2,988 matches
-
populației este vinovată, cum este atunci lupta pentru putere a liderilor evrei, în condițiile în care ceilalți au nevoie de acordul lor și de compromisul conjugării la aceleași idealuri? Două personalități pe care Șafran îi apreciază ca având fiecare merite incontestabile, Zissu și Fieldeman, firi de neîmpăcat, sunt doi lideri evrei aflați într-o permanentă dispută, care se reflectă, nu pozitiv, și asupra comunității. Unde mai pui că acestor facțiuni li se adaogă și liderii evreilor comuniști de care Șafran însuși
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
apare în străinătate și nu în țară? 7. Precizările strict bibliografice de mai sus, încă sumare, au sensul de a completa și nuanța, pe cât posibil și cu bune argumente, imaginea rezistenței culturale. Diversitatea sa este, în orice caz, o realitate incontestabilă. Ea dobândește însă un sens propriu abia după 1947 1948, după instaurarea efectivă a dictaturii comuniste. O mențiune specială, totuși, pentru Asociația de rezistență culturală Mihai Eminescu, activă între 1945-1949. Ultimii săi supraviețuitori, Iordan Chimet și Pavel Chihaia, depun o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
animă aceste cercetări-eseuri. într-o mare cultură filozofică scrisă, într-o cultură majoră, ele n-ar fi fost posibile. Să nu uităm totuși că întreaga generație a lui Noica, atmosfera spirituală în care s-a format au fost în mod incontestabil naționaliste, etniciste, izolaționiste, ortodoxiste, antieuropene etc., sub influența directă a lui Nae Ionescu. Textele, între altele, din Roza Vânturilor, sunt cu totul revelatoare. Constantin Noica, din acest punct de vedere, a rămas, în continuare, fidel sie însuși. își reluase preocupările
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
culturală, putea deci să recupereze și chiar să încurajeze tot ce Noica scria și publica chiar dacă la un cu totul alt nivel despre sufletul românesc și spiritul românesc în cumpătul vremii. Ambiguitatea și echivocul unor astfel de idei totuși rămân. Incontestabile. De altfel, întregul caz Noica este de o ambiguitate tipică, exemplară. Un model de ambiguitate perfectă, în stare pură. Această situație n-a servit, în multe cercuri, reputației ideologice trebuie subliniată această nuanță a lui Constantin Noica, în țară și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
este adevărat, dar a cărui speranță (oricât de obscură, latentă, ocultă) n-a fost părăsită niciodată. Din acest punct de vedere, se poate deci vorbi, în mod obiectiv, de o stare de spirit de rezistență. Atitudine de altfel de o incontestabilă consecvență. în Fragments d'un journal de Mircea Eliade 25, găsim comentată, încă din 15 iulie 1947, o scrisoare admirabilă de la D.(inu) N.(oica). Concluzia era: Esențialul este să ne păstrăm întregi (intacts) pentru viitor. Continuitatea acestei atitudini este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a mers în mod regretabil prea departe în sensul cedării, conformismului și compromisului. Stare de spirit foarte generală, de altfel. Realizarea sau măcar stimularea culturii paralele, cu dublă față ca mătasea, inclusiv de rezistență, rămâne nu mai puțin o realitate. Incontestabilă. Ea a fost posibilă numai prin toleranța regimului, a cărei explicație credem că am dat-o, și, mai ales, prin fisurile și complicitățile care au existat, cu variații inevitabile, pe întreaga durată a regimului. Plasa avea uneori ochiuri mai strâmte
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
constată (este dovada naivității sau bunei sale credințe) că el face, în realitate, figură singulară. Un fel de corp străin în interiorul unei organizații politice sau, mai curând, politicianiste. Cum se explică acel antagonism? Formațiunile politice existente, constituite, cu merite istorice incontestabile, au, în mod firesc, ierarhiile, sistemele lor de relații interioare, în general clientelare, criteriile și metodele lor specifice. Toate duc la instalarea unei psihologii și mentalități la care intelectualul de valoare de tipul amintit se adaptează cu greu. Adesea niciodată
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu le desconsideră, el le subordonează, le tratează cu indiferență, le minimalizează. Este vorba de caracter și de vechile state de serviciu, de consecvența activității militante, de anii grei de închisoare, de devotamentul verificat pentru o cauză. Sunt merite mari, incontestabile. Competența, talentul, notorietatea literară sau artistică trec pe planul doi, trei. Adesea, ele nici nu sunt măcar luate în seamă. Observația este veche. Nici un talent, deci un caracter, vorba lui Heine. Acest conflict nu întârzie să se producă periodic. Apar
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
1. Ceea ce publică acum este dezvoltarea și până la un punct sistematizarea unei mari și dureroase demistificări. Un fel de puzzle post-modern de confesiune și eseu politic, literatură și jurnalism superior, autobiografie și reflexie moralistă. Don Quijote în Est are un accent incontestabil de sinceritate și autentic. Octavian Paler crede efectiv în ce spune și acest fapt, spre meritul său, se simte. Dacă n-ar fi și iremediabil literat, predispus la digresiuni și stil, cartea sa ar rămâne în primul rând un document
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în ultimele cinci decenii. Unor tineri și ei nu sunt deloc puțini , supraviețuitorii vechii generații le par depășiți, perimați, sclerozați. Cineva îi compara recent, foarte grațios, chiar cu animalele antediluviene din Jurassic Park (și este vorba de un publicist de incontestabil talent polemic, din opoziție !). Cunoaștem bine această psihologie și situație, pe care nu ezităm s-o considerăm, într-un fel, drept tragică. Valorile fundamentale, în care foștii deținuți politici au crezut și cred în continuare, sunt de ordin pur moral
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
formație în alta după interese și umori de moment; un oportunism adesea evident, detestabil, și multe altele. Ne amintim și repetăm mereu toate aceste evidențe supărătoare. Susținem cu tărie totuși că există și o intelectualitate de mare valoare, de o incontestabilă onestitate, competență și tehnicitate, indispensabilă unei vieți politice normale. Respingerea sau indiferența pentru contribuția lor ar constitui, pentru orice partid politic din opoziție, o eroare de mari proporții. Și s-ar putea, privind în perspectivă istorică, pe măsură ce situația politică și
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
puțin, ne pare evident că V. T. are, uneori, ceva din luciditatea, mizantropia și realismul implacabil al politologilor moraliști de clasă. Stilul său jurnalistico-radiofonic, descriptiv informativ riscă totuși să ne deruteze. Densitatea și acuitatea unor observații și reflexii sunt însă incontestabile. Perspectivele politologiei românești în stare incipientă se lărgesc și mai mult prin analizele și sugestiile referitoare la ideologia și psihologia materialului uman care au făcut și fac posibile legitimarea, supraviețuirea și dominarea acestei clase nomenclaturiste. în esență, este vorba de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
tot ceea ce era spirit viu în societatea românească. România apărea ca o provincie îndepărtată a Europei, un loc unde nu se întâmpla nimic. S-a schimbat mult această imagine? Reținem, în concluzie, că Ion Cristoiu face legătura, și cu succes incontestabil de public, între jurnalismul cotidian și reflexia politologică organizată. Este o primă recuperare a timpului pierdut și o adaptare notabilă la un alt climat ideologic și mod de analiză. După 1989, un număr de critici literari remarcabili, îndeosebi din ultima
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
comportamentul electoral și ne face practic să putem vorbi de două țări diferite (s.n.), cu memorie și imaginar colectiv deosebite, cu sistem de valori și aspirații diferite. Concluzie realistă, dură, incomodă, probabil neacceptată de mulți, dar, în ce mă privește, incontestabilă. însă ca observator dintr-o generație anterioară cu experiență probabil dublă de viață civilă față de cea a distinsei și competentei noastre autoare am introduce și unele mici completări și amendamente. Evident, ele nu au toate o legătură directă cu obiectivele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
în regimul cultural al României postceaușiste. Nu este vorba însă, în nici un caz, de a da definiții și judecăți definitive, ci deocamdată doar de a face câteva constatări și de a desprinde, privind de sus, câteva linii evolutive ce par incontestabile. Elementele unei analize de aprofundat, ce se vrea doar obiectivă și deloc polemică. Două constatări esențiale se impun în primul rând: 1. omul de cultură, creatorul în general, și-a redobândit libertatea de concepție și expresie (au dispărut cenzura, normativele
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
mai puțin cunoscută. Deocamdată, singura realizare de acest gen aparține doar diasporei: Români în știința și cultura occidentală (1992) 11. Deși inegal ca realizare tehnică, un alt dicționar de acest tip mai bun deocamdată nu există. El are utilitatea sa incontestabilă. Cu atât mai mult cu cât peste 400 de nume erau pur și simplu excluse, interzise în cultura noastră, până în 1989. Simpla răsfoire a acestui mic who's who arată întreaga amploare a dezastrului cultural al perioadei comuniste ceaușiste. Este
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de personaj fabulos, ceva între idol, totem și guvernator general. Pe de o parte, este imposibil de trecut cu vederea că această influență a măturat pur și simplu, din conștiințe, toate clișeele și platitudinile marxisto-leniniste socialiste. Este partea sa pozitivă, incontestabilă. Dar reversul medaliei? Instaurarea unui dogmatism invers, a unei sincronizări superficiale, mecanice, introducerea spiritului de compilație, docilitatea în fața ultimei traduceri sau cărți pictate în mână sunt nu mai puțin evidente. Ne aflăm la faza când erai pur și simplu desființat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
etc.), ilustrând pe un plan și o anume formă de mondenitate intelectuală. Imposibil să negăm, să refuzăm și o astfel de activitate și participare culturală. Dar riscul împrăștierii se cere nu mai puțin semnalat cu claritate. El există în mod incontestabil. Și se dovedește cu atât mai mare în cultura actuală unde, pe de o parte, din cauza izolării anterioare, astfel de forme de colaborare științifico-publicistice seduc, sunt chiar strict necesare și, pe de alta, unde din lipsă încă de specialiști, o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
omenească într-un fel) invidie: personală și profesională. Nici un fel de încurajare, în nici un caz. Avem foarte precise amintiri în acest sens, din perioada Cahiers roumains d'ătudes littăraires. Astfel de publicații, alternative, marginale, tolerate la limită din cauza eficienței lor incontestabile și în creștere, erau în același timp prost văzute atât la vârf, cât și de viața literară. Ele nu publicau recenzii de serviciu. De unde, reclamații și analize, presiuni etc. Vorbim în cea mai deplină cunoștință de cauză. După 1989, fenomenul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
enunțe judecăți absolute și definitive, să fixeze singur valoarea literară, a apus definitiv. Noile condiții ale vieții și publicității literare reclamă un alt gen de cronică: informativă și, în sens bun, publicitară. Din acest punct de vedere, utilitatea sa rămâne incontestabilă. Este doar un exemplu și nici măcar de prim ordin al exigenței esențiale a oricărei culturi descentralizate: diversificarea centrelor culturale. De orice tip: minister, publicistic, editorial etc. Principiul policentrismului cultural, înainte de a funcționa la scara literaturii și culturii mondiale, este chemat
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
adevărat lusus naturae. El este repede preluat și radical modificat de conștiința estetică modernă, net predominantă. Câți mari poeți mai au, azi Franța, Germania, Italia? Unii au tras concluzia, doar după acest argument pur statistic (înșelător de altfel), a superiorității incontestabile a poeziei române, cea mai mare etc. Vom reveni, mai jos, și asupra unui astfel de complex naționalist, prezentat în ambalaj poetic... Frenezia publicistică are, pe de altă parte, cauze nu mai puțin profunde. Libertatea de expresie a devenit o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
european a combătut tocmai acest pașoptism proeuropean, în deplin consens cu fascismul antidemocratic al epocii, ilustrează, între multe altele, și o enormă eroare de ordin istoric. Au existat, există și vor exista, desigur, cele două Românii. Am subliniat acest fapt incontestabil și anterior. Doar că România noastră este... diferită. Și, în definitiv, de ce naționalismul și decuplarea de Europa, preconizată în deceniul trei, ar constitui un model cultural? în epoca actuală, mai ales, după atâtea experiențe negative? Dorim o societate și o
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
îndreptățită ca, după Kuciuk-Kainardji, și mai ales, după hatișeriful de la Gülhane, să-și exercite “protecția” asupra Principatelor Române. Cu timpul, acest drept de intervenție a fost transformat, după expresia cavalerului de Gentz, într-un fel de coregență, dobândind “creditul adevărurilor incontestabile pe care Poarta însăși le-a recunoscut”. Convenția de la Akerman, din 25 septembrie / 7 octombrie 1826, a adus o primă nuanțare, am spune noi, a statutului politico-juridic internațional al Principatelor, pentru perioada în discuție, primul dintre subtitlurile acesteia precizând că
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
evenimentelor interne. La 17 aprilie 1832, secretarul de stat al Munteniei, Barbu Stirbey, îl înștiința pe Blutte că demersul său pentru crearea unui nou viceconsulat la Brăila nu a fost acceptat. Acesta din urmă replica subliniind că este dreptul său incontestabil, în calitate de consul acreditat, de a numi delegați în provincie pentru apărarea intereselor sudiților din diferitele părți ale țării. Afrontul suprem are loc însă în luna mai, când Blutte este singurul consul general neinvitat la un dineu de gală pe care
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
Datoriile prima facie nu izvorăsc din principii morale prestabilite, ci își trag legitimitatea din experiență și din situațiile de viață, în sensul că principiile datoriei prima facie sunt evidente prin sine, adică, dată fiind o situație de viață, ele sunt incontestabile, altfel spus, nu pot fi puse în discuție, fiind evident că în această situație trebuie să urmăm un anumit scop. În acest sens, protejarea naturii este în afara oricărei discuții, devine o cerință evidentă de vreme ce în absența unor asemenea acțiuni punem
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]