3,194 matches
-
Și nici măcar nu mă refer aici la acea eternitate derizorie numită posteritate. Doamna Roland i s-a încredințat. Această imprudență și-a primit lecția. Posteritatea citează adesea fraza doamnei Roland, dar uită să-și spună părerea. Doamna Roland îi este indiferentă posterității. NU ÎNCERCĂM SĂ FACEM AICI O DISERTAȚIE ASUPRA MORALEI. AM VĂZUT OAMENI CU PUTERNICE CONVINGERI MORALE FĂCÂND LUCRURI RELE ȘI CONSTAT ÎN FIECARE ZI CĂ ONESTITATEA NU ARE NEVOIE DE REGULI. OMUL ABSURD NU POATE ADMITE DECÂT O SINGURĂ
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
actele. Totul e îngăduit nu înseamnă că nimic nu e oprit. Absurdul face numai ca toate consecințele actelor noastre să fie echivalente. El nu recomandă crima - ar fi pueril - , dar îi restituie remușcării inutilitatea. Tot astfel, dacă toate experiențele sunt indiferente, experiența datoriei este la fel de legitimă ca oricare alta. Poți fi virtuos din capriciu. Toate moralele sunt întemeiate pe ideea că un act are consecințe care-l legitimează sau îl anulează. Un spirit pătruns de ideea absurdului socotește numai că aceste
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
să ne lăsăm înșelați." Atitudinile de care va fi vorba nu-și pot căpăta întregul înțeles decât în măsura în care se ține seama de contrariul lor. Un slujbaș la poștă este egalul unui cuceritor, dacă amândoi au aceeași conștiință. Toate experiențele sunt indiferente din acest punct de vedere. Există doar experiențe care-l slujesc și altele care-l deservesc pe om. Îl slujesc dacă este conștient! Dacă nu, lucrul nu mai are importanță; nu împrejurările sunt răspunzătoare de înfrângerile unui om, ci el
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
Preferința manifestată prin alegere, respingere sau indiferență dintre persoane, presupune spontaneitate afectivă, trebuie să fie neelaborată, exprimată intuitiv și imediat. 5.2 Ce determină alegerea sociometrică? După N. Ralea și T. Herseni: "Oamenii se atrag, se resping sau își sunt indiferenți, în primul rând nu după sentimentele lor, ci după trebuințele lor, după interesele lor social materiale. Desigur, și sentimentele influențează preferințele, sensul și orientarea lor. Astfel, relațiile psihologice interpersonale dintre membrii unei echipe sportive, au la bază cauze care țin
Polo pe apă by Silviu Şalgău () [Corola-publishinghouse/Science/91527_a_92972]
-
și nu interacționează cu gazda Colonizare: multiplicarea microorganismelor la nivelul țesuturilor gazdei, fără ca acesta să interacționeze cu gazda Infecție: microorganismele se multiplică și interacționează cu gazda. Se disting trei tipuri de relații între gazdă și celelalte microorganisme: Comensalism: gazda este indiferentă față de microorganismele care supraviețuiesc pe seama ei Simbioză: gazda și microorganismele beneficiază reciproc de conviețuirea lor Parazitism: gazda este afectată de microorganismele care se dezvoltă pe seama ei, în unele situații manifestându-se ca boală infecțioasă. Agentul infecțios este un microorganism, dar
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
și un regim alimentar asemănător a determinat modificări asemănătoare la păsări care fac parte din ordine diferite, și astfel s-au conturat diferitele grupe ecologice de păsări. Unii dintre factorii abiotici sau biotici sunt favorabili păsărilor, alții sunt dăunători sau indiferenți. Interacțiunea dintre însușirile ereditare și influențele mediului determină modul de viață al păsărilor. Caracteristicile de adaptare ale păsărilor, precum: capacitatea de zbor care lea dat păsărilor mobilitatea deosebită și posibilitatea de deplasare extrem de variată, temperatura corporală ridicată și constantă (homeotermia
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
fost cauzate, în parte, de respingerea de către populațiile rurale a unei politici devastatoare pentru supraviețuirea lor identitară și chiar biologică. La vârful statului și al partidului* unic, acționând în simbioză cu poliția politică, s-a constituit o autentică nomenklatură foarte indiferentă la soarta lor; în lipsa unei burghezii, și deci a unei economii de piață, aceasta a monopolizat atât puținele bunuri existente, cât și distribuirea ajutoarelor internaționale - dacă nu cumva este vorba chiar de renta petrolieră. Elitele apărute odată cu independența, în Algeria
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
politic" 1. Realismul politic consideră că politica - și societatea în general - este guvernată de legi obiective, cu rădăcini în natura umană. Pentru a ameliora societatea, este necesar, mai întâi, să înțelegem legile prin care societatea trăiește. Funcționarea acestor legi fiind indiferentă în fața preferințelor noastre, oamenii le pot sfida doar riscând eșecul. Crezând în obiectivitatea legilor politicii, realismul trebuie să creadă, de asemenea, în posibilitatea de a dezvolta o teorie rațională care să reflecte, oricât de imperfect și unilateral, aceste legi obiective
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ca și pe cele aliate, că URSS nu ar fi fost capabilă să reziste în fața unui atac german. Unui stat care duce o politică externă înțeleaptă, o asemenea diferență între prestigiu și puterea reală nu ar trebui să-i fie indiferentă. Dacă URSS ar fi fost percepută la fel de puternică în 1938, în 1939 sau în 1941 pe cât era - dacă prestigiul ar fi fost comparabil cu puterea -, politicile celorlalte națiuni față de ea ar fi putut fi diferite, la fel ca și destinul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
instructiv. Multe dintre politicile sale externe, mai ales cele referitoare la naționalitățile slave, vizau slăbirea lor pentru a-i putea controla pe slavii din imperiu. În consecință, supușii austrieci de sânge slav tindeau să fie, în cel mai bun caz, indiferenți față de politicile externe ale propriului guvern și, în cel mai rău caz, să sprijine strategiile guvernelor slave îndreptate împotriva guvernului lor. Nu este surprinzător că în primul război mondial, unități slave întregi ale armatei austro-ungare s-au predat rușilor. Statul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parte dintr-un astfel de sistem, preocuparea motivată politic în legătură cu cât de autocratic și despotic este guvernul său nu ar mai fi necesară. Dar atât timp cât Uniunea Sovietică rămâne în afara unui astfel de sistem, în cel mai bun caz fiindu-i indiferentă și în cel mai rău caz ostilă, restul lumii are un interes vital în ceea ce privește caracterul guvernului sovietic și politicile sale interne. Dacă puterea de la Kremlin și-ar diminua practicile totalitare actuale, permițând poporului său un minimum de libertate de exprimare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Pe de altă parte, avem perspectiva de secol XVIII: utilizarea regulată și metodică a acestor componente materiale deveniseră fundamentul diverselor sisteme, variind desigur în timp, dar întotdeauna având ca scop să limiteze folosirea trupelor pentru a menaja armata, proprietatea suveranului, indiferentă față de cauzele pentru care se lupta, dar nu lipsită de anumite calități profesionale, în special în ceea ce privește spiritul și tradiția militară 5. În acest context, este semnificativ faptul că sintagma folosită de Fénelon la începutul secolului al XVIII-lea pentru a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
state se opuneau cu vehemență acelui statu-quo teritorial - statele învinse în primul război mondial, dar și Italia, care se simțea lipsită de anumite roade promise ale victoriei. Alte state, precum Statele Unite și Uniunea Sovietică, erau în cel mai bun caz indiferente față de acest statu-quo. Pentru Franța și aliații săi, principalii beneficiari ai statu-quoului din 1919 și cei mai hotărâți să-l apere prin intermediul securității colective, securitatea însemna apărarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace din 1919 și continuarea dominației lor pe
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sociale, o altă teorie, cea a jocurilor a fost utilizată în explicarea conflictelor intergrupale. Mai recent, un accent deosebit se pune pe rolul justiției distributive și procedurale în generarea conflictelor de la nivel intergrupal (Azzi, 1994). Psihologia organizațional-managerială nu putea rămâne indiferentă față de toate aceste achiziții teoretico-experimentale. Ea și le-a apropiat, le-a asimilat și le folosește curent în explicarea conflictelor apărute la nivel intergrupal. În privința cauzalității conflictelor apărute la nivel intergrupal, opiniile diverșilor autori (vezi, de exemplu, Gibson, Ivancevich și
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
detașați, aceasta fiind o opțiune mai bună decât interacțuinea cu alții care-i pot face rău. Tipul de personalitate evitant și schizoid pun în evidență patternurile detașării sociale. În timp ce personalitățile evitante ar dori acceptanța socială și atașamentul, cele schizoide sunt indiferente față de izolarea socială. Patternul de nonimplicare în relații emoționale îl determină să prefere singurătatea și necomunicarea. Sunt persoane cu afectivitate redusă, incapabile să exprime entuziasm, indiferente când primesc premii, critici sau când li se adresează niște trăiri, ca mecanism de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
detașării sociale. În timp ce personalitățile evitante ar dori acceptanța socială și atașamentul, cele schizoide sunt indiferente față de izolarea socială. Patternul de nonimplicare în relații emoționale îl determină să prefere singurătatea și necomunicarea. Sunt persoane cu afectivitate redusă, incapabile să exprime entuziasm, indiferente când primesc premii, critici sau când li se adresează niște trăiri, ca mecanism de apărare în fața posibilității de a fi răniți. La serviciu manifestă plictiseală față de rutina zilnică. Sunt atrași de activități extraprofesionale (sociale, politice), de aceea un astfel de
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
arătate in: A întâlni comportamente extrovertite sau introvertite sau dependenta Confruntare, a câștigă/pierde competiția. Independenta,contra -dependența Acceptare, interdependenta Sentimentele sunt legate de: Semnificație, unicitate, acceptare comparate cu insignificanta, a fi ignorat, parasit, plictisit. Competenta comparata cu umilință, rușine,indiferenta. Dragoste, apreciere sau diferențe, apropiere emoțională,compara te cu neplăcut, respins, rece, impersonal. Simptome ale unor probleme rezolvate exprimate prin: Dominare, retragere extrema, date autobiografice, experiențe personale (povesti de război) incapacitatea de a lua decizii, politețe fata de figurile importante
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de a nu fi condamnat În mod arbitrar, dar participarea politică era limitată de numeroase proceduri, ceea ce Îi permitea elitei să păstreze controlul puterii (vezi Gaille, 1998, pp. 13-15). În plus, cetățenii, preocupați mai mult de problemele personale, erau adesea indiferenți față de treburile publice. Roma reprezintă totuși un progres decisiv, pentru că, deși cetățenia modernă nu este o simplă prelungire a celei antice, Imperiul Roman a introdus În principiul ei o dimensiune universalistă. Michael Walzer are astfel dreptate să scrie că „ideologia
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
manifestă În cadrul unor asemenea grupuri. Testul sociometric constă astfel În a-i cere fiecăruia dintre protagoniști să-i numească, dintre colegii săi, pe cei pe care-i preferă, pe cei pe care-i respinge și pe cei care-i sunt indiferenți. Aceste date se grupează apoi Într-o sociogramă. Apoi, după exemplul lui George Homans, puteam să ne aplecăm asupra rețelelor de schimb și de comunicare, ținând seama de „filtre”, de „distorsiuni” sau de „asimetrii”, ceea ce se poate dovedi deosebitde fructuos
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
tip francez acționa prin educație și, În principiu, asigura triumful națiunii politice asupra națiunii etnice. Universalismul liberal al modelului englez acționa și acționează Încă prin intermediul „blândului comerț”. El permite coexistența națiunilor culturale și etnice Întrucât acestea Îi sunt mai curând indiferente decât opuse. Pentru moment, universalismul, cel puțin În teorie, este contrar fragmentării naționale care Însoțește particularismul comunitar. Însă acest universalism generează o atitudine opusă națiunilor ca puteri și statelor-națiune ca spații Închise, ceea ce alimentează, În schimb, rezistențele naționaliste. În plus
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pragul electoral la viitoarele alegeri parlamentare. ROMÂNII E DEȘTEPȚI Măsura cu care judeci (I) Radu Pavel GHEO Orice s-ar putea spune despre Traian Băsescu, președintele actual al României (mă rog, aproape orice), dar în nici un caz că îi lasă indiferenți pe cei interesați de politica autohtonă. De fapt, el a reușit în România ceva ce ar putea stârni invidia oricui. Nu s-a mulțumit să cucerească marea masă a populației, ci a reușit să împartă în două tabere intelectualii de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
situațional în care se desfășoară acțiunea sau descrie acțiunile non-verbale din timpul desfășurării dialogului. Contrar dialogului însă, didascalia nu aparține decît textului scris, fiind asumată de autorul piesei ca prescripție (tehnică) în vederea transpunerii în scenă. De aceea, unele didascalii sînt indiferente în raport cu referentul, realizînd indicarea personajelor sau precizînd efecte sonore, locuri și decoruri etc. Unele piese, din ultimele două secole, conțin și didascalii autonome, care se adresează cititorului, avînd o funcție similară cu cea a comentariilor dintr-o povestire. Din punctul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de natură logică ar fi redundantă. Desigur, diferența dintre cele două enunțuri aparține domeniului interdiscursului: relația dintre cei doi poate fi reciprocă sau nu, forma pasivă din al doilea enunț poate sugera că Maria se lasă iubită de Petru, rămînînd indiferentă, Petru fiind un îndrăgostit nefericit. Urmele interdiscursului se regăsesc în intradiscurs, la nivelul preconstructului. Din tri-sistemul menționat la început, numai intradiscursul are corespondent în șirul enunțurilor, și, prin urmare, în plan discursiv-textual. În schimb, nici interdiscursul, nici preconstructul nu sînt
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe termen mediu și lung, să vă asigure independență financiară? Chiar nu dați doi bani pe modul în care este primită cartea sau pictura voastră, piesa de teatru, opera la care ați trudit? Calitatea ei de produs cultural vă lasă indiferenți? Dacă da, înseamnă că sunteți niște spirite alese, rare, frați buni cu prințul Mâșkin al lui Dostoievski; sau comuniști adevărați, care nu au un sentiment de proprietate nici măcar asupra operei lor. Dar în cazul contrar nu faceți decât să pășiți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
o specializare funcțională în cadrul societății, fiecare domeniu construindu-si propriile norme după care funcționează. Acest proces duce la scăderea influenței sociale a religiei, care își pierde rolul de factor dominant la nivel social. Treptat societate se separă de religie, devine indiferentă la adresa acesteia și începe să funcționeze ca și cum "Dumnezeu nu există" (Schlegel, 2005, pag. 42). Cu toate acestea, Inglehart, Halman, Welzel (2003) consideră că, deși dezvoltarea economică stimulează schimbarea socio-culturală într-o direcție unică, fiecare societate evoluează într-un mod specific
by Mălina Voicu [Corola-publishinghouse/Science/988_a_2496]