aparține Grupului celor Zece, însă am putut să-mi aprofundez ideea și să o îmbogățesc cu instrumente noi mulțumită acestuia. În această privință, le datorez mult lui Edgar Morin, Henri Laborit, Jack Baillet, Henri Atlan și lui Jacques Sauvan, care mi-au permis să merg mai departe în înțelegerea ciberneticii. Dincolo de Descartes, îi întîlneam pe von Bertanlaffy, von Newmann, Jean-Louis Lemoigne, într-un cuvînt, gîndirea sistemică. Pe măsură ce progresa, Edgar Morin
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
gîndisem și scrisesem toate astea înainte de a aparține Grupului celor Zece, însă am putut să-mi aprofundez ideea și să o îmbogățesc cu instrumente noi mulțumită acestuia. În această privință, le datorez mult lui Edgar Morin, Henri Laborit, Jack Baillet, Henri Atlan și lui Jacques Sauvan, care mi-au permis să merg mai departe în înțelegerea ciberneticii. Dincolo de Descartes, îi întîlneam pe von Bertanlaffy, von Newmann, Jean-Louis Lemoigne, într-un cuvînt, gîndirea sistemică. Pe măsură ce progresa, Edgar Morin ne făcea să beneficiem
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
viu cu alte discipline. E o viziune asupra științei diferită de cea livrescă. "Carnală", îmi vine să spun. Am simțit transdisciplinaritatea ca pe un lucru trăit mulțumită grupului, vorbind cu Leroi-Gourhan despre locația de la Pincevent, "bătîndu-mă în săbii" prietenește cu Henri Atlan căruia îi datorez mult în domeniul teoriilor informației -, întrebîndu-i fără rezerve despre cibernetică pe Jacques Sauvan și Jean-François Boissel, profitînd de frumosul spirit sintetic al lui Joël de Rosnay, despre care nu uit că, știind că pregăteam L'économique
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
că, știind că pregăteam L'économique et le vivant, îmi trimitea documente prețioase la care avea acces datorită unui sejur pe care îl efectua în Statele Unite. Am avut o relație de mare prietenie, și aș spune chiar de afecțiune, cu Henri Laborit. Acesta a avut o mare influență asupra mea. Bineînțeles și e un lucru fericit că anumite puncte ne separau. Cînd a fost publicată cartea sa La nouvele grille (Noua grilă), am făcut o lungă recenzie, în care exprimam aspectele
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
trec de la funcțiile de utilitate individuală la cele de utilitate socială printr-un simplu joc de echilibru despre care se presupune că reprezintă rolul statului. De fapt, există mize care nu apar decît pe măsură ce urcăm la alt nivel de organizare. Henri Laborit a fost cel care m-a încurajat în această analiză și mi-a oferit argumente împotriva economiștilor "tradiționali", pe care nu le aveam la vremea respectivă. Celebrul "micro-macro", chiar îmbogățit de "mezo", îmi apărea atunci ca o viziune foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
înseamnă, repet, esențialul, dar punctele noastre de vedere se deosebeau în ceea ce privește socialul. Voi explica acest punct. Se spune că, din punct de vedere comportamental, creierul nostru se caracterizează prin existența a două sisteme, cel al recompensei și cel al pedepsei. Henri Laborit a scos în evidență un al treilea sistem: cel al inhibării acțiunii. Eram cîțiva în Grupul celor Zece pe care îi ținea la curent cu progresele cercetării sale. Cînd aceasta i-a reușit, și-a asumat riscul de a
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la vremea respectivă. Nu trebuia să publice prea devreme, dar, dacă aștepta prea mult, risca să se lase depășit în ultima clipă și să fie privat de întîietatea asupra descoperirii sale. Totul s-a petrecut cu bine, pînă la urmă. Henri Laborit își testa medicamentul pe sine însuși. Nu avea nevoie de așa ceva pentru a fi dezinhibat, iar într-o zi în care luase o doză un pic mai generoasă am avut parte de un episod deosebit de însuflețit în Grupul celor
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
individuale, dar nu trecerea la social. Asupra acestui punct nu eram noi de acord. Pentru a clarifica această divergență, mă voi raporta la filmul lui Alain Resnais, Mon oncle d'Amérique (Unchiul meu din America), direct inspirat din concepțiile lui Henri Laborit. Cînd angajatul (Gérard Depardieu), pe care sistemul său inhibator de acțiune îl împiedică să defuleze toate dificultățile care îl asaltează în viața profesională "spărgînd mutra" superiorului său ierarhic, spre exemplu dezvoltă o depresie și face ulcer, după părerea mea
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]