2,588 matches
-
dorința de modernitate. Dar Malaxa, căruia i se poate recunoaște curajul estetic, este un industriaș susținut de Carol II; or, unele comenzi făcute de stat, fie că este vorba de armament sau de materiale pentru calea ferată, îi sînt puternic imputate de opozanții regimului se știe că regele primește în schimbul acestor concesiuni pachete de acțiuni ale societăților ridicate de industriaș. Iată un Carol II mecena și un Carol II afacerist: aventură estetică și aventurism financiar, amintirile disipîndu-se în privința reprezentărilor neclare. CAPITOLUL
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au cunoscut autoritatea a doi Napoleoni. Pe scurt, dorește să conserve libertățile într-o Franță pentru care singura revoluție ar fi să nu mai facă nici o revoluție. Condamnă fără apel toate formele de dictatură, inclusiv cea care-i va fi imputată: dictatura fascistă 105. Faptul că i-a fost atribuită o etică extrem de inexactă e cel mai mărunt lucru pe care l-am putea spune. Recunosc că nu mi-aș fi asumat riscul deloc mic, de altfel de a rupe tăcerea
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
decît o iluzie. Violente și anarhice, masele cad ușor pradă mîniei distructive. Le vedem acum, laolaltă, dărîmă, distrug, linșează, comit fapte la care nici un individ, separat considerat, n-ar îndrăzni să se gîndească. Iar Le Bon nu ezită să le impute un rol eminamente negativ în istorie: "Civilizațiile au fost create și conduse pînă în acest punct de o mică aristocrație, nicidecum de mulțimi. Acestea din urmă nu au decît puterea de a distruge. Dominația lor reprezintă întotdeauna o fază de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
pe patul lui Procust al acestei științe. Sigur să ne referim la economia liberală. Astfel încît în caz de dezacord sau de conflict nimeni nu mai invocă marile opțiuni ale istoriei, ci natura lucrurilor. Celor care se opun li se impută ignorarea realităților, un idealism deloc în acord cu cifrele, o lipsă acută de simț al răspunderii. Indiferent dacă judecata aceasta e adevărată ori falsă, s-a ajuns să se vorbească și să se gîndească asemenea lui Tarde: "Guvernul și opoziția
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
1888), C. demonstrează precaritatea cercetărilor de estetică a folclorului și încearcă să elucideze conceptul respectiv. El discută mijloacele artistice ale poeziei populare, urmărind și influența acesteia asupra creației poeților români. Lucrarea a fost aspru criticată de M. Schwarzfeld, care îi imputa, cu justețe, lacune în informație, precum și opinia eronată privitoare la contribuția lăutarilor în crearea folclorului. A publicat în ziarele „Lupta”, „Propaganda”, precum și în revista „Arhiva” studii și articole pe care le-a reunit în volum (Studii, 1899). Comentariile ample despre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286274_a_287603]
-
a traversat rampa un șobolan; multă stăpînire de sine le-a trebuit actorilor, să se prefacă indiferenți!... (oricum, sala a scos un elocvent "Ooooohhhh!!!"). La Timișoara, un alt actor creștea papagalii din Mutter Courage, păsări care, odată decedate, au fost imputate milosului histrion ... Mda! Iar la Brăila, la repetiții, uneori și la spectacole, o pisică se hîrjonea pe scenă, indiferent de acțiunile simultane ale actorilor... Acum șase ani, tot la Bacău, cînd am ieșit din cabina situată la etajul doi, mi-
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
jignirile și insinuările Starețului de la Altomonte. Starețul excelează prin cuget și credință. Tocmai de aceea nu m-așteptam la astfel de persecuții. Eu sunt mereu gata să-mi fac datoria, dar dacă ești împiedicat să ți-o împlinești, ți se impută drept greșeală și în acest fel realitatea se denaturează. Procesul s-a încheiat pe 8 august 1592. Era o zi caniculară. Pe străduțele din Napoli soarele părea să-și fi ieșit din minți. Nori de muștele roiau dintr-un colț
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pot fi explicate în mare măsură prin diferența dintre rolul anticipat al vieții de familie și situația reală din căsnicie, adică diferența dintre „la ce s-a așteptat” și „ce a găsit”. Astfel încât nu atât lipsa de teoretizare poate fi imputată studiilor de acest fel, cât chestiunea reprezentativității. Cu alte cuvinte, deoarece cercetările de asistență socială s-au focalizat asupra familiilor carențate (economic, social, psihologic), se ridică întrebarea ce relevanță au datele și concluziile obținute pentru sociologia familiei în general. 1
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
2.2.7. Arnobius Orientat spre creștinism de pesimismul său față de natura umană, Arnobius (255-327) vedea fundamentul Imperiului roman în vexațiune și războaie. Un astfel de exemplu ne este oferit de Adversus nationes, I, 6, inserată în respingerea acuzației ce imputa creștinilor cauzele și efectele calamităților publice. Diversitatea radicală dintre păgânism și creștinism referitoare la pace este arătată în Adversus nationes, III, 26. Aici se constată inconsistența acelui sedator militaris insaniae, simbolizat de Marte, dușmanul omenirii, pentru că în realitate el nu
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Anicetus: Așadar, se căuta cu plăcere mărturia cuiva, la care se „adăuga“ (adfingeretur) și acuzația pentru alte fapte. Și astfel, Anicetus a apărut ca ucigaș al mamei sale, a lui Gaius Cassius și a lui Lucius Silanus. I se mai imputa printre altele incestul Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, și participarea la ceremonii monstruoase și nelegiuite: Au exagerat apoi cuvântul martorilor care „plăsmuiau“ (confingerent) împotriva Lepidei, soția lui Cassius și mătușa lui Silanus, incestul cu fiul fratelui ei
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
greșeala are la bază, de obicei, o incompetență de moment.) „Cei mai răi dintre oameni și cei mai vrednici de cea mai mare pedeapsă sunt aceia care Îndrăznesc să-i acuze pe alții de faptele ce li s-ar putea imputa lor Înșiși.” (Isocrate) Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzuttc "Cauză, efect - Întâmplare, neprevăzut" Nu iese fum fără foc. (Tot ce se petrece are o cauză, chiar dacă aceasta este, pe moment, mai puțin conștientizată: de exemplu, n-am Întreține un conflict cu cineva
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
știu și cred mai dinainte”. E mare lucru să știi să taci! (Adică să alegi momentul potrivit pentru a-ți spune părerea sau s-o amâni pentru a nu face notă discordantă cu opinia celorlalți.) „Mai bine să ți se impute tăcerea, decât să ți se reproșeze că ai vorbit.” (W. Shakespeare) Morții cu morții, și viii cu viii. (Cine nu știe sau nu poate să departajeze situațiile este sortit să se mențină Într-o stare de continuă confuzie, de incertitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
și anume atunci când Își supraalimentează suferința morală: Încercând tot mai mult să și-o explice, se trezește prins ca Într-o plasă În propria suferință, ajungând să realizeze o continuă suferință a suferinței. Μ Nu Întotdeauna „egoismul” ni se poate imputa În totalitate; el poate să apară și ca o reacție firească de apărare a noastră față de agresiunile răului din lume. În aceste Împrejurări, egoismul dobândește caracterul unui factor psihoterapeutic, luând forma unei atitudini de nepăsare lucidă: „De te-ating, să
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
să o Întrevăd, cu mulți ani În urmă. Nu pot propune aici decât o opinie fără forță și aproape nedemnă de a fi scrisă. E doar un omagiu, o floare trecătoare pe un mormânt care va dăinui. Dacă nu Îi imputăm lui Valéry cinismul și dacă ținem În schimb cont de sinceritatea sa, trebuie să recunoaștem că cele câteva pagini despre Proust care urmează acestei introduceri nu sunt lipsite de adevăr, arătând astfel - ceea ce nu Încetăm să constatăm - că nu e
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
care realizarea estetică prezintă denivelări. " Un studiu elaborat este dedicat poetului Ioan Alexandru (arta poetică, satul ardelean, drumul către ființă); intenția presupune o anume subiectivitate mărturisită de autoare, ce se vrea, în finalul expunerii, justificată: "Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic.". Un spațiu la fel de generos este rezervat poetului
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
să curgă" ("Iulie"). Ni se pare voit subliniată "temperatura impulsivă" a vârstei, concretizată în imagini stridente, bolovănoase, crude, cum le extrage și le subliniază Ion Caraion, în al său studiu "Duelul cu crinii". Limbajul violent, "barocul metaforic" ar putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I.
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
putea fi imputat multora dintre poeții proveniți din mediul rural, ca Ion Gheorghe, G. Alboiu etc. Barocul metaforic, versul bolovănos, crud și strident își au oarecum modelul în poezia interbelică: Arghezi, A. Cotruș, Crevedia etc. Desigur, am putea să-i imputăm lui I. Alexandru modelele, sursele, limbajul poetic, dar poetul are vână, are emoție; dincolo de trupul împodobit de mătăsuri și zdrențe se află scheletul crucificat ca o rugăciune. Ioan Alexandru este un poet autentic. Ion Gheorghe "Pâine și sare", roman în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
punctul Cremenea”, comuna Letea; unde era „tîrgul de lemne”; „în preajma Bulevardului Carol I și Podul de Fier”; „în strada Fabricilor, lîngă fabrica de pielărie a dr. Perlberger”; la „stînga Școlii Normale de Fete”. De fiecare dată, specialiștii se contrazic și își impută „greșeli ireparabile”, pentru a se elimina unul pe celălalt din afacere (cam 7% din valoarea lucrărilor), polemicile lor ajungînd la Consiliul Tehnic Superior, care refuză să aprobe planurile și devizele fără a mai inspecta locul ales pentru amplasament. în fine
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pentru mine”. Declarația poetului e contrazisă de bibliografie, întrucît Bacovia publicase Plumb, în două ediții, Scîntei galbene și Bucăți de noapte. Dar și mai surprinzător e aci clișeul, întîlnit mai ales la autorii de versuri. Sînt înclinat să i-l imput reporterului, poet el însuși, care, bănuiesc, a cam folosit pe alocuri expresii din sacul propriu, pentru a le atribui celui intervievat. „Nu sînt decît pentru mine” e o vorbă de la începuturile poeziei romînești, reluată apoi, adesea ca o cochetărie, pentru
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celor pe care René Doumic (Hommes et idées du XIX-e siècle, Paris, Librairie académique Didier, 1903) i le-a făcut lui Paul Verlaine: „Verlaine - susținea criticul francez - a toujours été un très médiocre écrivain”. (p. 296) Iar mai încolo îi imputa „les fautes de français, les obscurités, les contournements de phrases, le pathos, le galimatias, l’emploi des chevilles, des «en somme», des «en réalité», des«certes», des «sans doute», des «évidemment», des «oui-da», des «que», des «hein.», des «là»”. (p.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în curent cu înfruntările dintre cele două atitudini. Detestînd “humorul”, adică sfidările parveniților, superficialitatea și inadecvările, Bacovia se plasa de partea prooccidentalilor. Nu numai literar, ci și etic, Bacovia a aparținut seriei mici a celor cărora nu li se pot imputa intenții de parvenire și compromisuri. Opinia mi-e confirmată de aceste rînduri ale lui Gala Galaction: „Radu Rosetti a rămas o jumătate de veac filozof stoic, în fața chemătoarelor și mănoaselor fluctuații politice din țara noastră. Poate că au mai fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în cele din urmă doar prin nespecialiști, un stat administrativ ar suferi de asemenea handicapuri majore. Dacă ideologia este una de "progres" și "dezvoltare", generaliștii nu sunt la fel de bine plasați ca specialiștii în vederea satisfacerii cererilor. Administratorilor li s-ar putea imputa conducerea birocratică excesivă, precauția exagerată și lipsa de inițiativă. În plus, având în vedere că cererile din partea grupurilor de interese tind să fie numeroase, generaliștii ar trebui să aibă o autoritate politică considerabilă pentru a fi în stare să le
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
forme de activitate și de producție vin să afecteze mai mult sau mai puțin, sau să bulverseze un anumit mod de viață tradițional. Cînd societatea suferă, a constatat Durkheim, ea simte nevoia de a găsi pe cineva căruia să-i impute răul, pe care să se poată răzbuna pentru dezamăgirile sale". Nu degeaba sociologia antisemitismului face să apară un fel de amalgam ciudat, în care sînt adunați reprezentanți ai clerului obișnuit, ai micilor comercianți, ai unei nobilimi rurale în declin și
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
însă de un real sprijin alături de alte mijloace de instruire, mai ales în situațiile în care imaginea este totuși necesară (pentru multe cunoștințe din domeniul geografiei, istoriei, științelor naturii etc.). În ceea ce privește instruirea programată, deși îi găsește unele avantaje, Piaget îi impută totuși faptul că dirijează excesiv activitatea, excluzînd inițiativa elevului. Întemeindu-se pe cercetările sale, J. Piaget apreciază că există o deplină convergență între principalele operații utilizate spontan de copil și noțiunile matematicii moderne (6, p. 322). Aceasta înseamnă că elemente
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
uitase că La Fayette a vorbit peste Ocean și de un "despotisme oriental à la française". Revoluția trebuia deci înfăptuită de acum înainte. Cât privește triumful, el se referă la intelighenția rusă, care descoperea concomitent că "barbaria" ce i se imputa din afară nu era definitorie pentru identitatea ei. Desigur, țarismul oprima societatea civilă, dar aceasta dădea semne de resurecție, ne asigură ideologii poporanismului, îndeosebi Herzen și Bakunin, de care autoarea s-a apropiat foarte mult. Impasul în care se găsea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]