5,050 matches
-
în interiorul lor au apărut diferențe sensibile. În rândul clerului episcopii încercau să se constituie într-un grup distinct. Nobilimea s-a divizat (într-o oarecare măsură divizarea era artificială, pentru a proteja interesele magnaților) în trei curii. Fiecare curie, în pofida inegalității numerice, era obligată să emită un singur vot. Până în anul 1626 Parlamentul suedez nu a funcționat pe baza unor reguli scrise. Doar în ceea ce privește organizarea, o lege din 1617 plasa în mod expres alături de cele patru ordine "corpul ofițerilor" (Krigsbefälet). Adunările
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
Parisul transformat nu mai apare ca spațiu lizibil modelat de Istorie, banul începe să remodeleze cu brutalitate țesutul urban, constată Ph.Hamon [1989, p.126]. Loc și centru al acumulării bogățiilor, capitala este strâns legată de capital, de unde o dublă inegalitate, între provincie și oraș, si chiar în interiorul urbei, între cartierele bogate și cele sărace, între bărbați și femei. În universul lui Balzac și Zola a exista înseamnă mai întâi de toate a avea. Banii, cum a arătat Balzac, sunt sursa
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
din aceste reprezentări tinde să se extindă asupra Franței în întregime. Franța este încărcată cu conotații de feminitate în asemenea grad, încât atunci când străinii vorbesc despre ea, ei folosesc întotdeauna femininul 81. În Parisul secolului al XIX-lea există o inegalitate ce opune pe teritoriul urban două populații care nu trăiesc, nu mor și, uneori, nu se nasc la fel: parizienii propriu-ziși, clase aristocrate, burgheze și populare; și altele nou-veniții pe care literatura, presa, strada îi califica, de regulă, drept provinciali
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
femeilor, atentă la conflicte, revelatoare de tensiuni cotidiene și de jocuri de putere [Dits et écrits, Histoire de la folie, Naissance de la clinique ș.a.]. Foucault consideră că raporturile dintre femei și bărbați sunt raporturi politice. Diferența sexelor s-a tradus prin inegalitatea puterilor, care constrânge femeia la înșelăciune, la sustragere de bani de la bărbat și la refuzul sexual. Toate aceste înșelătorii nu duc însă la schimbarea poziției lor. În cazul acestei dominări, problemă pe care Foucault și-o pune este să afle
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
dominată de mașinism și de marea industrie și evoluează constant pentru a face față multiplicării nevoilor, pe care adesea antreprenorul le creează, le manipulează. Într-un sistem economic colectivist regăsim următoarele trăsături: 1) Spiritul acestui sistem este de a substitui inegalităților economice și sociale ale capitalismului și fluctuațiilor pieței o egalitate (ceea ce implică faptul că mijloacele de producție nu sunt în mîinile proprietarilor privați) și o stabilitate economică, chiar stagnare, ce se dorește a fi însoțită de satisfacerea integrală a nevoilor
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de factotum: proprietar, antreprenor, planificator, el fixează prețurile, salariile, prioritățile etc. Totul este naționalizat, nu există inițiative individuale. Totul este planificat, atît în materie de producție, cît și de repartiție și schimb. Întreprinderile sunt publice, iar șomajul scăzut, cu mici inegalități în salarizare, dar fără performanță economică, aceasta rămîne la nivel scăzut. Comandamentele politico-administrative iau locul logicii economice. Toate acestea necesită o birocrație pe măsură, se înțelege. Nici Marx, nici Engels nu descriu un mod de funcționare al societății comuniste. Sigur
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
autoritatea guvernelor este puternică. Acestea determină, cu sau fără participarea întreprinderilor, obiectivele economice privind producția, consumul, ca și mijloacele utilizate pentru atingerea acestora. O societate socialistă vizează bunăstarea tuturor membrilor săi, chiar a celor mai puțin vrednici, acționînd împotriva creșterii inegalităților. Practic, există tot atîtea sisteme socialiste cîte țări socialiste; fiecare cu specificul său. Organizarea socio-politică a fiecărei țări determină adesea condițiile de funcționare pe care le urmează agenții economici, fie că e vorba de întreprinderi, fie de menajuri. Sistemul politic
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
indemnizîndu-i pe cei care nu pot să muncească. Această cale a dus treptat către celebrul Stat-Providență, care se angaja, după Marea Depresiune din 1929-1933 și după Al Doilea Război Mondial, să protejeze individul împotriva tuturor riscurilor existenței și să reducă inegalitățile. Statul keynesian a avut o dublă misiune: să reducă dezechilibrele sociale și să restabilească echilibrul în economie, în caz de amenințări. Însă acest sistem a devenit prea complex și costisitor, apăsînd greu pe umerii întreprinderilor. Astfel, intervenția hipertrofiată a statului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
acestor contrarii se naște o ordine economică specifică, care este o formă de capital, cu reguli specifice pe care cei implicați le cunosc și le respectă. Relațiile stabilite sunt în primul rînd relații de putere, cu dinamica lor deosebită, deci inegalitățile sunt la ele acasă. Capitalurile sunt distribuite inegal. Și totuși, un echilibru relativ al forțelor respective asigură funcționarea sistemului. Există deci concurență, poziții dominante, actori dominați etc. Aceasta face ca sistemele economice să aibă o stabilitate structurală mai mare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dedicîndu-i o veritabilă cruciadă, și să nu vezi cauzele profunde ale conflictului, care rezidă, chiar dincolo de faptul că avem într-adevăr de a face cu două lumi diferite, cu mentalități diferite, în aroganță și intoleranță, în agresivitate și umilință, în inegalități economice extreme, în clivaje sociale insurmontabile, în conflicte interetnice interminabile, în ultimă instanță în păcatele lumii, o lume, o civilizație aflată încă, în ansamblul ei, într-o fază primitivă de evoluție. Dintr-o astfel de perspectivă, se poate spune că
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
conturilor ascunde creanțe îndoielnice (estimate la 1.000 mld. $) și active lipsite de valoare, în societăți parkings. Opacitatea relațiilor dintre instituții, dintre acestea și între-prinderi camuflează pierderi și descurajează performanța. Scandalurile de corupție se țin lanț, îndoielile populației se înmulțesc, inegalitățile se accentuează, rata sinuciderilor o depășește deja pe cea din 1945-'47 ș.a.m.d. Japonia este în pană. Se confruntă cu prima criză majoră de după al Doilea Război Mondial, după decenii de euforie aproape irațională, susținută masiv prin credite
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
stau șase principii fundamentale: Credința necondiționată în Dumnezeu; Ca arhetip ontologic, religia islamică oferă toate răspunsurile și deschide toate misterele vieții, în toate aspectele sale; Dumnezeu i-a lăsat pe oameni să stăpînească lumea materială; Credința în viața de după moarte; Inegalitățile de orice natură, între credințe, rase, avuții ș.a., nu pe subiecți inferiori, sau superiori. Cu alte cuvinte, în fața lui Dumnezeu, toți oamenii sunt egali; Dumnezeu i-a creat pe bărbat și pe femeie cu un rol diferit, bine determinat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ce "guverna" o criză generalizată. Nefiind nici pe departe o democrație parlamentară cît de cît eficace, Pakistanul este o țară supraîndatorată, cu o economie paralelă (a se citi "criminală") ce depășește, în valori absolute, pe cea legală, marcată de profunde inegalități sociale (40% din populație trăiește sub limita sărăciei, iar 20 milioane de copii muncesc ca sclavi), o țară divizată de profunde clivaje etnice-religioase (20% din populație sunt musulmani șiiți), marcată de corupție, delincvență, violență, ca și de o profundă criză
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
eroziune. Noul prim-ministru, Zhu Rongji, încearcă să stăpînească acest proces de o complexitate ieșită din comun, prezervînd un rol important Statului în fixarea și aplicarea de reguli și reglementări, combaterea corupției care afectează grav textura socială și în atenuarea inegalităților care practic au explodat în ultimul timp (ecartul dintre veniturile celei mai bogate provincii, Shanghai, și ale celei mai sărace, Guizhon, a ajuns de 10 la 1). Zhu are reputația unui om competent și onest, dar el este relativ izolat
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
mișcări spirituale ce fac trimitere la trecutul magnific al Chinei și propun o altă ordine de viață și o valorizare a sinelui, prin recursul la tot felul de tehnici "liberatoare", atrag tot mai mult o populație frustrată, marcată de profunde inegalități, de imoralitatea vieții sociale și de bulversările întîlnite la tot pasul, mai cu seamă din rîndul tineretului urban, pentru care "trecutul revoluționar" nu mai are nici un sens, al șomerilor privați de protecție socială propriu-zisă și al țărănimii sărace. Astfel, China
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
protecție socială de tip european nu a fost adoptat, deși s-au instituit totuși asigurări de sănătate, indemnizații de șomaj, fonduri de pensii și chiar un venit minim garantat (dibao) ce variază între 100 și 800 de yuani, în funcție de regiune. Inegalitățile cresc, iar un sistem coerent de asigurare socială încă nu există. 20% dintre cei mai bogați chinezi dețin 55% din venituri, în timp ce cincimea cea mai săracă deține doar 4,7%. Producția Chinei este extrem de dependentă de piața externă, în condițiile
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
și mai mult economia spre capitalurile străine și a atenuat protecționismul său vamal. Apoi, fiscalitatea s-a redus, costurile salariale se mențin scăzute, ceea ce-i conferă un important avantaj comparativ, iar nivelul de trai a crescut, deși s-au creat inegalități importante. În ultimii 30 de ani, speranța de viață a crescut de la 40 la 66 de ani, iar rata mortalității infantile a scăzut de la 175 la 40 la mie. Discuțiile despre așa-numita soft-power a Chinei, în sensul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nivelul de trai crește continuu din 1978. Așadar, ceea ce de-acum se numește "modelul chinez" se bazează pe creștere economică, investiții interne și externe, excedent comercial, delocalizări ale corporațiilor multinaționale, inclusiv în domenii de vîrf, dar și pe salarii mici, inegalități sociale și regionale importante, în special între sat și oraș, dependență energetică, poluare, replici protecționiste din întreaga lume și, cel mai periculos, tensiuni politice. Sindicatele sunt mai mult decorative, iar guvernul pare puțin pregătit să stăpînească un astfel de avînt
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
oraș, dependență energetică, poluare, replici protecționiste din întreaga lume și, cel mai periculos, tensiuni politice. Sindicatele sunt mai mult decorative, iar guvernul pare puțin pregătit să stăpînească un astfel de avînt, mai cu seamă în ce privește asigurarea necesarului de energie, poluarea, inegalitățile crescînde și presiunile internaționale. Analiștii apreciază că în China tensiunea e acum mai mare decît în 1989. China este actualul "atelier al lumii", ce primește 60 miliarde dolari pe an numai sub formă de investiții străine directe. Excedentul său comercial
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
rezerve de dolari pe care le deține, ea poate provoca căderea dolarului și un colaps financiar global. Deci, din exterior, China e aproape imposibil să mai fie oprită, fără riscuri incalculabile. Totuși, China are încă multe probleme acasă: servicii proaste, inegalități mari între regiuni și între diferite categorii sociale, un sistem de asigurări sociale aflat abia la început, probleme mari cu mediul, cu drepturile omului, piraterie, corupție, birocrație etc. Deci problemele sale pot surveni din interior, un detonator social putînd produce
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
apărată, dar nu cu orice preț. Fostul președinte Fernando Cardoso (sociolog de profesie) este cel care, în 1994, ca ministru al Economiei, a învins hiperinflația ce devasta Brazilia, lansînd, în același timp, un vast plan de privatizări. Dar șomajul și inegalitățile sociale au explodat în "junglele" urbane ale țării, iar vechile monopoluri moștenite din vremea dictaturilor militare al capitalului financiar, al proprietății funciare, al marilor mijloace de comunicații, al marilor concerne industriale și comerciale nu au cunoscut transformări de fond, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
a deveni rapid un veritabil "tigru" de Nil, în plin salt vertiginos. Dar asemănarea cu țările Asiei de Sud-Est e la fel de valabilă și în cazul neîmplinirilor, al inconsecvențelor, erorilor și efectelor negative ale reformelor demarate. Societatea s-a polarizat intens, inegalitățile sociale devenind frapante, scontatul efect trickle down (îmbogățirea unora și, prin ricoșeu, creșterea veniturilor celorlalți) nu s-a produs. O jumătate de milion de persoane trăiesc în cavouri prin cimitire, o jumătate din cei 16 milioane de locuitori ai capitalei
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
corporațiilor propriile standarde etice/juridice, pe care acestea sunt chemate să le respecte. O asemenea transformare revoluționară are și profunde consecințe etice. În primul rând, la nivel global, noul sistem de creare a avuției, În care Statele Unite sunt precursoare, amplifică inegalitățile la nivel mondial și amenință vechile interese financiare și Împărțiri politice consacrate. Nu Întâmplător, Uniunea Europeană Își propune ca principal obiectiv comunitar, edificarea În timp cât mai scurt a unei societăți „bazate pe cunoaștere” care să-și revendice o poziție prioritară
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de generații Întregi În cazul comunismului.” Nici În cazul societăților democratice, fenomenul modernizării nu este lipsit de efecte traumatizante. Modernizarea introduce efecte, În general benefice pentru Întreaga societate omenească, dar produce și fenomene nedorite, Între care: creșterea instabilității politice, a inegalităților economice și socialeși, nu În ultimul rând, provoacă Îngrijorătoare manifestări de corupție și lipsă de moralitate. Întrebându-se de ce modernizarea stimulează corupția, Samuel P. Huntington evidențiază trei motive. a. „Mai Întâi, modernizarea antrenează o schimbare a valorilor fundamentale ale societății
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
atîta suferință, care e rostul torturii? Pe trup trebuie marcată apartenența la comunitate, înscrisă în Legea fundamentală care spune: între noi nu există diferențe, suntem cu toții egali. Ritul de trecere este o forma de a nu uita, cu trupul, interdicția inegalității: "Marcarea pe corp, egală pentru toate corpurile, enunță: Nu vei dori nici puterea, nici supunerea." Și această Lege unică nu poate găsi alt suport decît un spațiu unic: corpul însuși 48." Dincolo de experiența unei mici lumi în agonie, descoperirea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]