2,599 matches
-
în timpul unui război de către una dintre taberele implicate în conflict, care ajunge să dețină controlul complet în cadrul războiului aerian împotriva forțelor inamice. Aceasta este definită de NATO și Departamentul Apărării al Statelor Unite drept „gradul de superioritate aeriană unde forțele aeriene inamice sunt incapabile de intervenție eficientă.” Au fost definite trei niveluri ale controlului aerian: Gradul controlului aerian a unei părți este în proporție inversă cu cel al forțelor oponente. Creșterea controlului unei tabere duce la scăderea gradului de control al celeilalte
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
avion cel mai important avion de vânătoare și escortă, ceea ce a permis bombardierelor americane să acționeze împotriva țintelor din Germania și în raiduri de zi. Piloții acestui tip de avion au reușit să doboare 5.954 de aparate de zbor inamice în Europa, mai mult decât orice alt model de avion aliat. Pe frontul din Pacific, avionul Mitsubishi Zero i-a asigurat Japoniei superioritatea aeriană în perioada de început a războiului. Cu trecerea timpului, situația aeriană s-a modificat odată cu intrarea
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
modificat odată cu intrarea în dotarea forțelor aeriane americane a avioanelor F6F Hellcat și F4U Corsair, care s-au dovedit superioare Zero-urilor, atât ca performanță cât și ca durabilitate. Avioanele Hellcat au fost creditate cu doborârea a 5.168 avioane inamice, ocupând locul doi în rândul avioanelor americane de vânătoare, în vreme ce avionul cu decolare de pe pistele terestre Lockheed P-38 a ocupat locul al treilea, cu 3.785 victorii pe toate fronturile. India și Pakistan au fost implicate în conflicte militare
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
generația a cincea” al avioanelor de vânătoare. În timpul Războiului din Malvine (2 aprilie - 20 iunie 1982), aparatul Harrier Jump Jet a fost desemnat să asigure superioritatea aeriană împotriva avioanelor Dassault Mirage III din dotarea forțelor aeriene argentiniene. Deși distrugerea avioanelor inamice în luptele aeriene este cel mai spectaculos aspect al superiorității aeriene, aceasta nu este singura metodă pentru obținerea acesteia. Din punct de vedere strict militar, cea mai eficientă metodă de obținere a superiorității aeriene este distrugerea la sol a aparatelor
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
în luptele aeriene este cel mai spectaculos aspect al superiorității aeriene, aceasta nu este singura metodă pentru obținerea acesteia. Din punct de vedere strict militar, cea mai eficientă metodă de obținere a superiorității aeriene este distrugerea la sol a aparatelor inamice și distrugerea infrastructurii folosite de pentru asigurarea operațiunilor aeriene (distrugerea rezervelor de combustibil, a căilor de comunicație și a aeroporturilor) Un exemplu istoric îl reprezintă Operațiunea Focus, în timpul căreia Forțele Aeriene Israeliene aflate în inferioritate a reușit să dea o
Supremație aeriană () [Corola-website/Science/331158_a_332487]
-
zece distrugătoare era în mod particular cea mai importantă, astfel de nave fiind cele mai potrivite pentru luptele din Canalul Mânecii, unde ar fi trebuit să aibă loc invazia. Submarinele (U-boat), cea mai puternică armă a "Kriegsmarine", erau destinate distrugerii vaselor inamice, nu sprijinirii invaziei. Deși Royal Navy nu își putea folosi toate navele disponibile în Canalul Mânecii, o bună parte a flotei fiind angajată în luptele din Oceanul Atlantic și Marea Mediterană, Home Fleet dispunea totuș de un mare avantaj numeric în fața germanilor. Este
Operațiunea Leul de Mare () [Corola-website/Science/331120_a_332449]
-
să țină apăsate anumite butoane ale controllerului. În aer plutesc mai multe solicitări de conversație, iar dacă una din ele nu este aleasă până la terminarea timpului, jocul o alege pe cea implicită. În timpul secvențelor de acțiune, cum ar fi urmărirea inamicilor sau lupta corp la corp, mișcările au loc cu încetinitorul, în timp ce Jodie îndeplinește manevrele cerute de jucător; în acest timp, el trebuie să determine direcția în care Jodie trebuie să se miște prin apăsarea joystickul direcțional. Jocul cuprinde și misiuni
Beyond: Two Souls () [Corola-website/Science/331175_a_332504]
-
această cauză, Zack și Sephiroth primesc ordinul de a-i ucide. Cu ajutorul doctorului Hollander, un om de știință a scientist care dorea să se răzbune pe Shinra, Genesis crează o armată de clone pentru a ataca sediile Shinra. După ce soldații inamici sunt înfrânți, Zack și Sephiroth ajung la laboratorul secret al lui Hollander, unde află că Hollander i-a folosit pe Genesis și Angeal ca parte a Proiectului G, o încercare de a crea soldați injectați cu celule Jenova. Sephiroth se
Crisis Core: Final Fantasy VII () [Corola-website/Science/331191_a_332520]
-
se întoarce, ce îi permite lui Edward să recruteze membrii pentru echipaj. În timp ce echipajul lui Kenway îi va rămâne loial, unii dintre membrii pot fi promovați pentru a deveni căpitani ai vaselor achiziționate. Acest echipaj este indispensabil în cucerirea vaselor inamice, cu toate că ei nu pot ajuta jucătorul în luptă sau în asasinate, spre deosebire de jocurile anterioare. Ubisoft a înlăturat acest aspect al sistemului din "Brotherhood", crezând că jucătorul poate ieși din situații tensionate prea ușor. În prezent, la birourile companiei Abstergo Entertainment
Assassin's Creed IV: Black Flag () [Corola-website/Science/331193_a_332522]
-
misiuni recreate în zone din modul singleplayer. Jocul are trei moduri multiplayer: Supply Raid și Survivors sunt , în ultimul fiind exclusă posibilitatea de ; Modul „Interrogation” le cere echipelor să investigheze locurile în care se află cutiile de valori ale echipelor inamice, iar echipa care le găsește prima este desemnată câștigătoare. În fiecare mod, jucătorii aleg o facțiune—Hunters (un grup de supraviețuitori ostili) sau Fireflies (un grup de milițieni revoluționari)—și trebuie să-și ajute clanul să reziste prin strângerea de
The Last of Us () [Corola-website/Science/331198_a_332527]
-
rusesc. În rest, românii aveau să fie, în principiu, pe cont propriu."<br> Glenn E. Torrey, "România în Primul Război Mondial" La începutul operației Armata României ocupa pe frontul de nord și vest următorul dispozitiv de luptă: Gruparea de forțe inamică era comandată de arhiducele Carol, moștenitorul tronului austro-ungar și era formată din trei armate: Armata 7 austro-ungară, acționând în Bucovina, Armata 1 austro-ungară acționând între Târnava Mare și Olt și Armata 9 germană acționând în partea sudică a frontului, aflată
Apărarea trecătorilor din munți în 1916 () [Corola-website/Science/334049_a_335378]
-
trebuie cucerită / apărată în timpul unui conflict militar, pentru asigurarea trecerii grosului trupelor și mijloacelor de luptă terestre ale atacatorului. Existența capetelor de pod este limitată de obicei la câteva zile, forțele militare aflate în ofensivă fiind ori respinse de defensiva inamică, ori reușind să își extindă controlul asupra teritoriului cucerit și să asigure securitatea în zona de concentrarea a trupelor proprii pe teritoriul inamic, de unde să pornească un asalt de amploare. Au existat capete de pod care au fost menținute pentru
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
este limitată de obicei la câteva zile, forțele militare aflate în ofensivă fiind ori respinse de defensiva inamică, ori reușind să își extindă controlul asupra teritoriului cucerit și să asigure securitatea în zona de concentrarea a trupelor proprii pe teritoriul inamic, de unde să pornească un asalt de amploare. Au existat capete de pod care au fost menținute pentru perioade mult mai lung de timp, de ordinul lunilor. "" (în limba franceză: "tête de pont") un termen militar din Evul Mediu mijlociu care
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
mică, era nevoie de asigurarea securității lui pe termen mai lung împotriva atacurilor inamicului, iar fortificațiile capului de pod menite asigurării acestui scop trebuiau realizate la o distanță suficient de mare pentru ca să mențină podul în afara razei de acțiune a artileriei inamice. Cum de-a lungul timpului raza de acțiune a artileriei a crescut, în mod corespunzător a crescut și zona necesară pentru asigurarea securității podurilor. Dacă, la început, în perioada de existență a unor arme de foc cu rază scurtă de
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
modificat capul de pod, transformându-l dintr-o zonă fortificată, într-o zonă controlată de focul artileriei de mare calibru. În zilele noastre, termenul „cap de pod” este folosit pentru orice tip de zonă defensivă care este extinsă în teritoriul inamic - sinonimă într-o oarecare măsură cu „avanpost”. „Cap de pod” se referă în mod particular la o zonă bine definită aflată pe malul unui râu sau lac opus controlate de forțele proprii și aflat în contact nemijlocit cu regiunea controlată
Cap de pod () [Corola-website/Science/334178_a_335507]
-
8] GAMEPLAY Manhunt este un joc de groază psihologic bazat pe stealth jucat dintr-o perspectivă third-person. Jocul este format din douăzeci de nivele, numite "scene", precum și patru niveluri de bonus unlockable. [9] Jucătorii supraviețui scenele de expediere membrii bandei inamice, cunoscut sub numele de "Hunters", uneori cu arme de foc, dar în primul rând de pe furiș lor de executare. [10] La sfârșitul fiecărei scene, jucătorul este clasificat în funcție de performanțele lor, si a acordat una la cinci stele. Conținutul unlockable devin
Manhunt (joc video) () [Corola-website/Science/334248_a_335577]
-
la scurt timp (7 mai 1915) la o unitate operativă din cadrul Flotilei 1 de la Veurne, de pe coasta Belgiei. De-a lungul următoarelor câteva săptămâni, Warneford s-a implicat în atacuri asupra trupelor și artileriei germane, precum și în acțiuni asupra avioanelor inamice. Agresivitatea și eficiența sa i-au făcut pe ofițeri să-i acorde mai mare libertate de mișcare și propriul său avion. La 17 mai 1915, Warneford a întâlnit zepelinul LZ 39 angajat într-un raid de bombardament deasupra Regatului Unit
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
aeronava. LZ37 s-a prăbușit în Sint-Amandsberg(). Suflul exploziei a răsturnat avionul lui Warneford și i-a oprit motorul. Neavând alternativă, Warneford a zburat o vreme întors, apoi și-a răsucit din nou avionul și a planat, aterizând în spatele liniilor inamice. După 35 de minute de reparații, el a reușit să repornească motorul și să se întoarcă la bază. Pentru aceste fapte, regele George al V-a i-a conferit imediat Crucea Victoria, anunțându-l prin telegraf. Deși regele a telegrafiat
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
acțiuni de infiltrare și de ocolire prin flanc. Americanii nu au reușit de cele mai multe ori să stabilească o linie a frontului și nu au fost siguri nici după acțiuni desfășurate cu succes că au curățat o regine de toate elementele inamice. Numărul redus de drumuri și de zone defrișate le-a permis de asemene germanilor să își regleze cu precizie tirul mitralierelor și mortierelor și tunurilor. În afară de condițiile meteo vitrege, pădurea deasă și terenul accidentat a împiedicat valorificare de către aliați a
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
cu un atac de tatonare efectuat de Regimentul al 60-lea de infanterie SUA împotriva pozițiilor germane din Pădurea Hürtgen. Atacul american a fost rapid respins de germani. Americanii au avut mari probleme de deplasare pe drumurile înguste, cu bombardamentele inamice și focul de mitraliere al germanilor, care mătura toate spațiile libere prin care se încerca deplasarea. În aceste condiții, reaprovizionarea trupelor aflate în poziții avansate sau evacuarea răniților era grea, sau chiar imposibilă. Situația grea a atacatorilor nu a fost
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
adânc. În zona nu puteau fi folosite tancurile, în ciuda faptului că infanteriștii aveau mare nevoie de sprijinul blindatelor. Atacul Diviziai a 28-a a fost declanșat pe 2 noiembrie. Germanii se pregătiseră pentru apărare și erau gata să respingă asaltul inamic. Regimentul al 109-lea de infanterie americană a fost oprit în înaintare după ce a întâlnit un câmp de mine nesemnalizat pe hărți. Mai apoi, regimentul a devenit ținta atacurilor de artilerie și a contraatacurilor germane. După două zile de lupte
Bătălia din Pădurea Hürtgen () [Corola-website/Science/334394_a_335723]
-
eșecurile aviației germane a contribuit din plin și criza de carburanți. Planul pentru atacul german prevedea menținerea unei tăceri radio stricte și a secretului pentru obținerea unui efect surpriză maxim. Hărțile erau completate doar pe jumătate, fiind identificate doar instalațiile inamice, fără evidențierea rutelor de zbor. Această soluție a fost aleasă pentru ca să îi împiedice pe aliați ca, în cazul în care hărțile ar fi căzut în mâinile lor, să nu poată identifica bazele avioanelor germane. Comandanților germani le-a fost refuzată
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
obligate să aterizeze forțat. La St. Denis, 18 avioane Spitfire au fost distruse la sol. Grupul aerian JG 1 a pierdut în total 25 de piloți și 29 de avioane. Costul plătit de germani pentru distrugera a 60 de avioane inamice (dintre care 54 la sol) nu poate face ca operațiunea să fie considerată un succes complet, în ciuda distrugerilor semnificative provocate aeroporturilor St. Denijs Westrem și Maldegem. Doar nouă dintre avioanele de vânătoare pierdute de JG 1 au fost doborâte în
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
aliată. JG 2 a atacat aerodromurile Asch și Ophoven dintr-o eroare. Misiunea JG 2 a fost un dezastru. I./JG 2 a pierdut 18 avioane Fw 190, iar alte șase au fost avariate de focul artileriei și al avioanelor inamice. Pierderile au reprezentat 73% din totalul forței aeriene disponibile. Dintre cei 15 piloți care au fost dați dispăruți, șase au supraviețuit războiului ca prizonieri. II./JG 2 a pierdut cinci avioane Bf 109, alte trei fiind avariate. Rata pierderilor s-
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]
-
doborâți, (din care doi răniți) au reușit să se reîntoarcă în zonele controlate de germani, patru au fost luați prizonieri, iar restul au fost declarați morți. 24 de avioane Bf 109 și Fw 190 au fost doborâte în spațiul aerian inamic. Printre piloții germani uciși în acea misiune s-a numărat și asul Günther Specht. Sunt puține informații despre victoriile revendicate de germani. Conform unui document, JG 11 a pretins distrugerea a 13 avioane de vânătoare, două bimotoare și patru cvadrimotoare
Operațiunea Bodenplatte () [Corola-website/Science/335042_a_336371]