3,832 matches
-
Institutului Arheologic, care nu fusese aprobat. El a cerut ministrului mărirea salariilor funcționarilor bibliotecii Academiei Române, având în vedere salariile mici ale acestora 13 . În perioada primului său ministeriat, Lapedatu a inaugurat numeroase monumente publice și a organizat comemorarea unor înaintași iluștri, pornind de la ideea că: ,, România întregită e datoare să cultive în amintirea fiilor mari și aleși, care prin muncă și jertfă, prin simțirea și entuziasmul lor, au contribuit mai mult și cu folos la realizarea aceea a idealului ce i
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
numea noua ordine culturală, remarcând că istoricul trebuia să-și îndrepte atenția cât mai mult spre trecutul nostru cultural. Multitudinea actelor publice desfășurate de Alexandru Lapedatu în perioada anilor 1923/1926 cuprind și cuvântările rostite cu prilejul dispariției unor personalități ilustre. De exemplu, în septembrie 1924 îi comemora la Iași pe Ion Creangă și Barbu Delavrancea 18, iar un an mai târziu, în iunie 1925 cuvânta despre Gheorghe Dima, compozitorul și dirijorul care a înființat Conservatorul din Cluj19. În ceea ce privește aniversările și
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
a înregistrat cu bucurie finalizarea busturilor celor doi istorici Bogdan Petriceicu Hașdeu și Dimitrie Onciul din fața Arhivelor Statului din București. Inaugurarea a avut loc la 6 noiembrie 1927 ocazie cu care Alexandru Lapedatu estima că monumentele reprezintă: ,,chipurile celor mai ilustre și mai reprezentative 43 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 120. 44 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese, p. 37. 45 Ibidem. 46 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura...p. 121. 47 A.N.I.C., fond Alexandru Lapedatu, dosar 69, 7f. 48
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3063]
-
cum îl cheamă sau nimic legat sau asociat de/cu propriile experiențe directe. El nu-și recunoaște soția și copiii, nu știe în ce relații se află cu tânăra și fermecătoarea lui secretară Sibilla. Are însă, pe potriva numelui (omonim al ilustrului tipograf Bodoni), pe măsura culturii și profesiei lui de librar anticar, o prodigioasă memorie, digresivă și aleatorie, a tot ceea ce a citit. Un infinit inventar de citate se poate însoți cu un monolog interior autoscopic, alimentat cu amintiri fictive, semn
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Crezându-se în continuare un neînțeles, Clegg conchide că Miranda își merita soarta. Mai ales după ce îi descoperă jurnalul de captivitate, în care tenebrosul personaj este analizat și clasat în insectarul sufletelor necrozate, ireversibil părăsite de Dumnezeu. Preluând o deja ilustră tehnică narativă, impusă de Faulkner și continuată de Durrell, din ce în ce mai răspândită apoi la prozatorii europeni (supralicitată în "Manualul inchizitorilor" de Lobo Antunes), cea a reluării aceluiași fir (filon) epic într-o altă versiune, a altui personaj, Fowles face din Miranda
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
-l înlocuiască, un evreu elocvent pus pe fapte mari, se cazează în casa menită lui. Atacat de oamenii-broască, acesta scapă teafăr și, deși îndemnat de falsul Caffó să plece, alege lupta cu disperare lucidă. Pusă de critică în siajul unor ilustre utopii, parabole sau alegorii SF, de la Swift și Conrad, la E.A. Poe și Stevenson, cartea lui Albert Sánchez Piñol este o fermecătoare și totodată gravă meditație epică despre singurătate, exil, fanatism, comunicare, cruzime, despre războiul psihologic cu propriile fantome. Sunt
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și Spania peregrinărilor mitologicului personaj Don Juan din secolul al XVI-lea. Celebrul arhetip al seducătorului înveterat trăiește în prelungiri, bine mersi, la Paris, în carne și oase, nu doar în calitate de ilustru disident atât vs. morala religioasă, cât și laică (dotat cu un invidiabil potențial filosofic și teologic) ci și de protagonist radical al păcatului; este erotolog și lider al donjuanismului, și deci al ratării dialogului cu divinitatea. Ca să nu mai vorbim
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
asfințitului ultimului bastion creștin. Nu lipsesc bineînțeles ingredientele epicii aventuroase, foiletonul rocambolesc, portretizarea psihologică, cruzimile sângeroase ale războiului, aprinsele dispute religioase ș.a.m.d. Avem așadar romanul unui cuplu excepțional (caractere ce prin pasiune și sacrificiu se înscriu într-o ilustră filiație tip Tristan și Isolda, Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul eroilor/eroinelor lui Stendhal sau Claudel), romanul istoric dublat de frescă, bildungsroman (viața, ucenicia și inițierea protagonistului) în cheie spiritualistă, epica romanescă alternând fericit cu frazarea ritualică dintr-
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
Institutului Arheologic, care nu fusese aprobat. El a cerut ministrului mărirea salariilor funcționarilor bibliotecii Academiei Române, având în vedere salariile mici ale acestora 13 . În perioada primului său ministeriat, Lapedatu a inaugurat numeroase monumente publice și a organizat comemorarea unor înaintași iluștri, pornind de la ideea că: ,, România întregită e datoare să cultive în amintirea fiilor mari și aleși, care prin muncă și jertfă, prin simțirea și entuziasmul lor, au contribuit mai mult și cu folos la realizarea aceea a idealului ce i
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
numea noua ordine culturală, remarcând că istoricul trebuia să-și îndrepte atenția cât mai mult spre trecutul nostru cultural. Multitudinea actelor publice desfășurate de Alexandru Lapedatu în perioada anilor 1923/1926 cuprind și cuvântările rostite cu prilejul dispariției unor personalități ilustre. De exemplu, în septembrie 1924 îi comemora la Iași pe Ion Creangă și Barbu Delavrancea 18, iar un an mai târziu, în iunie 1925 cuvânta despre Gheorghe Dima, compozitorul și dirijorul care a înființat Conservatorul din Cluj19. În ceea ce privește aniversările și
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
a înregistrat cu bucurie finalizarea busturilor celor doi istorici Bogdan Petriceicu Hașdeu și Dimitrie Onciul din fața Arhivelor Statului din București. Inaugurarea a avut loc la 6 noiembrie 1927 ocazie cu care Alexandru Lapedatu estima că monumentele reprezintă: ,,chipurile celor mai ilustre și mai reprezentative 43 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura..., p. 120. 44 Alexandru Lapedatu, Scrieri alese, p. 37. 45 Ibidem. 46 Ioan Opriș, Alexandru Lapedatu în cultura...p. 121. 47 A.N.I.C., fond Alexandru Lapedatu, dosar 69, 7f. 48
Alexandru Lapedatu - Omul politic by Mitrofan Dana () [Corola-publishinghouse/Science/1628_a_3042]
-
independența României în istoriografia românească / Mihaela Strungaru Voloc. Iași : PIM, 2012 ISBN 978-606-13-1004 3 94(498) EDITURA PIM Acreditată de CNCSIS, 66/2010 3 CUVÂNT ÎNAINTE Lucrarea, „Mihail Kogălniceanu și independența României în istoriografia românească”, este una foarte importantă. Personalitatea ilustrului om politic, diplomat, istoric și om de cultură, a trezit de mai multă vreme interesul specialiștilor precum și a publicului larg. Cel care spunea că semnătura lui stă sub toate actele României moderne, merită toată atenția, iar problematica istoriei moderne a
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
scrie o istorie a Moldovei „îmi propun să 42 scriu când voiu avea vreme, istoria Moldovei” apoi planul se lărgește, vrea să trateze despre faptele și așezămintele, cultura, datinile românilor de oriunde. În capitolele următoare, Iorga oglindește bogata activitate a ilustrului cărturar român. Mihail Kogălniceanu este prezentat de către autor ca înfățișând România într-un moment de cumpănă. „Într-un moment greu România a trebuit să aleagă, puterile o părăsiseră. Eram în legătură și cu Turcia și cu Rusia, care făceau parte
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
în jurul îndatoririlor legate de sarcina de a guverna (regimen) și nu din drepturile ce decurgeau din funcția de suveran. Suveranitatea va constitui un concept fundamental al dreptului public european. În dezvoltarea principiului s-a pornit de la înțelesul originar atribuit de ilustrul teoretician al statului francez din secolul al XVI-lea, Jean Bodin 46. Preluând modelul clasic aristotelic 47 al formelor de guvernare, Bodin susținea că monarhul, neputând să guverneze singur, dispune de un ansamblu de instituții: Consiliul permanent (denumit Senat sau
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Mythologies [p.26-32], terenul de vânătoare al bărbaților. Femeile fac parte din bunurile franceze, "gestiunea lor" este o tehnică națională ancorată într-o veche tradiție, comentată în proverbe, cântece, ilustrata în literatura, teatru și cinema, în viața privată a oamenilor iluștri. Bărbații francezi declina doar la superlativ calitățile concetățenelor lor, care sunt perfecte la masă, la bucătărie, la birou, în pat. Valorizarea femeilor de către francezi, fini cunoscători, este contagioasă și pentru bărbații din alte țări. În acest fel, francezul construiește un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
y laissant des morceau de son corps, des lambeaux de șa chair et tout son cœur déchiqueté" [Maupassant, Notre coeur, p.204]. Incapabilă de stabilitate și curioasă vizavi de tot ce e nou, decepționata chiar și de bărbații cei mai iluștri, Pariziana se plictisește repede și îi abandonează. Scenariul se repetă în aproape toate românele timpului 301. Legăturile de durată nu mai sunt la modă302. Suntem în prezența unei demitizări progresive a dragostei: "Monsieur, prenez garde à l'amour! îl est
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
moarte ere și de cea prezenta / și de-al său sunet (Infinitul vv. 8-13) în care stimulul acustic declanșează experiență cognitivă. Quasimodo preia decorul modificându-i semnificația pe care i-o atribuise poetul din Recanati.295 Privite în lumina ascendentei ilustre versurile citate din Forme de arbori chinuite ascund opinia poetului despre tradiția literară precum și felul în care i se raportează. După toate aparențele aceasta îi vorbește răspicat ermeticului prin vocea lui Leopardi. Căutând să se distingă, el a încercat, pradă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
au pus amprenta asupra versurilor de sine stătătoare și au constituit un termen de comparație pentru acestea, așa cum amintește epitaful dictat de prietenul Antonio Ranieri, săpat în piatră de mormânt a poetului: Contelui recanatez Giacomo Leopardi filolog admirat în afara Italiei ilustru scriitor de filozofie și poezie ce poate fi asemuit numai cu grecii. Asemenea lui Leopardi, Quasimodo se dedică simultan compunerii de versuri și transpunerii în italiană a textelor vechi. Prin urmare, începând din anii treizeci-patruzeci ai veacului trecut activitatea sa
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Poe Peter J. Sorensen!) au scos la iveală o întîmplare înfricoșătoare, petrecută la New York, în 1826, cu care autorul Povestirilor grotești și arabești, ca jurnalist implicat al timpului, a fost, fără îndoială, familiarizat. E vorba despre cazul căpitanului William Morgan, ilustru francmason american. Morgan scrisese o carte ce va avea un mare impact de public după dispariția sa Illustrations of Freemasonry by One of the Fraternity/Explicații ilustrate ale ritualurilor francmasonice, oferite de către un membru al confreriei. Acolo, el dezvăluia mai
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Miller ar putea fi considerat al patrulea scriitor american "deschizător de drumuri" în literatura bătrînului continent) tradiția romanului "existențialist", care, ulterior, măcar prin Jean Paul Sartre, va cunoaște dezvoltări exemplare. "Existenția lismul" lui Miller se rezumă totuși spre deosebire de cel al ilustrului său continuator la trăirea libertății și mai puțin la teoretizarea ei. Dacă Sartre încearcă "să înțeleagă" și "să-și asume" limitările libertății, Miller nici nu le "observă", expe rimentînd bucuria eliberării ca pe o lacaniană jouissance. Cele zece episoade ale
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
În temeliile zidite atunci în Evul de Mijloc se identificau, în interpretările pertinente și uneori originale ale cursului, seminarului și lucrărilor științifice, sursele permanențelor creației literare naționale . Stăpânirea limbajelor critice contemporane, însușirea metodelor comparatistice prin ucenicia la școala profesorului Dima, ilustru exponent al acestui curent, au permis Elvirei Sorohan să situeze această perioadă într-un context european, să-i descopere și să-i pună în valoare filiații și înrudiri înnobilatoare. Cartea sa Cantemir în Cartea hieroglifelor a dat măsura unei capacități
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
literare ale prezentului. "Iubesc literatura frumoasă, cu idei, adică literatura care va salva lumea și n-o va întoarce la mersul în patru labe" afirmă la un moment dat Elvira Sorohan, invocând în sprijinul propriei opțiuni estetice numele unor scriitori iluștri (Eminescu este citat de mai multe ori cu binecunoscutul fragment sentențios din Archaeus: "Poate că povestea este partea cea mai frumoasă a vieții omenești. Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme. Ne trezim și murim cu ele"). Predilecția
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
respingea naturalismul, căutând în lectură o formă de fericire) și Ibrăileanu (pentru care literatura cu adevărat valoroasă nu trecea de pragul celui de-al nouăsprezecelea veac), până la Călinescu (cel ce vedea în cultură o formă de sănătate, la fel ca ilustrul său model, Goethe, și care dezavua cu năduf "literatura bolnavă" din epoca sa). Cu intuiție sigură, Elvira Sorohan consideră că nevoia de poveste, resuscitată din interes comercial în bestseller-urile comentate în cartea de față, răspunde însă unei aspirații profunde
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în legătură scene și gesturi din viața obișnuită cu momentele comparabile din biografiile sfinților. În fapt, a trăi ca monah înseamnă a repeta, la toate nivelurile, gesturile înainte mergătorilor. Iar când contextul o cere, eroii lui Stănoiu știu să evoce ilustrele modele. Și, pentru că totul a fost deja trăit, rare sunt situațiile în care această raportare-înapoi nu se realizează. Cuvântul naratorului însă lasă să se vadă caracterul de "joc" al acestor apropieri și, firește, miza "lumească" a comparației. De pildă, arhimandritul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
3 O parte dintre contribuțiile lui Alfred Marshall în domeniul economiei politice au la bază noțiunile larg utilizate și astăzi ca: (efect de) substituție, coeficienți de elasticitate, termen scurt și lung, renta consumatorului. Temelia operei sale se sprijină pe doi iluștri economiști: clasicul Ricardo și colegul de breaslă, Jevons. Marshall încearcă să demonstreze că Ricardo nu a fost adeptul teoriei valorii-muncă, fiindcă, dorind să explice valoarea prin muncă, s-a încurcat în propriile raționamente. Ricardo ar fi admis ideea de muncă
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]