13,972 matches
-
nealgoritmice, arată L.N. Landa, au un anumit grad de nedeterminare, nu sunt rigide, de unde decurge posibilitatea ca subiecți diferiți, acționând după una și aceeași prescripție, să poată Îndeplini acțiuni diferite și să ajungă la soluții diferite. Deci, prescripțiile nealgoritmice dirijează incomplet acțiunile elevilor, cerându-le independență, auto-organizare și, Într-o serie de cazuri, spirit creator. În funcție de caracterul și gradul de dirijare a Învățării, aceste metode pot fi și ele Împărțite În cel puțin două tipuri: semialgoritmice și euristice. Metodele euristice Îndeamnă
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
că sursele vizuale ar putea să le potențeze și să le facă mai productive pe cele auditive (M. Goldevski). Eficientă se dovedește și practica multiplicării și distribuirii cu anticipație a unor materiale În legătură cu subiectul care setratează: texte, rezumate, organigrame, scheme incomplete, chestionare cu Întrebări-cheie, alte materiale documentare etc. pe care elevii urmează să le completeze concomitent cu ascultarea expunerii sau de care se vor folosi ulterior În pregătirea lor. Asemenea materiale scutesc, parțial, elevii de efortul anevoios, pentru unii, de a
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
aparatura necesară, experimentele individuale sau cele În echipă se pot efectua În mod independent, cu minimum de indicații date de către profesor sau pe baza unei fișe de lucru elaborată În prealabil de către acesta. În fișele respective, mersul experimentelor este descris incomplet, rezumându-se numai la indicații absolut necesare. Se recomandă ca aceste fișe să fie În așa fel concepute Încât să-i situeze În permanență pe elevi În fața unor probleme noi (fișe problematizante) care se cer a fi rezolvate pas cu
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
meargă până la obținerea unei vulgarizări dăunătoare receptării și Înțelegerii corecte a obiectelor și fenomenelor luate În studiu. În general, raționamentul prin analogie este un raționament imperfect, dar util, bineînțeles, pentru parcurgerea unei etape de cunoaștere, de Învățare. Modelul oferă explicații incomplete, o cunoaștere aproximativă, nu relevă decât unele laturi sau date ale fenomenelor; el semnalează doar. De aici, caracterul relativ, limitat, al reprezentărilor obținute pe această bază. d) Observații privind organizarea Învățării pe modeletc " d) Observații privind organizarea ÎnvĂȚĂrii pe modele
Metode de învățămînt by Ioan Cerghit () [Corola-publishinghouse/Science/2051_a_3376]
-
trăsături suplimentare față de cazul cercetării academice. Principalele trăsături ar fi: • subiectul nu este decât rareori ales, cel mai frecvent fiind impus de o situație existentă percepută ca fiind o amenințare, imediată sau potențială; • rezolvarea se bazează pe utilizarea unor informații incomplete într-un interval de timp limitat; • cel puțin o parte a informațiilor necesare cercetării aparțin unor terți, care le protejează și au interese contrare cercetătorului; • miza rezolvării problemei asociate este competitivitatea sau chiar existența organizației. Miza menționată se păstrează chiar
Practici de management strategic. Metode și studii de caz by Bogdan Băcanu () [Corola-publishinghouse/Science/2133_a_3458]
-
el opune și aici două modele: unul dintre ele este cel al retorului care cultivă discursul numai pentru a putea convinge mulțimea, iar celălalt este modelul bunului orator, responsabil de binele mulțimii, care practică arta călăuzirii sufletelor. Tabloul analogiilor este incomplet în prezentarea retoricii, dar, dacă urmăm sugestia analogiei cu tipurile de iubire de la începutul dialogului, putem crede că modelul retorului pentru care doar verosimilul este important, făcând din el un stăpân sofistic al adevărului și falsului, este apropiat de tipul
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
o utopie care ar fi desființat oricum retorica, dar el completează analogia cu ipostazele iubirii, lăsându-ne să zugrăvim pentru o clipă în minte figura absurdă a retorului care spune adevărul în afara oricăror tehnici de persuasiune). Dintre toate analogiile, chiar incomplete, pe care le-am prezentat deocamdată, aceasta din urmă pare a fi de reținut dincolo de modul în care ea explică și îmbogățește cuplul nostru conceptual: cu retorica, ne aflăm la un pas de legitimarea minciunii politice datorată distribuției cetățenilor între
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
general decât simplul lor sens logic, care este, fără îndoială, corect: sensul pasajului ne pare a fi acela că omul gândește întotdeauna pornind de la ceva dat, pe care nu îl poate cuprinde niciodată în propria lui reflexivitate, care este fatalmente incompletă, tot așa cum, de exemplu, nu ne putem percepe propriul cadru al percepției vizuale. Acest principiu al reflexivității incomplete se regăsește în elementele mitului peșterii: prizonierii văd umbrele deoarece condiția lor originară dată este aceea de a nu putea avea ca
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
că omul gândește întotdeauna pornind de la ceva dat, pe care nu îl poate cuprinde niciodată în propria lui reflexivitate, care este fatalmente incompletă, tot așa cum, de exemplu, nu ne putem percepe propriul cadru al percepției vizuale. Acest principiu al reflexivității incomplete se regăsește în elementele mitului peșterii: prizonierii văd umbrele deoarece condiția lor originară dată este aceea de a nu putea avea ca u(poqe/seij niciodată ideile, adică nu își pot cunoaște niciodată complet principiile propriei cunoașteri. Ceea ce interesează aici
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la tratatul aristotelic Despre suflet (întrucât aceste comentarii au împrumutat mult din problematica neoplatonismului) și mai ales tradiția neoplatonismului medieval a cunoscut drept una dintre cele mai interesante probleme tipice ale sale întrebarea dacă reflexivitatea este un act complet sau incomplet al sufletului. De la Alexandru din Afrodisia și Siger din Brabant, pentru care faptul de a te cunoaște pe tine însuți are loc întotdeauna doar ca obiect și până la celebra reditio completa a anonimului arab Liber de causis, problema a fost
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tine însuți are loc întotdeauna doar ca obiect și până la celebra reditio completa a anonimului arab Liber de causis, problema a fost dezbătută și are soluții contradictorii, slujind drept fundament al teoriilor conștiinței în Evul Mediu latin. Pentru Plotin, reflexivitatea incompletă ține de condiția umană prin excelență, astfel încât uitarea de sine este condiția oricărei inspirații divine. În tradiția augustiniană, Anselm invocă ființa divină cerându-i darul reflexivității complete: „revela me de me ad te”. Toate aceste exemple nu explică cu nimic
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
condiția oricărei inspirații divine. În tradiția augustiniană, Anselm invocă ființa divină cerându-i darul reflexivității complete: „revela me de me ad te”. Toate aceste exemple nu explică cu nimic problemele Republicii, dar atrag atenția asupra importanței antropologice a principiului reflexivității incomplete în tradiția platoniciană. În această lumină, situarea în peșteră ar putea însemna: componenta odiseică este prezentă în politropia și accesul ei la fals (devenită aici reducere la lumea aparenței), dar reflexivitatea ei este fatalmente incompletă, astfel încât în om există în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
importanței antropologice a principiului reflexivității incomplete în tradiția platoniciană. În această lumină, situarea în peșteră ar putea însemna: componenta odiseică este prezentă în politropia și accesul ei la fals (devenită aici reducere la lumea aparenței), dar reflexivitatea ei este fatalmente incompletă, astfel încât în om există în general o componentă ahileică, nereflexivă, pe care nu o poate eluda niciodată, care îl leagă de lumea inteligibilului, lume pe care nu o poate cunoaște niciodată singur. Prin urmare, cineva trebuie să preia asupra sa
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lui Platon încât lasă de înțeles că, la sfârșitul călătoriei sale, cei convertiți la principii îi pot dărui acestuia moartea. Al doilea episod care merită amintit aici este analogia Binelui cu soarele. Și el sugerează, credem, același principiu al reflexivității incomplete. Vederea și gândirea sunt analogice: vederea presupune obiectul văzut, organul vederii, lumina intermediară și sursa ei, soarele, pe când gândirea presupune obiectul gândit, inteligența, un intermediar și sursa lui absolută, care este Binele. Termenii analogiei nu sunt foarte clar exprimați în
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
condiția umană, obiectul cognoscibil să fie orice obiect al experienței din această lume. Putem, în schimb, remarca faptul că, în oricare dintre variante, condiția de posibilitate a cunoașterii rămâne de neatins pentru cunoaștere, astfel încât cunoașterea conține prin definiție o reflexivitate incompletă, și, astfel, o componentă ahileică: ea nu poate construi adevărul și falsul prin enunțuri compuse despre condiția de posibilitate a rostirii adevărului, fie că este vorba despre inteligibile în general, fie că este vorba doar despre Bine, ci se poate
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
după ce și-au ales destinul: ele beau din apa uitării, iar astfel peste suflete se așterne uitarea celor văzute în lumea inteligibilă și a destinului ales, astfel încât contactul cu inteligibilul rămâne de domeniul unei reamintiri eventuale și al unei reflexivități incomplete prin natura ei umană. Prin urmare, condiția umană este o situare originară într-o uitare constitutivă, din care poate ieși numai natura de exemplu didactic a lui Er sau filosoful. Domeniul inteligibil, a cărui natură este simplă și a cărui
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
odiseice în raport cu adevărul, devine firească și întemeiată metafizic: „avem nevoie de un conducător”. El este cel care exercită primatul lui a ști asupra lui a fi, fiindcă natura lui odiseică știe ceea ce natura ahileică a celorlalți este, grație reflexivității ei incomplete pe care a întemeiat-o Platon în cele trei forme de mai sus. Cetatea proiectată pare astfel să polarizeze cele două componente ale spiritului pe care filosoful le descria sub avataruri diverse în câteva secvențe disparate ale operei sale: un
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
un nume analogic comun. Având sub ochi această structură problematică, am încercat să o recunoaștem în Republica: rezultatul a fost descoperirea a două principii funcționale în dialog - unul al primatului lui a ști asupra lui a fi, celălalt al reflexivității incomplete. Aceste două principii au făcut ca ahileicul și odiseicul, înțelese acum drept niște componente ale spiritului, să fie distribuite social de Platon: de partea supușilor, ahileicul cu lipsa lui de reflexivitate completă, garantat de corespondența cu atributele divinului și legitimat
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
foarte posibil ca sentimentul de oroare în fața modelului platonician să provină din faptul că omul modern a dobândit o conștiință a persoanei pe care omul antic nu o avea decât în maniere mult mai relative. Cu toate acestea, principiul reflexivității incomplete pare ilustrabil în domeniul psihologiei sociale la fel de limpede, poate, ca și pentru Platon. Problema impersonalului și a maselor care gândesc prin delegație este un fenomen cunoscut și care pare inerent lumii noastre, nu neapărat moderne. De exemplu, E.R. Dodds își
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
la Frumos nu pot afecta Forma (Frumosului), dar sunt afectați de ea în felul în care cel care participă la Cristos nu poate să nu-L și iubească. Granița o află participantul în aceea că el este numai câteodată și incomplet ceea ce Forma este întotdeauna (Frumosul). Frumosul nu trebuie să-și argumenteze existența; pentru a fi frumos, Frumosului îi este suficient să fie (etern). Vlastos vorbește de „Socrate contra Socrate la Platon” și face, în final, o distincție între Socrate și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Forme. Platon e fiul risipitor. Socrate e, dimpotrivă și fără contradicție, tatăl și fratele fiului risipitor. Dovadă că este riscat în Republica fără ca Platon să se riște pe sine în Nomoi. Așa rămâne Platon un fiu risipitor, măcar că e unul incomplet (ceea ce, la o adică, nu e chiar deloc puțin lucru)! 4. Politica seducției. Erosul socratic și erosul platonician (sau despre cum nu are dreptate cel sedus) Subtitlul Banchetului este peri érotos. Iubirea despre care se vorbește în dialog este iubirea
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
aspecte sunt subordonate altora. Deoarece orice altă structură ierarhică a sistemului ar fi o structură labilă, vom numerota, pur și simplu, aspectele sau fațetele în ordine crescătoare pe măsură ce intervin în cursul acestei investigații. Oricare descriere a aspectelor prezentate este, inevitabil, incompletă și fiecare studiu de caz trebuie să implice o alegere scrupuluoasă a aspectelor care vor fi luate în considerare. Alegerea lor va include obiectivul științific al cercetătorului, particularitățile cazului, precum și disponibilitatea materialului de studiu. Aspectele pe care le luăm aici
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
persoanei reale, ci estimări ale documentației privind acea persoană. „IQ-ul lui Newton sau al lui Lincoln ce apare în aceste pagini este IQ-ul acelui Newton sau Lincoln care apare în documentația păstrată. Dar, după cum bine știm, documentațiile sunt incomplete.” (Cox, 1926, p. 8) Cox (1926, p. 55) a descoperit că între IQ și gradul de celebritate există o corelație de 0,16, plus sau minus 0,039, după ce au fost corectate inexactitățile informațiilor. Dean Simonton (1976) a reexaminat informațiile
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
De aceea, legea conținea norma adițională ca decizia finală În privința avortului să-i aparțină unui medic specializat În afecțiuni ereditare. Astfel, controlul comportamentului individual și al reproducerii era din nou Încredințat specialiștilor tehnici, medicii, sprijiniți de aparatul de stat. Statisticile incomplete și inconsecvente privind rata nașterilor, disponibile pentru perioada de după adoptarea legii Împotriva avortului, Îngreunează evaluarea eficienței acestor politici În stimularea creșterii cantitative și calitative a populației În anii ’30. Faptul că nu există statistici disponibile pentru perioada războiului, coroborat cu
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
comentate, discutate, precizate, formatate și recopiate de studenți. Cărțile sunt scumpe - echivalentul unei luni și jumătate din câștigul unui meșter constructor, pentru un singur volum -, circulă puțin, sunt rareori fiabile sută la sută, foarte adesea falsifică ideile originare ori sunt incomplete. Ansamblul rămâne creștin. Nicio vorbă de ateism, de materialism, de epicurism. Umbra rugului îl amenință pe oricine se îndepărtează de diktatul Bisericii și al oficialilor ei, secundați întotdeauna de delator, vecinul sicofant, o creatură nedorită. 2. O lumină medievală. Totuși
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]