5,812 matches
-
nu fie mușcați. Când pelerinii le arătau pumnii, le arătau la rândul lor pumnii și chicoteau tare. Imediat ce erau alungate cu bătăi din palme și strigăte dintr-un loc, se iveau într-altul, unde făceau ceva și mai rău. Îi imitau pe pelerini și se aliniau împreună cu ei sub copacul lui Sampath, pocnindu-se unele pe altele pline de veselie, în timp ce-i așteptau binecuvântarea. În scurt timp deveni clar că manifestările afectuoase dintre Sampath și maimuțe nu aveau să se extindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fac să suferi. Pentru că, ei bine, doar pentru că..., nu și-a mai încheiat el fraza. Contează? a întrebat-o el privind-o în oglindă. Nu părea dispus să se uite direct în ochii femeii adevărate de lângă el. —Contează? l-a imitat ea. Păi, pentru mine, da, contează. —De ce? Tonul vocii lui Nick era puțin îngrijorat. Susan s-a întors cu fața către el, dar bărbatul își privea picioarele goale. Pentru c-am vrut să avem ceva care să fie doar al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
seama în marea asta de fețe palide? Julia a izbucnit și ea în râs. —A fost o presupunere. Dar sunt sigură că ne-am mai întâlnit, nu? A, da, dar eu eram în faza Bob Marley, i-a răspuns bărbatul imitând cu degetele mișcarea unor foarfece. Între timp, m-am tuns. — Păduchii sunt o chestie groaznică, l-a tachinat ea. Omul a râs cu poftă, lăsând să se vadă două șiruri splendide de dinți albi. De fapt, a trebuit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a vrut să ia o decizie finală, pe care mai târziu s-o regrete. — Deci ce zici? a întrebat-o James vesel, ca și i-ar fi cerut să aleagă care cravată îi place mai mult. — Ce zic? l-a imitat Julia trăgând de timp. Zic că trebuie să mă gândesc, asta zic. Acum era rândul lui James să fie stupefiat. —Poftim? — Am nevoie de timp ca să mă gândesc bine. La ce să te mai gândești? Bărbatul părea sincer surprins. — Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o observă cum ia carnea de pe foc, o pune în farfurii și apoi le aduce la masă. — Care e diferența atunci? în vreme de război ne purtăm asemeni colonialiștilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste în glas. Te străduiești să-i ajuți și să-i înțelegi pe beduini, te preocupă problemele lor și scoți și bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ia carnea de pe foc, o pune în farfurii și apoi le aduce la masă. — Care e diferența atunci? în vreme de război ne purtăm asemeni colonialiștilor, dar în timp de pace nu suntem în stare să-i imităm. — Tu îi imiți, spuse Souad cu blândețe și vădită dragoste în glas. Te străduiești să-i ajuți și să-i înțelegi pe beduini, te preocupă problemele lor și scoți și bani din buzunar pentru asta - dădu din cap cu neîncredere. Cât îți datorează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
realitatea, spuse cu naturalețe. Nu e vorba de o luptă între tine și noi. E vorba despre faptul că tu ai comis o crimă și trebuie să plătești pentru asta. Nu poți să ucizi fără să fii pedepsit. Gacel îl imitase, coborâse din vehicul și se lăsase și el pe vine la o oarecare distanță, fără să lase pușca din mână. — Asta i-am spus eu căpitanului, răspunse. Nu trebuia să-mi ucidă oaspetele, făcu o pauză. Dar nimeni nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
slobozi o dâră de fum și tăgădui printr-un gest: — Poate că nu, spuse într-o doară. Poate o să se dezmeticească, o să lupte pentru viața lui și să priceapă că nu poți veni în regiunea asta citind Beau geste și imitându-l pe Duperey. Făcu o pauză lungă. — Mi s-a încredințat o misiune: să curăț regiunea de orice urmă a vechiului romantism decadent și a paternalismului bolnăvicios și să fac ca această provincie și oamenii ei să fie folositori spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-i atrăsese atenția felul în care întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să miște dintr-o parte într-alta bila neagră, dar motorul rămase mut. Nici un sunet nu ajungea până la el și își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
-l țineau curelele și nu-l ducea capul, până una-alta se ghiftuia cu mâncarea lor, se îmbăta cu băutura lor și fuma ce fumau ei. Chiar și târând-o pe Mirela după el parcă ar fi vrut să-i imite, de vreme ce și ei aveau familii și neveste, și pe lângă neveste, amante cu care se etalau acolo, așa că Velicu s-ar fi mândrit la o adică. Aia e, Mirelo, că arăta fel de bine ca puștoaicele alea de șaptișpe-optișpe ani, măcar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
moda ca să umble noaptea pe străzi și-n discoteci, să se bucure de democrație, uite-i, asta le mai lipsea, casete cu Michael Jackson după care să se scălămbăie ca maimuțele pe sârmă, casete video cu Van Damme ca să-i imite figurile, zvasturile-n cap și picioarele-n gură, nasurile sângerânde, bușiturile, țestele izbite de cimentul culoarelor, pe lângă care muștruluielile părintești ale supraveghetorilor sunt niște alinturi, după cum tot alint va fi fost ce fuseseră ei până atunci, față de ce vor fi devenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
eu Îl puteam vedea și a Început să mimeze niște cuvinte pe care nu le puteam Înțelege. Sprâncenele i se mișcau În sus și-n jos de parcă ar fi fost ștergătoare de parbriz sau ar fi Încercat iarăși să-l imite pe Roger Moore, străduindu-se, de data asta, să mimeze surpriza. Nerăbdătoare, i-am făcut semn cu mâna să dispară și m-am Întors cu spatele. Nu voiam să ratez totul din pricina indiscreției lui Tom. — Sper că nu va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dușuri; În mod firesc, păreau mirate la auzul muzicii ce se revărsa din boxe. Celelalte mă cunoșteau deja și băteau ritmul cu piciorul. Am Început să-mi rotesc, pe rând, umerii spre spate și să observ cum mișcările mele erau imitate, cu doar o fracțiune de secundă Întârziere, de grupul meu de discipole. Ca de obicei, Josie stătea chiar În fața mea, având pe chip eternul său zâmbet larg. Costumul ei de gimnastică era roz, iar colanții gri. În jurul taliei purta una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
asistenței și constată că exista susținere unanimă pentru această inițiativă Înțeleaptă. Picioarele ei Îmbrăcate În blugi erau depărtate și bine Înfipte În podea, iar una dintre mâini era proptită În șold, cu cotul mult În afară. Uneori o bănuiam că imita atitudinile văzute prin revistele pentru bărbați. Cu excepția Lindei, singurul protestatar era Jeff, care sperase la o respingere totală a propunerii și care acum arăta cumplit de dezamăgit. Fliss numără mâinile ridicate. Sugestia Lindei adună câteva voturi, dar majoritatea zdrobitoare se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ea nu era prin preajmă, iar când am dat pe la vestiarele bărbaților, Brian, deși prezent În sensul fizic al cuvântului, exersa Împingeri din culcat cu asemenea concentrare, Încât chiar dacă m-aș fi Întins pe banca de alături și aș fi imitat-o cu toată convingerea pe Madonna În timp ce se chinuie și cântă Like a Virgin, tot n-aș fi reușit să-l fac măcar să clipească În direcția mea. Cum n-aveam nimic mai bun de făcut, m-am Învârtit o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
adăugă Pegg cu răutate. Agățatul, vrea să zic. E doar unul din puștii ăia burghezi cu facultate, care-și trag accente de oameni needucați și se dau că au crescut În sudul Londrei. — Ei bine, probabil că a trebuit să imite accentul ca să fie primit În rândurile Socialiștilor Militanți, am sugerat pe un ton liniștit. Nu păcălește pe nimeni și știe asta, pufni Pegg. Poate să urle mai tare decât oricine și să vândă tone de ziare pe la demonstrații, că tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
probabil și o ipotecă. Și, desigur, cu niște ochi foarte albaștri. Mă Întrebam ce naiba căuta el aici, bând whisky cu mine, la miezul zilei. — Mergem? m-a Întrebat, Întrerupându-mi meditația. Își lăsă paharul pe masă, iar eu l-am imitat, fără ca mâna să-mi tremure vreo clipă. Achită nota cu un aer atât de hotărât, că n-am mai protestat, oferind-mă să plătesc jumătate. Am ieșit, iar el descuiat portiera. — E oare Înțelept să conduci după ce-ai băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nostru, spune el. Bate din palme. — Să ni se aducă oarece pentru drum! Căci Îi stă În obicei să-și ia cu sine niște stafide, pe care să le ciugulească pe drum, obicei pe care apropiații și oaspeții săi Îl imită. De unde imensul platou de aramă care i se aduce, având pe el un munte din acele zaharicale de un galben-deschis, dincare fiecare ia cât să-și umple buzunarele. Când Îi vine rândul, Studentul-cu-Cicatrice ia câteva cu vârful degetelor, Întinzându-le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
ar fi dat acolo drumul unei păsări de pradă Îmblânzite. Răpitoarea, după ce s-a rotit pe cer, se duse să se așeze pe stânca aceea. Stăpânul Înțelese că nici un alt loc n-ar fi mai potrivit. Hasan Sabbah l-a imitat pe vultur. A străbătut Persia În căutarea unui loc În care să-și poată strânge laolaltă credincioșii, să-i instruiască, să-i organizeze. Din pățania de la Samarkand, a Învățat că ar fi iluzoriu să vrea să cucerească un mare oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
persana.” Odată sosit la Trapezunt, m-am instalat la Hôtel d’Italie, singurul din oraș, confortabil, dacă te resemnai să uiți de droaia de muște care transforma fiecare masă Într-o gesticulație neîntreruptă, exasperantă. M-am hotărât, așadar, să-i imit pe ceilalți vizitatori, angajând, pe câțiva bănuți, un adolescent care se Îndeletnicea să-mi facă vânt cu evantaiul și să alunge insectele. Cel mai greu a fost să-l conving să le gonească de la masa mea fără să caute să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
treizeci, de cincizeci de lovituri ca să apară prima urmă de sânge, un șiroi care se Împrăștie În firicele fascinante. Teatru al suferinței, joc milenar al pătimirii. Flagelarea devine mai viguroasă, e Însoțită de o răsuflare zgomotoasă pe care mulțimea o imită, loviturile se repetă, povestitorul ridică vocea ca să acopere ecoul sacadat. Atunci se ivește un actor, amenință asistența cu sabia, Își atrage, prin schimonoseli, ocările ei. Apoi, câteva salve de pietre. Nu rămâne multă vreme pe scenă, de Îndată apare victima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Principalul e să ai idei clare”, a zis. N-am înțeles cum adică, fiindcă noi copiii avem mereu idei clare. Știm exact ce vrem să obținem când dăm la schimb o machetă de avion Lufthansa și ce risc ne asumăm, imitând iscălitura părinților în carnetul de absențe. Adulții încurcă ideile. Mi-am propus să-l întreb pe tata. Asta a fost tot. Mă aflam acum de cealaltă parte a ușii, tot nelogodit. Am coborât scara, fără să mă opresc. Anna tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a spus „cucu” și a vrut să apese. Însă, pentru că soarele era în spatele lui, eu n-am putut să nu clipesc, așa că tata a trebuit să aștepte. Până a scos-o la capăt cu fotografia aceea de aducere aminte, a imitat de șapte ori cucul. Apoi au început pregătirile pentru meci. Tinerii au instalat porțile și au desenat marcajele din teren cu vopsea albă, folosind o mașină specială. Câțiva își făceau încălzirea și arătau fel de fel de figuri cu mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
salt de la un tufiș la altul și de la un copac la altul, căutam în iarbă și pe pământ urme proaspete, ca să aflu numărul urmăritorilor mei și, în general, mă purtam ca un războinic desăvârșit. Însă nu mă pricepeam să-l imit întru totul pe Winnetou, când s-a dus să-i spioneze pe indienii cei răi și pe fețele palide. De pildă, nu știam exact cum să mă târăsc cu burta la pământ fără să fac zgomot și cum să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și spuse, Ceva trebuie să se Întâmple, Da, majestate, ceva trebuie să se Întâmple. Plicul se afla pe masa directorului general al televiziunii când secretara intră În cabinet. Era de culoare violetă, prin urmare, neobișnuită, iar hârtia, de tip gofrat, imita textura inului. Părea vechi și dădea impresia că mai fusese folosit Înainte. Nu avea nici o adresă, nici a expeditorului, ceea ce se mai Întâmplă uneori, nici a destinatarului, ceea ce nu se Întâmplă niciodată, și se afla Într-un cabinet a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]