2,937 matches
-
chip nesperat și eclatant) educativ elegant eliminatoriu enigmatic esențial etern evident exagerat exclusiv exemplar explicit exterior fericit ferm (în chip real și ferm) firesc folositor frivol frumos genuin grandios hotărât imperativ imperios imperios (în chip obscur și imperios) implicit indubitabil inexplicabil ingenios intim irațional (în chip spontan și irațional) iresponsabil irezistibil izbitor îngrijorător legitim liber liber (în chip liber și conștient) magic manifest masculin (în chip spontan și masculin) mecanic miraculos misterios (în chip violent și misterios) multiplu naiv (în chip
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Aceste „peninsule” sunt numite „coturi”. Pe un astfel de „cot”, pe partea stângă a râului, se află satul în care m-am născut la 18 iunie 1922, dar nașterea mea a fost înregistrată pe 22 iunie. Denumirea de „pochină” pare inexplicabilă ca referire la relief, dar are totuși o noimă. Aceste insule înconjurate de un teren ce are un nivel mai jos cu câțiva metri, au fost donate de moșierul, care stăpânea aceste plaiuri, unor schituri sau mănăstiri pe care călugării
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
amiază de vreme ce poetul se așeza pe pat, adică se repauza. Vom vedea că este și o altă variantă, a morții nocturne spre 16 iunie dimineața, atestată de știrile din presă rezultate, fără îndoială, din comunicate ori declarații ale medicilor variantă inexplicabilă de vreme ce dr. Vineș declară că transcrie fișe medicale sincrone bolii. Rezultă, încă o dată, că nu vrea să-l contrazică pe D. Cosmănescu care fixase momentul tot ziua, vorbise tot de așezarea poetului pe pat, etc. Fișele doctorului sunt, însă, parțiale
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
sale de psihologie experimentală. De altfel, scria foarte des, scrisori lungi care se constituie, ele însele, în arhive; cea a lui Artur Gorovei pare impresionantă de vreme ce el citează din mai mult de 10 scrisori primite de la Eduard Gruber. Este oarecum inexplicabilă uitarea așternută asupra sa, câtă vreme s-a implicat în atâtea evenimente importante și a rămas în amintirea atâtor contemporani prin dialoguri îndelung și insistent întrețesute. Artur Gorovei vorbește despre el în dese rânduri, și vom apela la aceste amintiri
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
literară, alături de Smaranda Gârbea (Smara), Iuliu Cezar Săvescu, Gh. Nădejde (cu pseudonimul Leon Gârbea), Sever Moschuna, Ana Ciupagea. În T.r. Mircea Demetriade, Al. Obedenaru și Iuliu Cezar Săvescu își tipăresc versurile cu ecouri din simbolismul francez, dominate de nostalgii inexplicabile, de obsesia morții, de dorința evadării. O cronică literară și dramatică atent alcătuită, cu observații pătrunzătoare și obiective, întreține Sever Moschuna (pseudonimele lui sunt Reves și Din stal). Tot el traduce din Guy de Maupassant. Mai apar tălmăciri din Edgar
TELEGRAFUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290122_a_291451]
-
susțin că toate statele, fie ele democratice sau nu, alocă resurse semnificative pentru domeniul militar, și că există o regulă generală a sistemului internațional de formare a unei balanțe de putere atunci când un stat tinde spre hegemonie, fapt independent și inexplicabil prin recursul la variabilele interne, naționale. În acest spirit, Waltz, de pildă, contestă în Omul, statul și războiul utilitatea celei de-a doua imagini, pe care o apreciază ca nesurprinzând cele mai importante cauze ale fenomenelor internaționale și având, prin
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
nu erau studenți. Drohobeczky și Hájek În anul ’51 au fost trimiși la Gherla și au trecut prin reeducare... Și alții, Suhajda Géza și băieții din Viștea, tot la Gherla au ajuns... No, și să vedeți, câteodată omul are noroc inexplicabil: Suhajda. El a scăpat. A fost un băiat tânăr ca noi, a lucrat la brutărie și n-a trecut prin acest lucru diabolic... Despre restul nici acuma nu știu precis, că băieții din Viștea au pățit așa ceva sau nu... Orice
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-mi pecetluiesc gestul, să pun capăt unei amărăciuni provocate de amînări. *Am zile cînd îmi îngădui luxul de a fi nostalgic și să privesc în trecutul meu sentimental. Lucrul cel mai surprinzător pe care îl constat sînt sincopele memoriei. Afurisite, inexplicabile uitări! Care era, de pildă, numele de familie al Venerei, fata din Liteni, învățătoarea pe care am iubit-o la nouăsprezece ani, sincer, dramatic, „definitiv”? Am descoperit-o la un bal: o mignonă cu fața frumoasă, strălucitoare în lumina petromaxului
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comun de luptă și apărare. Mă întreb iarăși: împotriva cui? Și de ce? Burghezia internă a fost spulberată. Cu imperialiștii nu avem de-a face. Ei sunt departe și înaintea noastră! Dacă va fi cazul, au cu cine să se răfuiască. Inexplicabilă concepția celor care au adus la o demonstrație pașnică mii și mii de arme. Despre demonstrația oamenilor muncii nimic nou: fețe încruntate, participare formală, sonorizare din studio, panouri cu duiumul. Ceva nou a fost totuși. Niciodată nu am văzut atâtea
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în restul lumii românești, dinlăuntrul și din afara României, să se cunoască metodele anacronice folosite de autoritățile românești care au mai puțin de-a face cu biserica, demascându-i pe cei vinovați. Menționăm că lipsa preotului Mihai Radu de la post rămâne inexplicabilă și a perturbat buna desfășurare a vieții spirituale bisericești a românilor de aici. Cerem autorităților, personalităților politice din întreaga lume și presei libere eforturi susținute pentru eliberarea preotului Mihai Radu din locul unde se află, pentru repunerea sa imediată și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nou În Israel, domiciliu asumat de data asta În deplină cunoștință și conștiință. „Fusesem un străin care bântuise bolnav prin lume, bolnav Încă, deși starea de epuizare și amețeală parcă se mai atenuase, dar străin - ciudat, extrem de ciudat și de inexplicabil În mod rațional - nu mă mai simțeam. Limba aceea aproape necunoscută, chit că asudasem un an Întreg s-o deprind, Îmi suna familiar, avea o anume dulceață pe care n-o acceptasem, așa cum altădată, În momente privilegiate, Într-o stare
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
adaptare la inevitabil. Liviu Petrescu Întruchipa civilitate și destoinicie, subtilitate cărturărească și elegantă demnitate. Discret și delicat, nu evita În știrile pe care mi le dădea despre România sarcasmul față de vedetele literare și politice profesionalizate În a-și lustrui duplicitatea. Inexplicabila noastră tăcere mutuală de după vizita mea la Cluj nu mai poate fi dezlegată. Scrisorile, puține câte sunt, Învie totuși timpul personajelor care am fost fiecare, speranța căreia Îi căutam un nume. New York, 11 mai 2000 * Liviu Petrescu către Norman Manea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
un program foarte Încărcat („sunt În momentul de față pe picior de plecare din Bloomington, iar la Întoarcere anticipez o perioadă Încărcată Înainte de Începerea noului an universitar”). În ceea ce-l privește pe Virgil Nemoianu, aici s-a Întâmplat ceva absolut inexplicabil: scrisoarea mi-a fost returnată, recent, cu mențiunea că destinatarul nu a putut fi găsit (să se fi mutat, oare, Între timp, profesorul Nemoianu? Eu i-am scris pe adresa: 406 Branch Dr., Silver Spring, Md. 20901). La sfârșitul lunii
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
fond: repulsia amândurora față de dușmanul comun, democrația. Paradoxal, infamul cuvânt era totuși folosit (și este și astăzi) de extrema stângă, rareori de extrema dreaptă. Fascinația pe care marile idei - chiar dacă devenite sloganuri - umaniste o exercită și va continua, probabil, deloc inexplicabil, s-o exercite asupra publicului larg, ca și asupra intelectualilor și artiștilor nu se explică Însă decât parțial prin nevoia extremiștilor de a apela la principiile majorității căreia nu Îi prea aparțin. Ceea ce se Întâmplase În România după 1946, anul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a părinților lui, nici a fiului lui cel mare. Nu conducea niciodată pe cineva la gară pentru că detesta pupăturile de rămas-bun... Când a fost Înmormântat cu mulți ani În urmă În cimitirul evreiesc din Iași, am intrat, dintr-un impuls inexplicabil, În camera mortuară unde doi bărbați Îl spălau, să-l pregătească pentru Înfășurarea În lințoliul alb. L-am privit și am rămas șocat de expresia de mânie de pe chipul lui, parcă indignat de umilința la care e supus. La ieșire
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
norii. Simțeau toate aceste terțe persoane Înconjurându-i, Învăluindu-i ca acea sferă imensă care ne Împrejmuiește și ne privește uneori cu un ochi străin, sticlos, făcându-ne să tremurăm atunci când zborul unei păsări taie, de-a lungul, o urmă inexplicabil șerpuită. În camera slab luminată se simți deodată o vastă singurătate rece, strălucitoare ca amiaza”. Tocmai această bruscă Însingurare aduce, dintr-o dată, aproape, primejdioasa lume vie din afară, de departe. „Un nedeslușit sentiment al lumii din jurul lor Îi făcu să
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
orbitoare a sălii și În lumina suavă a superbei primăveri pariziene, ar fi greu de uitat. Surpriza, entuziasmul, emoția au fost repede deviate Într-o stânjenire maladivă. Stăteam sub un șoc absurd care contrazicea cordialitatea și euforia generală. Tulburarea, panica inexplicabilă, timorarea, transpirația rece și migrena m-au azvârlit afară din pavilionul zgomotos și festiv. Părăsisem, după doar vreo zece minute, evenimentul. Traumă apăsătoare, mă consideram singurul vinovat pentru dezastrul acelei seri atât de reale și ireale totodată. Un fel de
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
binele”. Alter ego-ul lui Kertész, naratorul anonim al Kaddish-ului, motivează, apoi, printr-o amintire, de ce nu-l mai interesează führerii, cancelarii, dictatorii de toate felurile, ci sfinții, singurii cu adevărat iraționali, de neînțeles, a căror existență rămâne, Într-adevăr, enigmatică, inexplicabilă, ilogică. O Întâmplare de lagăr, desigur. Călătoria de câteva zile, iarna, a bolnavilor lagărului În vagoanele de vite, spre o destinație necunoscută, fusese precedată de distribuția minusculei porții de mâncare pentru drum. Povestitorul se afla depus pe o scândură, slujind
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
aiureală. Grăbit să se Întoarcă la locul său, să evite glonțul destinat nedisciplinaților, Profesorul are totuși timp să vadă chipul uluit al tânărului și să murmure: „Cum adică, cum, chiar credeai că aș putea să...?”. În neașteptata comportare „irațională” și „inexplicabilă” a Profesorului, care și-a anulat șansa dublă, naratorul vede „singura șansă genuină”, de fapt, a acestuia de a supraviețui, cu adevărat. Lepădarea de „principiul interior” al adevăratei supraviețuiri nu ar fi fost de fapt o șansă. „Profesorul nu dorea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pe dedesubt, iar el făcuse greșeala să-și arate simpatia pentru americani unui ofițer pe care nu-l știa prosovietic. Astfel, spunea el, își pecetluise soarta. Existența celor două grupuri poate s-a perpetuat în timp și explică chiar fenomenul inexplicabil de mai târziu, trădarea lui Pacepa și poate chiar jocurile Securității în 1989. într-o zi i-a adus sergentul, ca din partea medicului, 16 borcănele cu penicilină, să ia unul pe zi, cu apă. Peste zi ne-a vorbit mult
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
vorbim între noi, dar am stat tăcuți, prudenți, la trei metri unul de celălalt. În gândul meu mă întrebam : cine o fi sergentul care asistă la întâlnirea noastră? Și mai ales de ce această întâlnire „întâmplătoare”? Mister pentru mine, poate tot atât de inexplicabil și pentru el, pentru Nicolae Petrașcu. Camera în care ne găseam era o ieșire în spatele Tribunalului Negru-Vodă. La o distanță de circa 20 metri era o altă ieșire din clădire, simetrică: aceleași dimensiuni, aceleași trepte ca și cele de la camera
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
În a treia sau a patra zi de căutări, am dat peste un luminiș în partea în care Zidul de est cotește brusc spre sud. Se deschidea ca un evantai, pornind dintr-o cută a Zidului. În mod cu totul inexplicabil, hățișul des al pădurii nu ajunsese până la el. Locul era dominat de o liniște pe care n-o mai întâlnisem nicăieri. M-am mirat cu atât mai mult, cu cât se afla atât de aproape de Zid. Pământul era acoperit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a lungul râului subteran, mișcând lanterna în dreapta și-n stânga. Pereții stâncoși din jur erau plini de fisuri mari, prin care se prelingea apa provenită din condensarea aburilor. Crescuseră pe ei niște mușchi lipicioși, de un verde anormal. Un verde inexplicabil pentru un loc în care nu se putea produce procesul fotosintezei. Chiar nu înțelegeam cum de era posibil așa ceva. Ba da, dacă era mâna providenței la mijloc. Crezi că Întunegrii știu că noi umblăm pe-aici acum? Bineînțeles, răspunse ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
manieră apăsat clișeistică realitățile colectiviste ale satului românesc. În următorul volum colectiv, G. semnează câteva nuvele care le continuă tematic pe cele dinainte, fiind legate tot de lumea satului: Cântec de război, Un diagnostic ratat, Semnul echinoxului și O pasiune inexplicabilă. Eroul din Cântec de război, un individ traumatizat, ajunge să confunde planul trecutului cu prezentul, spațiul imaginar cu cel real. Confuzia este transpusă alegoric în încheierea, de-a dreptul expresionistă, a nuvelei: personajul sapă o groapă care să îl ferească
GADEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287123_a_288452]
-
puștiului (care e frământat că ratează zile bune de săniuș) dezvoltă un tragism simplu, de mare efect. Proza titulară, Șugubina, este un mic poem nostalgic în căutarea inocenței de altădată, a Poveștii. În rest, personaje cumsecade, răul deghizat în bizarerie inexplicabilă, conforme cu omogenitatea psihologică a copilului. Scaunul de pânză al actorului (1985) face să se întâlnească cele două vocații ale lui D., cea de scriitor și cea de actor. Micul volum, în format de buzunar, este „un amestec de jurnal
DIACONU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286752_a_288081]