7,197 matches
-
fapt, ele sunt un fel de prelungiri ale funcțiilor psiho-mentale sau somatice omenești: polimorfism senzorial, interactivitate maximală, putere memorială extensivă, exploatarea combinată a surselor de cunoaștere, posibilități infinite de manipulare și conexiune simbolică, retroacțiune inversă, permisivitate la real și la imaginar. Este o supraumanitate, un efect al proiectării năzuințelor noastre dintotdeauna. Defectele lor sunt „efecte secundare” ale avantajelor adiacente: reducția realului la scheme ideale aseptice și simplificate, inflație haotică de informații și incitări, primatul excitației asupra inhibiției, a reușitei cu orice
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
de relativism și spulberare spirituală pare că se naște. Vom fi noi în stare să stăpânim și astfel de alunecări? Lumea artificială, virtuală, tinde s-o oculteze pe cea reală, concretă. Reperele sunt din ce în ce mai greu de jalonat. „Lumea nouă”, a imaginarului virtual, ne cotropește. Realul este lecturat prin simple reprezentări despre felul cum acesta ar putea să arate. Să dăm atenție unui specialist al imagologiei moderne, printr-un citat mai lung, care nu mai are nevoie de nici un comentariu: Proliferarea de
Informatizarea în educație. Aspecte ale virtualizării formării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2324_a_3649]
-
mai cinstit, În acest sens. Dacă nu s-ar pretinde manual de istorie, Da Vinci Code ar putea fi un pretext stimulativ pentru teologi și nu numai. Am pus Între paranteze, cu bună știință, evoluția figurii Magdalenei, prin pictură, În imaginarul occidental: de la „păcătoasa pocăită” la sex symbol-ul modern și suprarealist. Erotizarea personajului se datorează În primul rând evoluției subiectului În pictură, desacralizării treptate a artei și autonomizării unor motive biblice. Interesantă mi se pare asumarea personajului de către literatură și metamorfozele
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
acesta. Pentru el, ne amintim, Iuda Încarnează a patra ispită; apostolul devine sălaș al Satanei. Prin urmare, moartea sa echivalează cu distrugerea diavolului dinlăuntru, ea trebuie să aibă „spectaculozitatea”, intensitatea dramatică și caracterul respingător al unui exorcism satanicid. Mai mult, imaginarul lucanian, de tip păgân, nu concepe ideea de punițiune divină separată de ideea suferinței fizice. Iuda trebuie să sufere Îngrozitor, să simtă mâna lui Dumnezeu asupra lui Înainte de a-și da sufletul. O faptă cumplită nu poate merita decât o
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Îl pedepsește pe Iuda prin mâna Însăși a lui Dumnezeu, care pune la cale un accident Îngrozitor, echivalent cu o execuție publică (tot Ierusalimul află, de unde și denumirea câmpului respectiv). Probabil Matei se află cel mai aproape de adevărul istoric, deși imaginarul creștin a preferat preluarea, perpetuarea și Îmbogățirea versiunii sadice din Faptele apostolilor. Dovadă, un fragment, puțin cunoscut, dintr-o lucrare a lui Papias, Cinci cărți de explicare a cuvintelor Domnului, care ne-a parvenit prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia lui
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
ne privește pe toți, dat fiind că la originea ei nu se află altceva decât lipsa de credință, Îndoiala, scepticismul sau pur și simplu oboseala În credință. * Apocrifele propun cu dezinvoltură o serie de inovații dintre care, unele, vor marca imaginarul european. Iuda apare În culori sumbre. Există unele tradiții mai Îngăduitoare, dar firave. În general predomină diabolicul. Voi Încerca să urmez cât de cât o ordine cronologică, deși, În cazul acestor texte, fără origine și autor precis, datarea pune probleme
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
respingerea lui la nivelul doctrinei. Nu la fel stau lucrurile cu apocrifele de origine populară, de pildă. Aceste texte, multe remaniate târziu, după campania „antiapocrife” din secolele al II-lea și al III-lea, constituie o mină de informații despre imaginarul și despre tipul de credință practicat de anumite comunități creștine din Asia Mică, Palestina sau Egipt. Între o evanghelie gnostică sethiană, care impune o nouă viziune teologică despre lume, un nou scenariu soteriologic și un text de factură populară diferența
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
grabă în scriitură. Subintitulată „jurnal de sanatoriu”, narațiunea este o continuare a firului epic din Inimi..., sub forma rememorării unor evenimente trăite sau visate. Spațiu interior, „vizuina luminată” semnifică ultima realitate a ființei. Aici se produce sinteza dintre real și imaginar. Tensiunile declanșate de incongruențele eu - lume se atenuează, înlocuite fiind cu o stare de halucinație lucidă. Dezlegat de obișnuințe, privitorul are revelația inconsistenței timpului și atotputerniciei morții, a haosului existențial și trăiește cu acuitate sentimentul desubstanțializării vieții, al excluderii, al
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
TR, 1994, 38; Borbély, Xenograme, 102-103; Munteanu, Jurnal, VII, 155-159; Robert Capșa, Sub obrocul autenticității, RL, 1999, 19; Horea Poenar, Discurs despre visul continuu, ST, 1999, 2; Victor Cubleșan, Despre vis, APF, 1999, 9; Const. M. Popa, Atributele matriceale ale imaginarului, R, 1999, 10; Garofița Gligor, Între lumi, O, 2000, 1. D.C.M.
BRAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
zeului hienelor” - imaginea lugubră a speranței eschatologice într-un univers otrăvit și stigmatizat, unde, odată cu cărțile, „bisericile goale” și bibliotecile, metafizica și idealitatea eșuează în abisul fetid al descompunerii și aneantizării. Viziunea cu accente morbide a autorului, născută dintr-un imaginar terorizat de apropierea morții, trece și asupra iubirii, ale cărei gesturi capătă înfățișarea grotescă a dansurilor macabre medievale: „Ultimul drum al tău trece prin nimfe/ scheletice, prin răvășite membre/ de paradis bolnav” (Eros în amurg). Corabia lui Sebastian (1978), volum
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
s-a remarcat însă (Mircea Martin), creația lui poetică, chiar și aceea ulterioară acestui studiu, este departe de a ilustra pledoaria teoretică a autorului. B. construiește, în Echinoxul nebunilor și alte povestiri (1967), un univers mitopoetic în care realul și imaginarul, obiectele concrete și fantasmele reveriei se împletesc într-o scriitură de mare densitate stilistică. Înscrise de cei mai mulți exegeți în cadrul literaturii fantastice, prozele baconskyene posedă, dincolo de desfășurarea narativă ce justifică încadrarea tipologică menționată, un accentuat caracter parabolic; personajele, întotdeauna nenumite (cu excepția
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
trăirile și percepțiile „personajelor” sunt abulice, situate la granița dintre vis și realitate, apropiind astfel scrisul lui B. de suprarealism - filon literar care, abandonat în mod public după eșecul publicării primului său volum în 1948, n-a încetat să bântuie imaginarul scriitorului. „Întâmplările” narate poartă și ele pecetea metamorfozelor ciudate și miraculoase ale visului: în Farul, paznicul, împreună cu povestitorul, descoperă, ca urmare a ravagiilor unui incendiu, o casă ascunsă pe o insulă din mijlocul bălților Deltei, în interiorul căreia zac cadavrele a
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
spre începuturi, devine emblematic pentru întreaga evoluție a liricii lui B. Răsfrângeri (1966) confirmă un poet care cu fiecare volum își va arăta o nouă fațetă a talentului, într-o îndelungată căutare de sine. Se impune acum, ca figură-cheie a imaginarului, metafora oglinzii / oglindirii, prelungire a poeticii barbiene („Din ceas, dedus...”), filtrare a senzorialului până la a-i conferi puritatea ideii. Răsfrântă în aventura existențială a poetului (care e aventură a spiritului), lumea se esențializează și astfel se adeverește, oglinda eului poetic
BALTAG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285591_a_286920]
-
concrete. În această ultimă privință, volumul Întâmplări din noaptea soarelui de lapte este mai puțin edificator. În schimb, prin elementele lor simbolice, onirice ori de basm, „întâmplările” reprezintă încă un pas spre lumea romancierului, în care distincția dintre real și imaginar va fi devenit caducă. Întreaga măsură și-o dă B. cu Lumea în două zile (1975; Premiul Uniunii Scriitorilor), roman ce reprezintă o dată importantă în literatura română a celei de-a doua jumătăți a secolului al XX-lea. Cele „două
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
și substanța, modalitatea literară a romanului funcționează prin deviere și, mai ales, prin amestec între opuși. Se deviază dinspre grotesc spre burlesc, dinspre baroc spre parodic, dinspre sensul aproximat spre un alt sens aproximat, și se împletesc inextricabil realul cu imaginarul, adevărul cu minciuna, fantasticul cu banalul, tonul farsei cu tonul tragic, artificiul cu autenticitatea, livrescul cu senzorialul, pentru captarea în frază a senzațiilor de diverse feluri B. fiind excepțional dotat. În roman se amestecă anchetatori, voci, limbaje, timp narativ și
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
memoria. Apelând la memorie, persoana readuce În prezent imaginile celor cu care a fost anterior. Este o dublă apropiere: ca prezență imaginativă, dar și ca prezență emoțională. Întoarcerea În trecut este proiectarea În trăirile anterioare, care vor Înlocui vidul prezent. Imaginarul va compensa, În aceste cazuri, absența dată de izolare. Dar dincolo de aceste situații Închise, limitative, faptul de a fi condamnat la singurătate este compensat prin situațiile deschise care, În plan interior, vor oferi persoanei perspectiva transcendenței supreme, prin apropierea și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
valorile. Autoritar și nedisciplinat, el se manifestă tiranic, căutând să-și impună voința asupra celorlalți. El vrea să schimbe oamenii după tiparul său, cerând ascultare și supunere. Bovaricul visător este un tip care se manifestă la fel, dar În planul imaginarului personal. Dacă revoluționarul este un utopic al realului, al lumii, bovaricul Își proiectează visele sale utopice asupra propriei vieți și asupra celorlalți, totul fiind Însă circumscris În câmpul imaginației. Ambele tipuri sunt incapabile de a evalua corect realitatea, lumea, oamenii
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
de deschidere spațială și de anulare a perisabilității temporale (A. Augustin, Th. Campanella, Th. Morus, R. Bacon, Im. Kant, Ch. Fourrier, K. Marxă. Omul trăiește permanent În două planuri: În planul realității lumii obiective, al cetății sale, și În planul imaginarului subiectiv, al proiecției aspirațiilor sale de ideal. Acestea se vor reflecta, din punct de vedere psihologic și moral, În natura persoanei, realizând În felul acesta un nou tip uman: „omul În cetate”. Omul În cetate Desprins din natură, omul devine
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
poate fi cuprins și explicat prin rațiune. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt idealurile pozitive ale științei, exprimate prin adevăr. bă Spiritele sensibile sunt cele dominate de emoții și sentimente, de activitățile de creație, cele care cultivă valorile artistice ale imaginarului pe care caută să-l Înlocuiască cu realitatea obiectivă a lumii exterioare. Aceste persoane preferă ficțiunea și formele artistice, realității lumii, ca pe un univers interior al imaginarului În care se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și sentimente, de activitățile de creație, cele care cultivă valorile artistice ale imaginarului pe care caută să-l Înlocuiască cu realitatea obiectivă a lumii exterioare. Aceste persoane preferă ficțiunea și formele artistice, realității lumii, ca pe un univers interior al imaginarului În care se regăsesc și cu care se identifică. Propriu acestui tip spiritual Îi sunt imaginile artistice, exprimate prin frumos. că Spiritele datoriei sunt cele dominate de ordine și de conștiința responsabilității. Acestea sunt spiritele care pun pe primul loc
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
eă Spiritele neliniștite, revoltate, nemulțumite de sine și de ordinea lumii pe care o găsesc nefirească, nepotrivită naturii lor, sunt dominate de pulsiuni care reclamă nevoia de schimbare prin inversare, sunt personalități care Își plasează aspirațiile ideale În sfera unui imaginar utopic. Dominați de ideea Împlinirii, prin schimbare a omului și a lumii, această categorie de. indivizi este dominată de voința de putere și de schimbare. La originea acestor idealuri stau vechi situații psihotraumatizante din istoria lor personală (frustrări, carențe afective
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lui B., drumeț împătimit el însuși, apăruse și în presă („Lumea turistică”, „România pitorească”, „Curentul”, „Preocupări literare” ș.a.). Cu o evidentă percepție poetică a naturii, modelându-și impresiile după gesturile largi, retorice ale genului, B. caută mereu un analogon în imaginar al realului și produce simetrii bogate, ingenioase. Călătoria, ca și relatarea ei devin astfel „un prilej continuu de freamăt, de oprire, de exclamare”. Memorialistică propriu-zisă se află în Icoane argeșene (1944), resuscitare sentimental-anecdotică a copilăriei și a anilor de școală
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
de cadavre (1946), aparținând lui Gellu Naum și Virgil Teodorescu. La acești poeți, discursul teoretic nu se mai axează pe conceptul de dicteu, ci pe cel de suprarealitate, definită ca „punct al spiritului în care viața și moartea, realul și imaginarul, trecutul și prezentul, comunicabilul și incomunicabilul, ceea ce este sus și ceea ce este jos încetează să mai fie percepute contradictoriu.” Sunt puse în discuție condiția creatorului și existența poeziei, se proclamă atotputernicia visului, virtuțile automatismului psihic pur, supremația hazardului obiectiv și
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
cu un fel de terapie - evocă „metoda paranoic-critică” a lui Salvador Dalí. Literatura este respinsă ca instituție culturală osificată, întemeiată pe convenții și coduri, în timp ce poezia (așa cum o gândeau acești poeți-teoreticieni) ar fi o formă ideală de exprimare a libertății imaginarului. De aici, caracterul deschis, nestructurat, al poeziei suprarealiste, mereu „pe cale de a se face”, urmând traseele sinuoase ale unei cunoașteri relativizate, explodate chiar, prin descentrarea viziunii antropomorfice. Prelungindu-se câțiva ani după cel de-al doilea război mondial, suprarealismul românesc
AVANGARDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285502_a_286831]
-
polonă, rusă), ce instruiesc în istoria Moldovei și a popoarelor vecine. Documentația ostentativă nu devine artă și, în lungi pasaje, juxtapuse în țesătura narativă, intenția artistică pare absentă. Inventivitatea epică, redusă, reclamată de însuși senzaționalul subiectelor istorice, este stimulată de imaginarul legendar și de poetica romantică. O Moldovă pastorală, a unui timp legendar, este „bruscată” de intervenția arheologului A., ce caută urme antice și sfârșește în elucubrații etimologice (Prutul provine din Brutus, lacul Brateș din Brutis, movila Găiatei din Gaeta). Moldova
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]