3,902 matches
-
peșterii. Mai târziu a primit hrană cerească, o dată la 40 de zile, adusă de îngerul Slavei... Aproape de anul 900 (n.a.867Ă a debarcat Ioan Colibașul, recunoscut de oameni pentru sfințenia vieții sale. L-au urmat, în scurt timp, mulți oameni hotărâți să ducă o viață prin post și rugăciune, zi și noapte. Așa a fost populat muntele. Acestui Ion Colibașul și urmașilor săi ia dăruit muntele împăratul Bizanțului, Vasile Macedon (867-886Ă. Din acel moment muntele s-a numit Sfântul Munte. Prima
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
eu aveam să fiu diferită? De ce nu-mi dădusem seama că mii de femei înaintea mea încheiaseră un pact cu ele însele prin care se obligau să nu piardă niciodată magia mariajului lor? La fel cum își promiseseră, pe deplin hotărâte, să nu lase vreodată să li se vadă părul alb, să nu-și lase sânii să le atârne și să nu facă niciodată riduri. Și cu toate astea n-au reușit. Dorința lor nu fusese destul de puternică să lupte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
înveselesc pretinzând că aveam să fiu fericită să-l văd pe el simțindu-se mizerabil. Și dacă n-aveam să mă gândesc prea mult la chestia asta, atunci, pentru o vreme, șmecheria avea să și funcționeze. —Așa, mamă, am spus hotărâtă. Hai să punem hainele astea la loc! M-am îndreptat foarte decisă către maldărul de haine proaspăt călcate de pe scaun. Mama a rămas complet șocată atunci când m-am apucat să le sortez. Am luat un braț de haine și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă duc să le pun în sertarul Annei. Dar... a bâiguit mama. Fără nici un dar, i-am replicat eu pe un ton liniștitor. Nu, Claire... a spus ea agitată. —Mamă, am insistat eu foarte mișcată de grija ei, dar ferm hotărâtă să mă adun și să fiu o fiică ascultătoare. Mă simt foarte bine acum. Și am plecat din camera mamei îndreptându-mă spre dormitorul Annei. Ușa de la camera mamei s-a închis în urma mea. Așa că atunci când mama a strigat în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu severitate, deși îmi venea s-o iau în sus, pe scări, și să mă bag la loc în pat cu el. — Te sun mâine, a zis Adam. —Pa. Alt sărut. Alte insistențe. La care eu am opus o rezistență hotărâtă. El mi-a dat drumul împotriva voinței. În sfârșit, am ajuns la mașină. Ceea ce n-a fost puțin lucru. Am plecat cu mașina către casă. Străzile erau întunecate și pustii. Eram foarte fericită. Nici măcar nu m-am simțit vinovată fiindc-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a putea să discutăm. I-am zâmbit larg. Îmi era așa de greață că puțin mai lipsea să-mi nenorocesc mușchii feței. Dar trebuia să mențin atmosfera pe cât de amiabilă și de prietenească posibil. Deci, am continuat plină de energie, hotărâtă să-i dau senzația că știu ce vorbesc. Sunt conștientă că nici unul din noi nu este familiarizat cu acest gen de situație, dar nu crezi c-ar trebui să încercăm să rezolvăm noi înșine chestiunile de bază și apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de mult și era convins că nu mai avea nici o șansă, știi? Credea că n-o să mai vrei să ai de-a face vreodată cu el. Și, într-un fel, cine te-ar fi putut acuza? —George! l-am întrerupt hotărâtă. Trebuia să mă lămuresc ce se întâmplă! Ce tot spui tu acolo? —Vorbeam de James, mi-a răspuns el surprins. — Vrei să zici că lui James i-a părut rău că ne-am despărțit? l-am întrebat. —„I-a părut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și au moștenit banii pe care decedații intenționaseră să-i lase comunității ca să construiască un spital nou. Mama a fost nițel șocată de apariția mea dramatică, când am coborât pe scări, dar s-a uitat la fața mea furioasă și hotărâtă și n-a mai comentat. Suntem gata? am întrebat-o. — Da, a zis mama. Trebuie doar să găsesc cheile de la mașină. Am oftat. Chestia asta putea să dureze zile întregi. În timp ce mama alerga din cameră în cameră, golind genți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
bine că mariajul nostru se încheiase în sfârșit. Nu era vorba decât de faptul că mereu mai rămâne nițel loc pentru dubii. Știți, mă întrebam: dacă aș fi fost mai drăguță, dacă aș fi fost mai puternică, mai blândă, mai hotărâtă, mai răbdătoare, mai dulce, mai bună, mai rea, mai crudă, dacă mi-aș fi impus mai des punctul de vedere, dacă mi-aș fi ținut gura mai des, oare mi-aș fi salvat căsnicia? Mă torturam singură cu gândurile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trase un șut În vintre și-l făcu să se Îndoaie, după care-l Înșfăcă de ceafă. Urale, strigăte de admirație, Înjurături. Bud Îl izbi pe nemernic cu capul de tavan. Un subofițer În uniformă pătrunse În celulă cu mișcări hotărîte. Se auzi glasul de copil bogat al lui Ed Exley: — Domnule polițist, Îți ordon să Încetezi! Mexicanul Îi trase un șut puternic În boașe. Bud se chirci, lipit de gratii. Puștiul se năpusti afară din celulă, dar se izbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Marin Alexe Ascult bombănelile vântului cațărându-se prin tremurul frunzelor, atingând cu privirea vălul corolelor aurii, uit să mai respir. Răscoliri tainice, îmi pun întrebări de demult, apoi dau ocol timpului, când sufletul cheamă dor cu arome de eternitate. Zâmbesc soarelui, hotărâtă să adun speranțe, cu palmele sărutate de mireasma florilor de câmp, într-o vară fierbinte...
Flori de c?mp by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83285_a_84610]
-
să plec, băiatule, înțelegi?“, repetând vorbele și el incapabil să-i răspundă, știind bine sau crezând că știe bine că orice răspuns ar fi dat ar fi fost inutil și nu s-ar fi schimbat absolut nimic din desfășurările atent hotărâte care aveau să se urmeze întocmai, oricâtă indignare și revoltă ar fi fost în el. Apoi coborând scările celor șase etaje încolăcite în jurul ascensorului antediluvian, sub lumina chioară, ținându-se de mână și oprindu-se din loc în loc să se privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
orașului mai era cineva care se gândea la ea, și la plimbarea lor de după-amiază, dar nu Andrei Vlădescu, și ea știa, dar se prefăcea că nu știe sau puțin îi păsa dacă știe sau nu pentru că nu era încă hotărâtă. Încă erau toate suspendate. Apoi a mai citit odată prima frază, înainte să rupă hârtiile și să le arunce la coș, și a ținut-o minte un timp, dar a doua zi, când zbura cu avionul, o uitase: „Așa că probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
s-ar fi ascuns, deși niciodată el nu s-ar fi împotrivit, deci nu de asta se temea ea, ci de altceva... sau poate nici nu se temea, asta e, nici nu se temea, pentru că multe erau hotărâte, sau aproape hotărâte atunci... Pentru că nu putea să-l întrebe ce-ar spune dacă ea ar avea o aventură și apoi să înceapă o aventură, când întreba, exista deja tentația, poate mai mult decât tentația, știa foarte bine ce se petrece cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Cuibărit în fericirea mea, nu dădeam prea multă atenție trecătorilor, dar îmi amintesc ca prin ceață de perechi respectabile care se plimbau braț la braț și de câțiva oameni mai vârstnici care au trecut pe lângă mine cu pași mari și hotărâți, îmbrăcați pentru biserică. Sper că n-am făcut o greșeală, șopti mama, venind duminica. Ar fi îngrozitor dacă n-ar fi nimic deschis. Bunicul îl blagoslovi pe tata cu acele semne elocvente cu ochiul în care se împleteau o simpatie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că făcusem într-adevăr ceva cel puțin la fel de valoros ca toți ceilalți pictori care erau cumpărați, vânduți și expuși. Și de atunci nu mi-am mai pierdut această încredere. Simt că... sunt valoroasă. Deci trebuie să știi că sunt foarte hotărâtă. Nu cred că există acum altceva care să conteze mai mult pe lume decât să găsesc un public pentru lucrările mele. Luă câteva înghițituri din pahar și își dădu la o parte o șuviță de păr de pe frunte. Roddy nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
toate instinctele îmi spun că misterul se va dezvălui în curând, foarte curând. Regret doar că forțele legii au intervenit să mă oprească să joc un rol activ. Îmi luă mâna și mi-o ținu într-o strânsoare fragilă, dar hotărâtă. În următoarele două luni, Michael, tu ești urechile și ochii mei. Nu uita. Acum mă bazez pe tine. Zâmbi curajos și eu m-am străduit să-i întorc zâmbetul. 3 Zorii zilei de Crăciun au fost înnorați, uscați și fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
de clinchetul și zornăitul unei biciclete care se apropia. Am întors capetele și am văzut un bătrân foarte corpolent parcându-și bicicleta la zid, apoi coborând treptele și îndreptându-se spre mare, cu un rucsac pe umăr și o privire hotărâtă pefață. Când a ajuns la circa zece metri de noi a pus jos rucsacul și a început să se dezbrace. Am încercat să nu ne uităm pe măsură ce o parte tot mai mare din imensul, trandafiriul, uluitorul corp ieșea la iveală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
ideea că avea să modeleze minți tinere și să-i Îndrume pe cei mai lipsiți de mijloace și mai neglijați copii, așa cum numai Alex putea fi entuziasmat. Țelul vieții mele nu era nici pe departe atât de Înălțător: eu eram hotărâtă să găsesc ceva de lucru la redacția unei reviste. Deși știam că era destul de puțin probabil să fiu angajată imediat după terminarea facultății la The New Yorker, eram totuși inflexibilă În decizia mea de a scrie articole la această revistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pus de-o cafea și am așteptat până a dat În clocot, după care mi-am luat ceașca cu mine pe canapea. Era timpul să sun. Nu aveam Încotro. — Bună dimineața, sunt Andrea Sachs, am zis eu pe un ton hotărât, deși vocea mă trăda cu specifica răgușeală dogită de om abia trezit din somn. — Andrea, bună dimineața! Sper că nu te-am sunat prea devreme, a ciripit Sharon, iar vocea ei suna de-a dreptul Însorit. Sunt sigură că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că ideea de a-mi petrece următoarele patruzeci și opt de ore Împreună cu familia Îmi face mare plăcere, mai mare decât În toți cei patru ani de când plecasem de acasă. Ziua Recunoștinței era sărbătoarea mea preferată, iar anul acesta eram hotărâtă să mă bucur cât mai mult de ea. Ne-am adunat În sufragerie și am atacat masa Îmbelșugată pe care o comandase mama În chip expert - varianta ei evreiască de cină În seara din ajunul Zilei Recunoștinței. Cornuri și pâinici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
interzic să-ți mai exprimi recunoștința În acest fel! De fapt Însă, dacă stau să mă gândesc mai bine, din partea ei mă puteam aștepta chiar și la așa ceva. Le Cirque, Le Cirque, Le Cirque, mi-am tot repetat În gând, hotărâtă să fac rezervarea respectivă cât mai curând posibil, ca să-mi pot vedea apoi de problema, mult mai spinoasă, a lui Harry Potter. Funcționarul cu rezervarea de la Le Cirque s-a declarat imediat de acord să aibă o masă pregătită pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
numele lui Dumnezeu. Hainele tale sunt drăguțe, ca ale oricărei alte fete, Andy, dar nimic din garderoba ta nu e demn de Runway.“ Nu i-am spus că, pentru prima dată după luni Întregi, mă sculam acum ceva mai devreme, hotărâtă să-mi compun un look à la Runway din dulapul meu ticsit de haine de la Banana Republic. Îmi tot Încălzeam și reîncălzeam cafeaua În cuptorul cu microunde timp de aproape jumătate de oră În fiecare dimineață și agonizam cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
auzul Încântării mele: — Știu! E o adevărată nebunie, nu? Pare gata-gata să se dezlipească de clădire, dar există! Și avem amândouă loc pe el și putem să fumăm și, o, e de-a dreptul perfect! — Cât costă? am mârâit eu, hotărâtă ca acestea să fie ultimele cuvinte pe care le voi pronunța. — Ne aparține pentru suma totală de două mii două sute optzeci de dolari pe lună. Îți vine să crezi că avem balcon pentru o mie o sută patruzeci de parai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Lily nu avea nicicum de gând să mă lase În pace. M‑am Întrebat În treacăt dacă lui Christian i se părea la fel de evident ca și mie că Lily Încerca să ne facă lipeala, dar el era sexy și ea hotărâtă, așa că mi‑am ținut gura. — Mda, tocmai ne sfătuiam unde să mergem. Ai vreo sugestie? Ne‑ar face plăcere dacă ai veni cu noi, a declarat Lily și i s‑a agățat jucăușă de braț. Ce local care Îți place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]