8,976 matches
-
unele dintre posibilitățile obiective existente. Pentru ele, posibilul acțional reprezintă un spațiu al invenției, al creației. A inventa înseamnă a determina o posibilitate nouă de acțiune. Posibilul acțional pentru colectivitățile reale este asociat de obicei cu un anumit grad de incertitudine. Despre acest aspect vom discuta însă mai pe larg într-un alt capitol. Posibilul acțional reprezintă o stare obiectivă, dominată de legi care pot fi determinate. Structura și dinamica sa pot fi, în principiu, detectate riguros. Evoluția tehnologiei este un
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a-și promova interesele: justifică un mod de organizare socială, integrează indivizii în societatea existentă, sprijină identitatea etnică. În fine, ea este un instrument al vieții individuale, un mijloc de compensație și împăcare resemnată cu dificultățile vieții, de reducere a incertitudinii și anxietății. Principiul pluralității perspectivelor implică o distincție extrem de utilă între analiza funcțională parțială, care scoate în evidență consecințele pentru un fenomen social ale apartenenței acestuia la un anumit sistem, și analiza funcțională globală, care consideră apartenența simultană multiplă a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ne oferă un exemplu clar de explicație prin evocarea uneia sau alteia dintre clasele de factori determinanți cauzali și ignorarea celorlalți. Malinowski invocă un factor de tip C (pericolul asociat cu pescuitul, în general, riscurile vieții) ca producător de anxietate,incertitudine (CF), religia ( E) fiind explicată ca un instrument de reducere a anxietății. Teoria sa nu ia însă în considerare clasa factorilor P: întotdeauna factorii care produc anxietate vor genera o reacție a sistemului de tipul religiei sau există și alte
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
său, să nu încerce să o ia înaintea celorlalți. Fiecare persoană orientată spre minimizarea așteptării sale ar fi tentată, dacă poate, să o ia înaintea celorlalte persoane care așteaptă. Un asemenea comportament este însă de natură să genereze conflicte, tensiuni, incertitudine și insatisfacție pentru celelalte persoane. Pentru a evita acest efect agregativ negativ, fiecare persoană va fi interesată să susțină norma generală a respectării rândului. Această normă nu exprimă o finalitate primară a suprasistemului, ci este impusă acestuia de sistemele componente
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
afirmă că sistemele sociale evoluează către o stare care, în condițiile date, este fie optimă, fie singura posibilă (nu există și alte stări adecvate, în diferite grade, suficient de stabile). Dimpotrivă, comportamentul sistemelor caracterizate printr-o raționalitate limitată (condiția de incertitudine) este parțial indeterminat, impredictibil. Aceste sisteme vor adopta o soluție din sfera tuturor soluțiilor posibile, fără a se putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
comportamentul sistemelor caracterizate printr-o raționalitate limitată (condiția de incertitudine) este parțial indeterminat, impredictibil. Aceste sisteme vor adopta o soluție din sfera tuturor soluțiilor posibile, fără a se putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care descriu comportamentul sistemelor sociale, caracterizate prin condiția de incertitudine, vor fi deci probabiliste. Ele vor trebui să formuleze pluralitatea soluțiilor alternative de care dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
o soluție din sfera tuturor soluțiilor posibile, fără a se putea specifica care dintre ele. Nu mai putem vorbi, în condiția de incertitudine, de un determinism strict al sistemelor sociale. Legile care descriu comportamentul sistemelor sociale, caracterizate prin condiția de incertitudine, vor fi deci probabiliste. Ele vor trebui să formuleze pluralitatea soluțiilor alternative de care dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre acestea rămânând într-o anumită măsură nedeterminată. În literatura sociologică și filosofică actuală există, deși mai mult implicită
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
dispune un sistem, alegerea uneia sau alteia dintre acestea rămânând într-o anumită măsură nedeterminată. În literatura sociologică și filosofică actuală există, deși mai mult implicită, decât explicită, o anumită presupoziție (destul de răspândită) asupra raționalității sistemelor sociale caracterizate de condiția incertitudinii, care se reglează cu ajutorul unor mecanisme spontan-practice: presupoziția comportamentului până la urmă optimal. Sistemele sociale nu dispun, de regulă, de cunoștințele necesare adoptării unor soluții optime la un moment dat; ele au însă mecanisme practice de reglare („încercare și eroare”) capabile
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
motivația necesară abandonării unei soluții satisfăcătoare și a căutării mai departe a unei soluții optime. Raționalitatea practică poate elabora soluții uimitoare, dar nu cuprinde în ea nici o garanție a optimalității. Mai mult, există chiar tendința ca sistemele în condiții de incertitudine să oprească cercetarea de noi soluții, după ce prima soluție satisfăcătoare a putut fi formulată (Zamfir, 1977). Caracterul conservator al mecanismelor spontane de organizare a sistemelor sociale derivă deci din faptul că ele nu au nici posibilitatea, nici motivația de a
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoaștere și predictibilitatea comportamentului. Mai sus am adus o serie de argumente în sprijinul ideii că sistemele caracterizate prin condiția de certitudine au un comportament optimal și predictibil; ele sunt obiectul unor legi strict deterministe. Sistemele caracterizate prin condiția de incertitudine au un comportament suboptimal și relativ impredictibil; sunt obiectul doar al unor legi probabiliste. Nivelul de cunoaștere și comportamentul conservator/inovator. Incertitudinea cronică tinde să fie asociată cu un comportament conservator. Cu cât nivelul de cunoaștere este mai scăzut, cu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
au un comportament optimal și predictibil; ele sunt obiectul unor legi strict deterministe. Sistemele caracterizate prin condiția de incertitudine au un comportament suboptimal și relativ impredictibil; sunt obiectul doar al unor legi probabiliste. Nivelul de cunoaștere și comportamentul conservator/inovator. Incertitudinea cronică tinde să fie asociată cu un comportament conservator. Cu cât nivelul de cunoaștere este mai scăzut, cu atât soluțiile formulate și adoptate vor fi mai apropiate de soluțiile ce au fost experimentate anterior de către sistem. Soluțiile experimentate anterior oferă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
conștiința membrilor colectivității, ușor de mobilizat în activitățile colective. Oamenii știu cum să acționeze, cum să coopereze în modalitățile care au fost deja experimentate. Noile tipuri de soluții, pe lângă faptul că prezintă un mare grad de risc (în condiții de incertitudine, experiența practică reprezintă singurul criteriu de validare a soluțiilor), au și defectul că nu găsesc în cadrul colectivității o pregătire necesară pentru practicarea lor. Soluțiile tradiționale dispun de o bază culturală solidă. Ele pot funcționa „la parametrii lor maximi” de la început
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
caracter din ce în ce mai predictibil, devenind chiar planificată. Se realizează prognoze din ce în ce mai exacte asupra tipurilor de invenții care vor fi realizate, asupra orizontului de timp și a eforturilor necesare pentru realizarea lor. Rolul factorilor accidentali în selectarea unei soluții, în condiții de incertitudine, este ilustrat de cazul citat mai înainte al selectării creștinismului, acumaproape 2000 de ani, ca o religie cu o circulație universală. Este adesea exprimată ideea că din mulțimea religiilor aflate în competiție în perioada elenistă, creștinismul a câștigat pentru că era
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în fapt. Aici suntem în fața unuia dintre miturile societății moderne: autoritatea acceptată exclusiv în virtutea competenței și a raționalității. Teoriile actuale ale deciziei indică faptul că, în problemele complexe, cunoștințele disponibile nu sunt, de multe ori, suficiente pentru a reduce complet incertitudinea, de a funda decizii optime. Doar într-o asemenea situație, deciziile ar putea fi acceptate numai în virtutea raționalității și competenței lor. Competența, în condițiile cunoașterii actuale, nu este suficientă pentru a funda autoritatea. • Procedee „absurde”, „iraționale” de decizie. Chiar și
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
finalităților sale. Ele sunt expresia „abuzului” făcut de indivizi într-o poziție socială, pe care colectivitatea nu-l poate contracara decât în mod incomplet. La aceste explicații se poate adăuga însă și o alta, din perspectiva discutată în acest capitol: incertitudinea caracteristică produselor decizionale în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
socială, pe care colectivitatea nu-l poate contracara decât în mod incomplet. La aceste explicații se poate adăuga însă și o alta, din perspectiva discutată în acest capitol: incertitudinea caracteristică produselor decizionale în condiții limitate de cunoaștere. În aceste condiții, incertitudinea nu poate fi complet absorbită prin actul decizional; ea are însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă efecte sociale negative, fapt pentru care, pentru funcționarea normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea modalități de reducere extracognitivă a incertitudinii (Zamfir, 1977). Un exemplu de asemenea consecințe negative: incertitudinea face dificilă realizarea consensului. Ea este o sursă independentă a disensului în cadrul sistemelor sociale.Imposibilitatea de a realiza consensul, în condiții limitate de cunoaștere, generează, pentru sistemele sociale, nevoia găsirii unor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
normală a sistemelor sociale, devine necesară absorbția ei prin mijloace extracognitive. Charisma, mitul autorității, bazat pe competență absolută, învestirea cu „plusvaloare” a soluțiilor adoptate sunt asemenea modalități de reducere extracognitivă a incertitudinii (Zamfir, 1977). Un exemplu de asemenea consecințe negative: incertitudinea face dificilă realizarea consensului. Ea este o sursă independentă a disensului în cadrul sistemelor sociale.Imposibilitatea de a realiza consensul, în condiții limitate de cunoaștere, generează, pentru sistemele sociale, nevoia găsirii unor mijloace extracognitive de realizare a acestuia. Din acest motiv
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sociale, nevoia găsirii unor mijloace extracognitive de realizare a acestuia. Din acest motiv, în anumite cazuri, în formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de asemenea tip de explicație în care „forma” proceselor cognitive este invocată drept factor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
în anumite cazuri, în formularea legilor trebuie să se introducă, drept unul dintre factorii determinanți, caracteristici ale configurației cognitive ale respectivului sistem. De exemplu, „în condiții de incertitudine ireductibilă, sistemele sociale tind să recurgă la mijloace de reducere extracognitivă a incertitudinii, adoptând totodată metodele charismatice de conducere”. În teoria organizațiilor găsim câteva exemple interesante de asemenea tip de explicație în care „forma” proceselor cognitive este invocată drept factor explicativ. Modul cel mai sistematic de a invoca acest factor îl găsim într-
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
măsură nerealizat. Desigur că pentru a avea o explicație completă este nevoie să luăm în considerare și alți factori. În fine, autorii argumentează teza că una dintre sursele puterii în organizații o reprezintă pozițiile a căror funcție o constituie reducerea incertitudinii. Teoria lui Michel Crozier (1964) a birocrației se fundează tocmai pe invocarea unui asemenea factor de tip cognitiv. Pentru a explica caracteristicile tipice ale modelului birocratic (rigiditatea și ritualul, printre altele), Crozier recurge laexaminarea tipului de raționalitate ca una dintre
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
se referă, în mare măsură, la un asemenea fenomen. Psihanaliștii au sesizat de mult că există un transfer de sentimente și atitudini de la pacient la terapeut; un transfer pozitiv - speranța în soluționarea problemei sale -, dar și un transfer negativ - teama, incertitudinea în legătură cu efectul intervenției. Rezultatul transferului negativ poate fi întreruperea comunicației și a cooperării cu terapeutul, sabotarea activității acestuia, mergându-se până la încercarea de discreditare a lui. Sindromul incertitudinii. Spre deosebire de sistemele biologice, sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
pozitiv - speranța în soluționarea problemei sale -, dar și un transfer negativ - teama, incertitudinea în legătură cu efectul intervenției. Rezultatul transferului negativ poate fi întreruperea comunicației și a cooperării cu terapeutul, sabotarea activității acestuia, mergându-se până la încercarea de discreditare a lui. Sindromul incertitudinii. Spre deosebire de sistemele biologice, sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare, căutând, în funcție de condiții, structura cea mai potrivită. Odată cu apariția deciziei ca element central al mecanismului de funcționare și de schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
biologice, sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare, căutând, în funcție de condiții, structura cea mai potrivită. Odată cu apariția deciziei ca element central al mecanismului de funcționare și de schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de dificilă: problema incertitudinii. Incertitudinea este o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sistemele își pot alege singure structurile, modurile de organizare, căutând, în funcție de condiții, structura cea mai potrivită. Odată cu apariția deciziei ca element central al mecanismului de funcționare și de schimbare a sistemelor, apare o nouă problemă, adesea extrem de dificilă: problema incertitudinii. Incertitudinea este o condiție obiectivă a funcționării sistemelor social-umane. Ea generează însă probleme importante, dificultăți pe care acestea caută să le soluționeze pe căi diferite. În condițiile unei incertitudini accentuate, pe care sistemul nu o poate reduce semnificativ prin mijloace de
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]