3,687 matches
-
umbrele prin sârma ghimpată; tîrîndu-ne în genunchi pe urmele strămoșilor cărora le luam, fără să ne dăm seama, pămîntul fumegînd de sub creștet, pentru a-l duce în țară străină și-a-l așeza în fața steagurilor coborîte în bernă. Închinîndu-ne la idoli străini cu picioare de lut, îl duceam îndărăt sub privirile pline de ură ale cîinilor ce-și făceau somnul de veci tolăniți pe fîșia arată. Tinerii se lăsau în genunchi în fața urnelor; rotulele lor pîlpîiau ca niște candele aprinse de
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
aici, se afla și dincolo schimbat într-o oarecare formă. Cine suntem noi, ne întrebam și rămînem cu întrebările în palmele răsfirate peste chipurile noastre contorsionate de teamă. Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau groapa comună.... Cînd treceam înapoi cu pumnii strînși granița, veneau vameșii buni și ne dezlegau desăgile, scormoneau ca niște cîini în pămîntul pe care-l duceam îndărăt (aici și acolo ne era țara promisă; aici o jumătate de
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
tot pe unde vă veți duce, veți da numai de beznă... Printre ochii orbi strînși în pumni, noi ascundeam și cîte un zar, cîte un ochi care ne putea schimba destinul. Băteam zarurile în palmă și le aruncam la picioarele idolilor falși, la picioarele manechinelor potopite de reclame, sperînd de fiecare dată ca din cupa palmelor noastre să se rostogolească ochiul câștigător, ochiul menit să ne lumineze destinul; de fiecare dată însă din căuș se rostogoleau zornăind surd ochii orbi, ochii
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
dăm seama, noi singuri ne ignoram soarta, cărînd pămînt dintr-o țară în alta, ne săpam și într-o parte și în cealaltă parte a rîului groapa comună.... Reclamele luceau stins luminînd capete îngenuncheate ale mulțimii. Îmbrăcați în veșminte strălucitoare, idolii cu picioare de lut își ridicau fața din cenușă. Ne tîram scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
scheunînd ca niște cîini la picioarele lor înfășurate în steaguri fumegînde, uitînd de Dumnezeul nostru bun, uitînd de noi și de țară, în timp ce pămîntul cărat se transforma într-o mîzgă cleioasă, ne ungeam trupul cu el, încingînd un dans în jurul idolilor ce vegheau în beznă. Fără să ne dăm seama, noi singuri ne ignoram soarta, cărînd pămînt dintr-o țară în alta, ne săpam și într-o parte și în cealaltă parte a rîului groapa comună
Recviem pentru zaruri și vînt by Nichita Danilov () [Corola-journal/Imaginative/3182_a_4507]
-
bea și moartea se uită!"; cât protest mai rămâne după acest strigăt al conștiinței damnării, al surprinderii mistuirii, al anestezierii iluziilor? Ruga este un gest recurent, dar tot mai brutal, adresat unui Dumnezeu de cârpe, inventat, un simulacru divin aproape idol, ba chiar, la un moment dat, ruga nici nu mai este asumată individual: "și azi dârdâi de oroare când trebuie să mă rog. / și mă rog tot mai greu, simțurile s-au tocit. / trebuie pedepsite cu înmiită asprime ca să iasă
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
Nadia Comăneci face furori chiar și după atâta timp de la Olimpiada de la Montreal. Michelle Obama, soția președintelui SUA, a declarat că Nadia Comăneci este idolul ei pentru puterea de muncă. Michelle a rămas impresionată în copilărie de prestația Nadiei de la Montreal. Vedeți voi, una dintre cele mai fericite amintiri ale mele este din copilărie, când mă uitam la Jocurile Olimpice la televizor, aplaudându-le pe Mary-Lou
Nadia, idolul celei mai importante Prime Doamne din lume () [Corola-journal/Journalistic/75990_a_77315]
-
și brațe puternice, un tânăr sportiv care aruncă sulița ca nimeni altul, la figurat, pentru că Bucky e întruchiparea onestității și responsabilității. A fost educat de bunicii dinspre mamă, oameni simpli, dar dedicați, care i-au cizelat caracterul, transformându-l în idolul puștilor din Newark, un idol în carne și oase pe care îl poți vedea zilnic pe terenul de sport al școlii de pe Chancellor Avenue, unde, la numai douăzeci și trei de ani, este noul profesor de sport, iar pe perioada
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
sportiv care aruncă sulița ca nimeni altul, la figurat, pentru că Bucky e întruchiparea onestității și responsabilității. A fost educat de bunicii dinspre mamă, oameni simpli, dar dedicați, care i-au cizelat caracterul, transformându-l în idolul puștilor din Newark, un idol în carne și oase pe care îl poți vedea zilnic pe terenul de sport al școlii de pe Chancellor Avenue, unde, la numai douăzeci și trei de ani, este noul profesor de sport, iar pe perioada verii, supraveghetor conștiincios al terenului
Responsabilul domn Cantor by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/5341_a_6666]
-
a murit odată cu ea". Elocventă este și întîlnirea românului cu Paul Souday, criticul cu care-l compară E. Lovinescu. Acesta e apreciat inclusiv pentru elasticele sale contacte cu poziția opusă, spiritualistă: "Era un spirit liber, adversar al oricărui dogmatism. înșiși idolii săi, credința în intelect și în știință nu-l împiedicau pe acest laic să găsească frumosul, uneori la umbra sacristiei. Gusta pe Claudel, pe Péguy și chiar pe abatele Bremond, pe care l-a atacat, în momentul disputei asupra poeziei
Tradiția criticii franceze (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9377_a_10702]
-
riguros ca o peluză geometric tăiată, zilnic tunsă și presată cu tăvălugul, cum sunt pajiștele curților interioare ale tuturor colegiilor bătrâne din Oxford... exprimă cel mai bine spiritul englez. De la scolastica lui Duns Scott, trecând prin filosofia lui Bacon, inamicul „idolul minții, peșterii și pieței” - al prejudecăților și ideilor tulburi... Și totuși, din aceeași rigoare, ce nu exclude naivitatea, alături, în biblioteca Colegiului Christ Church, nu departe de sufrageria monumentală, dominată de Henric al VIII-lea și de John Locke, a
La umbra nucului bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5892_a_7217]
-
din prefăcătorie și veche-adormire când tremurul și delirul ne vor căuta în urechi îndemnându-ne cu iluzii să nu mai întârziem în Împărățiile de dincolo cu o singură naștere și nicio moarte adevărată și să ne întoarcem în pământul cu idoli îngăduitori și încăpățânați Dar noi și mai încăpățânați Fără dovezi și nicio îndoială Vom învăța să iubim? Vom învăța să-mpietrim? Tu cel ce este acela, nu mă preda despărțirii De plânsul și gândul meu pentru tot.
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
fizic și moral, în sufletul cărora prinde rădăcini, cu ușurință, aberația măsluită de ideal. Orice răzvrătitor are nevoie, pe lângă declasați, de fanatismul disciplinat, de devotamentul orb, gata de crimă al semi-nebunilor și semi-responsabililor . [...] Din acest Lenin, reformator social, distrugător de idoli, inamic al oricărei evlavii și al oricărei idolatrii, n-a mai rămas, după moarte, decât o momâie. O momâie cenușie și pipernicită, expusă într-un sicriu de cristal, singură, la o amenințătoare înălțime, sub cerul nepăsător, la Moscova, în Piața
Interviu inedit cu Vlaicu Bârna despre Ion VINEA - poet, prozator și ziarist de mare clasă by Nicolae Tone () [Corola-journal/Imaginative/14826_a_16151]
-
exil își revendică rădăcinile și își exprimă admirația pentru spiritele tutelare. Dan Petrașincu evocă cenaclul „Sburătorul” pe care l-a frecventat 15 ani; consideră că maeștrii lui au fost Lovinescu și Rebreanu. Virgil Ierunca mărturisește că G. Călinescu era un idol al generației sale, după cum Emil Turdeanu își recunoaște pasiunea pentru poezia lui Blaga și nu-i poate uita pe marii profesori Tudor Vianu și N. Cartojan. Cum spuneam, presa exilului ocupă un loc central în interviurile pe care le comentez
Resemnarea cavalerilor by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13529_a_14854]
-
cât și în conversațiile cu prietenii, nu e lipsit de patetisme, de truisme, paradoxuri, idilisme și idealisme, fraze moralizatoare, dar și găselnițe extraordinare, evocări impresionante (vezi evocarea lui Vianu și a lui Eugen Ionescu), aforisme, considerații iconoclaste sau închinări la idoli precum Malraux sau Camus, teribilisme, infatuări sau modestie exagerată, conștiința ratării și a valorii, zădărnicii ale vieții, tristeți și oboseli, consemnări ale necazurilor bătrâneții; adică tot ceea ce poate face viu și credibil un jurnal. " În viață poți să realizezi lucruri
Utopia autenticității by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Imaginative/15348_a_16673]
-
de caracter, grobianismul verbal și comportamental au devenit cele mai sigure "valori" ale societății românești de azi, iar exponenții lor, modelele spre care sunt atrași irezistibil tot mai mulți tineri. Tabloul schițat este pe cât de realist, pe atât de tragic: "Idolii, modelele de viață ale tinerilor de azi scoase în față de mass-media, n-au grețuri nici cu matematica, nici cu româna. Credeți că Ťsuccesurileť Elenei Băsescu i-au diminuat cota de succes printre puștoaice? Gramatica nu face doi bani în fața poșetelor
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
personajelor lui, dând viață unor ficțiuni. Exaltat, el are o adevărată conștiință demiurgică: "îți închipui cât a fost de pasionant să mă improvizez în Dumnezeu și să creez la rândul meu o mică arcă a lui Noe." La această vârstă, idolul lui Dinu Pillat era Ionel Teodoreanu. La sfârșitul fiecărei vacanțe, recitea La Medeleni, carte în care copilăria și tinerețea lui se regăseau necontenit. Nu era impresionat numai de lirism, dar și de reflecțiile, deloc neglijabile, ale romancierului despre actul de
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
orgoliu: "...încă o luptă câștigată cu halucinații lumii configurate din adânc!" De aceea, entuziasmat, ține să-și anunțe această victorie "în luptă cu moartea", lui Ionel Teodoreanu, care, ne amintim, rostise aceste cuvinte, și lui G. Călinescu, al doilea mare idol al său. Dorește să-i citească romanul înaintea tuturor. Lui, maestrului său spiritual, ține să-i exprime încă o dată admirația care-l însuflețise încă de pe băncile facultății (deși nu-l avusese profesor) și să-l încunoștiințeze că în timpul elaborării romanului
Un roman sentimental și un jurnal de creație by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/7998_a_9323]
-
votive, capac prosopomorfic din lut, cu chip de pisică, securi de piatră, securi de bronz, model de casă și ca o creastă de cocoș, străchini și cupe, căldări de bronz, cratiță scitică, securi de piatră, securi de lut, urnă etajată, Idolul de Vârșeț (cap pătrat cu ochi de bufniță, cu aripi în loc de brațe), aplice de bronz pentru cingători. Pe Voica o dăduse muma peste nouă țări și nouă ape, iar fratele mai mare, Sfetil Constantin, se legă cu jurământ iarna s-
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
ciocane, cazmale de miner, zăbale de frâu, undițe, săgeți, pinteni de os, diademă din fir de aur, de tip ungaro-român, necropole și perle celtice, harnașamente scitice, brâu avar pieptene dacic, fibulă Pelta sarmată, statuete romane de bronz (Mercur și Fortuna), idolul plat de Vatin, paloșul de fier Akinakes, de-acum șapte milenii. ,Dumnezeu că vrea, pământul crăpa, Sfetil se-ntrupa. Dumnezeu că vrea, tronul lui în cal murg se prefăcea, iar el că-mi sălta și zbura, el se tot ducea
Dejun sub iarbă by Ioan Flora () [Corola-journal/Imaginative/12256_a_13581]
-
cîrmă) și Punct. Aici și acum se fac resimțite pe deplin accentele dadaiste, se pun bazele pictopoeziei "inventate de Victor Brauner & Ilarie Voronca", se vorbește despre "secolul-sinteză", despre simultaneitate și integralism. Dar, în timp, are loc o inevitabilă perimare a idolilor și în 1930 noii insurgenți exclusiviști și elitiști de la unu semnalează eșuarea Contimporanului în "parada" unor atitudini de artă. Sub semnătura lui Sașa Pană apare pamfletul Coliva lui moș Vinea, cu delimitări acide: "Să se știe odată pentru totdeauna: CONTIMPORANUL
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12680_a_14005]
-
să sari la jugulara aproapelui, să te simți mereu în formă, gata să muncești mai mult, să-ți satisfaci gagica, să ajuți pensionarii să traverseze strada și așa mai departe. Face toți banii de pe lume! Și mai mult decît atît. Idolul educatoarelor În fiecare an, la-nceput de septembrie, apare domnul Dino, idolul educatoarelor. Înalt de aproape 4 metri, cu pielea verde-metalizat, un ditamai burtoiul galben-auriu și doi ochi roșii, cît farurile de la mașină, domnul Dino se plimbă agale pe aleile
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
să muncești mai mult, să-ți satisfaci gagica, să ajuți pensionarii să traverseze strada și așa mai departe. Face toți banii de pe lume! Și mai mult decît atît. Idolul educatoarelor În fiecare an, la-nceput de septembrie, apare domnul Dino, idolul educatoarelor. Înalt de aproape 4 metri, cu pielea verde-metalizat, un ditamai burtoiul galben-auriu și doi ochi roșii, cît farurile de la mașină, domnul Dino se plimbă agale pe aleile dintre blocuri, fredonînd: „Via-țaa e fru-moa-săă/ Lega-tăă cu a-țăă/ Cine stăă a-ca-săă
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
să facă bani din orice au creat o stranie forfotă distrugătoare. După o vreme, cuceritorii ultimelor cotloane tainice ale planetei și-au strâns dezamăgiți catrafusele, îndreptându-se spre Poli sau spre cine știe ce sălaș exotic în care fecioarele sunt dezvirginate de idoli de piatră, sub privirea sticloasă a vraciului în mantie de pene, căutătorul de urme a pornit, par avion, după Big Foot, iar cuprinsul acela împădurit a revenit la starea lui ancestrală. Însă uciderile de oi au continuat. Din uriașele sume
Povestea celor două pantere by Florin Sicoie () [Corola-journal/Imaginative/10869_a_12194]