6,102 matches
-
mai 1899, București, d. 9 ianuarie 1976, București) a fost un general de armată român, care a luptat în cel de al Doilea Război Mondial. s-a născut la 9 mai 1899 la București. A absolvit Școala de Ofițeri de Infanterie (1916 - 1917), Școala Specială de Infanterie (1919) și Școala Superioară de Război (1933 - 1935). Grade militare care i s-au conferit au fost Funcții îndeplinite: comandant de pluton (1917 - 1919), ofițer cu aprovizionarea (1919 - 1923), comandant de companie (1923 - 1925
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
1976, București) a fost un general de armată român, care a luptat în cel de al Doilea Război Mondial. s-a născut la 9 mai 1899 la București. A absolvit Școala de Ofițeri de Infanterie (1916 - 1917), Școala Specială de Infanterie (1919) și Școala Superioară de Război (1933 - 1935). Grade militare care i s-au conferit au fost Funcții îndeplinite: comandant de pluton (1917 - 1919), ofițer cu aprovizionarea (1919 - 1923), comandant de companie (1923 - 1925) și casier la Regimentul 2 Grăniceri
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
1923), comandant de companie (1923 - 1925) și casier la Regimentul 2 Grăniceri (1925 - 1930), comandant de companie în Regimentul 3 Grăniceri (1930 - 1933). Ofițer în M.St.M. (1937 - 1939), șef de birou în Corpul 2 Armată (1939), Divizia 12 Infanterie (1940), șef de birou în Direcția Personal al Ministerului Apărării (martie 1940 - aprilie 1942), fiind apoi numit ca locțiitor al comandantului Regimentului 27 de infanterie Dorobanți. În noiembrie 1942, locotenent-colonelul Iacob Teclu a fost luat prizonier de război de către sovietici
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
M.St.M. (1937 - 1939), șef de birou în Corpul 2 Armată (1939), Divizia 12 Infanterie (1940), șef de birou în Direcția Personal al Ministerului Apărării (martie 1940 - aprilie 1942), fiind apoi numit ca locțiitor al comandantului Regimentului 27 de infanterie Dorobanți. În noiembrie 1942, locotenent-colonelul Iacob Teclu a fost luat prizonier de război de către sovietici. Împreună cu un grup de ofițeri superiori români (între care locotenent coloneii - ulterior generalii - Nicolae Cambrea și Floca Arhip) și cu sprijinul activ al comuniștilor români
Iacob Teclu () [Corola-website/Science/307500_a_308829]
-
Tehnic al Geniului. În 1936 este numit la comanda Brigăzii de Transmisiuni, și trimis la Londra pentru achiziționarea și înzestrarea armatei cu aparatură radio pe unde scurte, cea mai modernă la acea vreme. În 1937 este numit comandantul Brigăzii 18 Infanterie Sibiu. În 1938, generalul Grigore Georgescu, preia comanda Diviziei 19 Infanterie din Turnu Severin. La 7 iunie 1940, generalul Florescu, Inspector General al Armatei, arăta: „Generalul Grigore Georgescu merită să fie numit la comanda unui Corp de Armată sau să
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
Transmisiuni, și trimis la Londra pentru achiziționarea și înzestrarea armatei cu aparatură radio pe unde scurte, cea mai modernă la acea vreme. În 1937 este numit comandantul Brigăzii 18 Infanterie Sibiu. În 1938, generalul Grigore Georgescu, preia comanda Diviziei 19 Infanterie din Turnu Severin. La 7 iunie 1940, generalul Florescu, Inspector General al Armatei, arăta: „Generalul Grigore Georgescu merită să fie numit la comanda unui Corp de Armată sau să i se încredințeze conducerea Inspectoratului Geniului, pentru care îl cred cel
Grigore Georgescu () [Corola-website/Science/307485_a_308814]
-
forțelor poloneze în războiul polono-rus din anul 1920", la finalul căruia atrage atenția asupra pericolului comunist la adresa Europei. A luptat pe frontul antisovietic în cel de-al Doilea Război Mondial, având funcția de șef de stat major al Diviziei 5 Infanterie (comandate de generalul Nicolae Mazarini), fiind luat prizonier de Armata Roșie după bătălia de la Cotul Donului, la 22 noiembrie 1942, la Serafimovici. Aflat în prizonieratul sovietic, colonelul Nicolae Cambrea a primit comanda Diviziei de voluntari Tudor Vladimirescu, constituită din prizonieri
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
cu Lt. Col.Cambrea care, în primele zvârcoliri, plângea câteodată!».”". Lavrenti Beria, comisarul poporului pentru Afaceri Interne al URSS, i-a comunicat generalissimului Iosif Vissarionovici Stalin, la 7 februarie 1944, printr-un document clasat „strict secret”, constituirea primei Divizii române de infanterie a NKVD, cu Nicolae Cambrea comandant și Iacob Teclu șef de stat major . Nicolae Cambrea a fost numit general de brigadă de Iosif Vissarionovici Stalin . Petre Pandrea, care scrie în memoriile sale din închisoare că a fost arestat în 1948
Nicolae Cambrea () [Corola-website/Science/307503_a_308832]
-
română. Până în 1921 s-a aflat în garnizoana Târgu-Mureș. Ulterior, a comandat diferite subunități și unități la Turda și Alba-Iulia, iar în 1931 - timp de un an - s-a aflat în cadrul corpului de comandă și stat major al Regimentului de infanterie nr. 82 din Târgu-Mureș. Colonel în 1928, Hugo Schwab a fost avansat la gradul de general de brigadă în 1935, iar câteva luni mai târziu a fost avansat din nou, la gradul de general de divizie. În anul 1941 a
Hugo Schwab () [Corola-website/Science/307499_a_308828]
-
Schwab a fost avansat la gradul de general de brigadă în 1935, iar câteva luni mai târziu a fost avansat din nou, la gradul de general de divizie. În anul 1941 a participat la campania din Rusia cu Divizia 9 infanterie. Pe data de 24 august 1944, la o zi după întoarcerea armelor împotriva Germaniei și trecerea armatei române de partea aliaților, Hugo Schwab se află la comanda Corpului 7 Munte al carui punct de comandă se află la mănăstirea Văratec
Hugo Schwab () [Corola-website/Science/307499_a_308828]
-
artileriei (1939). În cel de-al Doilea Război Mondial participă cu Armata a 3-a la luptele din Bucovina, nordul Basarabiei, Nistru, Transnistria, Sevastopol, Crimeea, Kuban, și Cotul Donului. La 20 octombrie 1944, în timp ce se afla la comanda Diviziei 4 Infanterie în capul de pod de la Szolnok, în timpul luptelor de pe Tisa, divizia este încercuită de puternica Divizie 24 de blindate germane, cea mai mare parte a efectivelor, împreună cu comandantul, fiind luați prizonieri. În data de 10 decembrie 1944, la Viena, la
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
Ernst Alfred Ludwig, născut în România. Spre deosebire de alte unități ale armatei germane, pe care naziștii urmăreau să le constituie, divizia română a fost concepută în așa fel încât să fie lansată cât mai repede în luptă. Conducerea primului regiment de infanterie român al ANR, a fost încredințată tot unui ofițer german, respectiv, comandantul Gustav Wegner. Comanda celor două prime batalioane a fost încredințată căpitanilor români Dreve și Opriș, cărora li s-a echivalat gradul cu cel de Hauptstürmführer SS. Imediat după
Platon Chirnoagă () [Corola-website/Science/307502_a_308831]
-
și Țarița (atacând puternic și diviziile blidate 1 română și 22 germană) pentru a încercui definitiv Gruparea "general Lascăr". În seara zilei, un căpitan sovietic, cu "o ținută destul de îngrijită și un aspect milităresc", se prezintă la comandamentul Diviziei 6 infanterie, la Golovski, și prezintă o scrisoare "scrisă prost la mașină", cu următoarul conținut: "Sunteți încercuiți, nu mai aveți nici o scăpare. Nemții fug și vă lasă. Vă dăm termen de predare. Spuneți condițiile predării, altfel vă vom distruge". Analizând situația, generalii
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
Forțe sovietice: Comandamentul Grupului de forțe român, ofițerii și soldații comunică: Vom duce lupta mai departe, fără nici un gând de predare". Răspunsul dat comandamentului sovietic a fost comunicat și maiorului german Hohenhausen, șeful Detașamentului german de legătură cu Divizia 6 infanterie. În numele Führer-ului, acesta, "emoționat și mulțumit de hotărârea luată" a mulțumit pentru "loialitatea și camaraderie de arme arătate de armata română". În același timp se primește următoarea radiogramă de la Grupul german de armate B: "Rezistați! Intervenim pentru a vă despresura
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
a mulțumit pentru "loialitatea și camaraderie de arme arătate de armata română". În același timp se primește următoarea radiogramă de la Grupul german de armate B: "Rezistați! Intervenim pentru a vă despresura!". Între timp luptele continuă, până la orele 11, Divizia 5 Infanterie fiind "sfărâmată". Comandamentului Armatei 3, transmite că rezistența trebuie dusă mai departe, armata urmând a face tot posibilul pentru a veni în ajutor. Panicat și cu moralul scăzut, generalul Nicolae Mazarini a intervenit: "Vă rog măcar pe noi generalii să
Nicolae Mazarini () [Corola-website/Science/307506_a_308835]
-
(n. 3 octombrie 1890, comuna Măicănești, Județul Râmnicu Sărat - d. 13 mai 1953, București) a fost un general român, care a luptat în cel de-al Doilea Război Mondial. A urmat Școala militară de infanterie din București (1908-1910). Înaintea intrării României în Primul Război Mondial intrase în grațiile prințului Carol, care l-a și cununat, la 5 iunie 1916, când s-a căsătorit cu domnișoara Natalia Urseanu. La intrarea României în război era comandantul Companiei
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
octombrie 1941, în timpul bătăliei de la Odessa, a fost numit șef al statului major al Armatei 4 manifestând pricepere și fermitate în rezolvarea problemelor de ordin militar și nu numai. La 4 iulie 1942 a fost numit comandat al Diviziei 20 infanterie, pe care a condus-o cu competență în timpul urmăririi trupelor sovietice spre Don, pe care l-a trecut la 7 august, înaintând apoi pe o adâncime de 75 km spre Stalingrad. Sovieticii au opus o rezistență dârză. Pe râul Aksay
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
km, pentru a da posibilitate trupelor Armatei 6 germane și celorlalte forțe ale Corpului 6 armata română să înainteze în lungul căii ferate Kotelnikovo-Stalingrad. După cucerirea centurii exterioare a Stalingradului (linia Aksay), între 15 și 18 august 1942, Divizia 20 infanterie a fost introdusă pe front, pe râul Miskova, în locul Diviziei 297 infanterie germană. La 28 august a atacat, în cadrul ofensivei generale germane, centura de apărare intermediară a Stalingradului (râul Miskova), în legătură cu Corpul 48 blindat german, reușind să cucerească, până la 1
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
ale Corpului 6 armata română să înainteze în lungul căii ferate Kotelnikovo-Stalingrad. După cucerirea centurii exterioare a Stalingradului (linia Aksay), între 15 și 18 august 1942, Divizia 20 infanterie a fost introdusă pe front, pe râul Miskova, în locul Diviziei 297 infanterie germană. La 28 august a atacat, în cadrul ofensivei generale germane, centura de apărare intermediară a Stalingradului (râul Miskova), în legătură cu Corpul 48 blindat german, reușind să cucerească, până la 1 septembrie, linia Miskova (Tebekterezova-gara Abganerevo), până pe râul Cerverlnoia, pe care l-a
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
Duborova și înălțimea Trigurgana, iar între 10 și 17 septembrie a trecut în apărare pe aliniamentul atins, pentru a face siguranță flancului și spatelui trupelor germane care înaintau spre Stalingrad, după care a predat sectorul său de luptă Diviziei 271 infanterie germană, preluând frontul dintre Jagodi și Tundutovo. Începând cu dimineața zilei de 20 noiembrie 1942, după o puternică pregătire de artilerie, inclusiv de katiușe, Divizia 20 a primit șocul atacului în masă al tancurilor sovietice. Cu toată rezistența opusă de
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
în sectortul Divizionului 2 din Regimentul 40 artilerie, pulverizându-i poziția după o luptă pe viață și pe moarte". La orele 10, rușii au atacat și în sectoarele de centru și nord ale diviziei; din Batalionul 1 al Regimentului 83 infanterie au scăpat doar 32 de oameni. Intervenția Diviziei 29 motorizată germană și ordinele energice conforme cu situația" date de generalul Tataranu - cum aprecia generalul Erwin Jaeneke, comandantul Corpului 4 armata german - au menținut coeziunea Diviziei 20 și au făcut posibilă
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
stabilizat la est de Gavrilovka până la 22 noiembrie, când la ordinul Corpului 4 german, Divizia 20 a rupt lupta și s-a dirijat spre nord pe aliniamentul Jagodni, vest Zibenko, unde, după scurt timp, a fost încercuită, împreună cu Divizia 297 infanterie germană. La 23 noiembrie, datorită situației precare a diviziei, unitățile sale, înlocuite cu trupe germane, s-au retras într-o zonă de regrupare la nord-est de Rakotino. Lupta împotriva tancurilor sovietice a continuat fără întrerupere, pe un ger de minus
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
o zonă de regrupare la nord-est de Rakotino. Lupta împotriva tancurilor sovietice a continuat fără întrerupere, pe un ger de minus 30 de grade și în condițiile unui strat de zăpadă de peste 50 centimetri. S-a remarcat îndeosebi Regimentul 82 infanterie care, la începutul lunii decembrie, a respins atacul a două divizii rusești, fiind citat prin ordin de zi de către comandanții Diviziei 294, Corpului 4 și Armatei 4 blindate germane, fapta sa fiind comentată elogios și de postul de radio Berlin
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
avalanșă de gloanțe, proiectile, mine și bombe aruncate din toate direcțiile, atacuri masive de tancuri, lupte corp la corp - cum consemna maiorul Niculescu din statul major al Diviziei 20. După ce au tras și ultimul glonț, bravii ostași ai Diviziei 20 infanterie, în ultima lor sforțare, se năpustesc asupra inamicului cu baionetele, cu lopețile și cazmalele în mâini, înscriind astfel în istoria neamului cele mai strălucite pagini de glorie și eroism, izvorâte din spiritul de abnegație, nețărmurita iubire de patrie și spirit
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]
-
iubire de patrie și spirit de sacrificiu total pentru Neam și Cruce". Grandilocvent, patriotard, propagandistic? Ei bine, de astă dată nu. Corelând această mărturie cu celelalte documente de epocă și cu aprecierile germane se poate constata că militarii Diviziei 20 infanterie au luptat într-adevăr eroic în cercul de la Stalingrad, încercând să reziste până la despresurarea lor de către celelalte trupe din afara încercuirii. Erau ferm convinși că acest lucru se va întâmpla. Relevanța în acest sens este consemnarea dintr-un document sintetizat. La mijlocul
Nicolae Tătăranu () [Corola-website/Science/307501_a_308830]