2,430 matches
-
mit, o legendă, un basm, o poveste, o nuvelă, un roman, „formă simplă” de gestă, căutare, care se referă la un gest primordial, acela al facerii, ori despre Adam și Eva, cu mâini ce primesc și oferă; povestea apare drept inițiatică. La fel, orice putere depinde de forța mâinii, mâna cea tare, fie că se referă la câștigarea puterii, fie că trimite spre accentuarea cuvintelor, ori la pecetluirea legământului prin binecuvântare ori blestem. Idolatria și pedepsele corporale trimit spre mâini, prin
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
asemenea, prin selectare și aranjare a termenilor, ființele umane se informează despre spațiul parcurs și despre ordinea folosită (aici, întrebările: de unde, încotro) și despre o cauzalitate nedeterminată, enunțată de întrebarea despre necunoscut, adresată spre cititorul necunoscut, care percepe succesiunea ghicitorii inițiatice (cine întreabă și cine primește informația despre mâini). Contemplatorul a înscris prin mâna sa (gest) o informație din aforisme, dar simplul fapt că selectat-o și a combinat-o cu un desen, o culoare, a creat o compoziție, în care
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
modul de desfășurare al gesturilor depinde de acela al clădirilor și al naturii; de arhitectura orașelor medievale, de plasarea locașurilor sfinte, a ornamentelor care vin să interiorizeze, de timpul utilizării manuale. La modul simbolic, elementul misterului apare drept o curgere inițiatică și totalizatoare în actul scrierii, care începe cu folosirea mâinii. Mâna reprezintă un drum inițiatic. CUM APARE DEPLASAREA BRAȚELOR! Simbol al forței și al puterii, alături de mâini și umeri, brațul trimite la activitate, la eficacitate, dar și la impulsiune, echilibru
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
orașelor medievale, de plasarea locașurilor sfinte, a ornamentelor care vin să interiorizeze, de timpul utilizării manuale. La modul simbolic, elementul misterului apare drept o curgere inițiatică și totalizatoare în actul scrierii, care începe cu folosirea mâinii. Mâna reprezintă un drum inițiatic. CUM APARE DEPLASAREA BRAȚELOR! Simbol al forței și al puterii, alături de mâini și umeri, brațul trimite la activitate, la eficacitate, dar și la impulsiune, echilibru, distribuire. A merge încet sau repede, cu pași mici sau mari, depinde de personalitate (o
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
inventarea termenului philo-sophia, cunoaștere ezoterică destinată doar inițiaților, întrucât se poate distinge între gândire magică, mitică și pragmatică: prima calitate a limbii mâinii este sincretismul; se poate observa o religiozitate difuză în ceea ce privește mâna, o revelație dincolo de rațiune și o cunoaștere inițiatică, enigmatică, incomprehensibilă secretă și profundă. Datorită elementului revelatoriu și negrăit, limbajul mâinii este socotit sacru și este interpretat întrucât, tradus în cuvinte, își pierde valoarea semnelor sincretice și își pierde valoarea simbolică, ezoterică, care cere o interpretare; drept limbă naturală
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
treia falangă; degetul mijlociu: ambiție - prima falangă; fantezie - a doua falangă; concentrare - a treia falangă; degetul inelar: corectitudine - prima falangă; spirit lucrativ - a doua falangă; idealuri - a treia falangă; degetul mic: comerț - prima falangă; arta comunicării - a doua falangă; cunoaștere inițiatică - a treia falangă, aparține oamenilor înzestrați cu o judecată promptă, care reacționează după prima impresie și trec imediat la acțiune. Expresiei românești a nu-i putea ajunge (cuiva) nici la degetul mic - a nu se putea compara cu cineva în privința
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Gibraltar, ajungând la apogeu în secolul lui Pericle, (495 - 429 î.Chr.), strategul democrat, susținător al culturii și realizator al civilizației la zenit, încât secolul său i-a preluat numele. A fost un secol solar, cu școli de gândire acromatică, inițiatică, școli de arte, școli tehnologice patronate de zei, școli de științe conduse de matematicieni, astronomi, moraliști, oratori, școli literare, medicale, sportive. Idei și fapte, cu principii ghid: kalokagathia = frumos, bine, adevăr; Gnothi seauton = cunoaște-te pe tine însuți, principiu înscris
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
beției, cu concursul bacantelor, preotesele zeului, al faunilor (perechile romane ale satirilor), reprezentați ca oameni cu coarne, copite și coadă de țapi. Cotytto este zeița romană Porneo, a nerușinării. Era celebrată în cadrul unor mistere cotyttia acestea erau ceremonii religioase secrete inițiatice, cu ritualuri magice și cu efecte purificatoare. Ele se practicau și în Egipt, în Iran, în India, în Grecia, în America precolumbiană, în Africa. Zeități americane precolumbiene Creația la popoarele Americii precolumbiene olmeci, zapoteci, huazteci, tolteci, mayași, incași, azteci era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
care se practica prostituția sacră erau și în Asiria, Armenia, Palestina, Lidia, Cartagina, Sicilia, Mecca, Mexic, în teritorii din Oceania și Australia. Deseori practicile sociale imitate după tradițiile mitice ale hierogamiei, ale unirilor sacre, intrau în procesiunile misterelor, ceremonii secrete inițiatice cu caracter magic și purificator ce includeau și unirile sexuale cu preoți (hierofanți) și cu preotese. Asemenea procesiuni se desfășurau și în Iran, America precolumbiană, India, cele mai cunoscute erau cele din Grecia: misterele eleusine (din Eleusis, în Atica), în
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
jumătate a secolului al XVIII-lea, ceea ce permite cititorului să cunoască obiceiurile, tradițiile, mentalitățile din viața de familie și din viața socială. Romanul începe cu mărturisirile despre visul celor doi protagoniști Baoyu și Daiyu, în iatacul doamnei Qin, un vis inițiatic, cu mesaj complex, greu de înțeles și periculos de descifrat, întrucât marchează destinele celor doi tineri ce ating niveluri de sensibilitate și inteligență ieșite din comun. Visul nu le proiectează trasee de viață împlinită, fericită, ci îi pune în situații
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
valorilor contemporane, proces care începe totuși să se contureze din ce în ce mai vizibil. Substanța sacral-profană, acut ambiguă, a realității îl transformă pe D. Țepeneag într-un mare poet al transcendenței goale, dar și al justificatei așteptări eshatologice. ION VARTIC Parodie a călătoriei inițiatice, periplul eroului prin mai multe țări central și vest-europene e o „probă a labirintului” tratată în registru burlesc, un voiaj către inima demoniacului însuși, caracterizat prin imensa sa capacitate decreativă. Realitatea pe care o traversează personajul lui Țepeneag are aspecte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
purgație", eliminarea umorilor păcătoase. În sens psihologic, este folosit pentru descrierea ușurării sufletului, debarasat de tulburările care îl agitau. În sens religios, este sinonim cu purificarea. El ajută la înțelegerea stării create, datorită unei exaltări provocate, în anumite ceremonii, ritualurile inițiatice mai exact, cu ocazia Misterelor din Eleusis sau a Misterelor Orfice. Platon înțelege termenul în a doua accepțiune, definind catharsisul drept starea de liniștire a sufletului care, eliberat de tirania corpului și de dorințele sale, se apropie de Bine. "Dar
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fel: în educație vom utiliza modurile cu tendințele morale cele mai pronunțate, și când va fi vorba să ascultăm muzica executată de alții vom putea admite modurile active și modurile exaltate". Unele muzici foarte violente, "exaltate", utilizate în cursul ceremoniilor inițiatice, merg până acolo încât provoacă o stare de transă. Este cazul, în epoca lui Aristotel, Coribanților, acești preoți frigieni, posedați de zeu în cursul dansului lor sacru. Astăzi se pot observa asemenea experiențe în unele triburi africane, sau în cultul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
consemnează tot atâtea trepte ale realului - cum ar fi spus Noica -, supus alchimic transsubstanțierii, anunțată, ca într-un laitmotiv de uvertură, în primele versuri ale poemului: „și totuși înăuntrul trupului său / oricine poate preschimba plumbul în aur”. E un traseu inițiatic, în care fragmentarul, disparitatea și distorsiunea sensurilor sunt depășite prin experiențe asimilabile rugăciunii („oasele craniului devin transparente / dacă vibrația sunetului Amen / ajunge în dreptul privirii / ce repede se dizolvă / triunghiurile de plumb”) sau ascezei profane („dacă o să înfășori cu răbdare pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
apa reprezintă un bun vital, de exemplu, În Italia peninsulară, unde o „religie subterană” autentică ajunge să cuprindă strângerea cultuală a picăturilor de apă, folosirea simbolică a stalactitelor, oferirea primelor roade, cereale și boabe, un fel de infanticid votiv, rituri inițiatice (vechea semnificație „liminală” a grotei!) și picturi ezoterice pe pereții de calcar (Skeates, apud Garwood, 1991). Concepția că zeii locuiesc sub pământ este o credință răspândită În multe culturi (pentru Americi, vezi subcapitolul 11). Odată cu viața rurală și sedentară, omul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atenei, la Sparta și În regiunea dorică această sarcină era rezervată carneelor, În cinstea lui Apolloxe "Apollo". Mai mult decât apaturiile, care par un rit de intrare a tinerilor În comunitatea de origine (frăție), sărbătoarea spartană pare să păstreze trăsături inițiatice, dar, În ambele cazuri, este vorba despre ritualizări ale unor faze critice ale vieții sociale. Unor asemenea rituri de trecere nu li se sustrăgea nici măcar lumea feminină care, la Atena, În sărbătoarea cvadrienală a brauroniilor, dedicate Artemisei, se celebra maturitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
atletice. Probabil că În timpul acelor probe, tinerii, În momentul intrării În vârsta adultă, erau obligați să-și demonstreze capacitățile fizice și cunoștințele dobândite. Dar este greu chiar și numai să bănuim mereu și În fiecare caz o pregătire cu caracter inițiatic pentru diferitele competiții, În situația În care, În Grecia, totul sau aproape totul devenea obiect de Întrecere, nu numai Îndemânarea și forța fizică, dar și războiul, cântecul, dansul, poezia, frumusețea, teatrul și chiar și băuturile. Într-adevăr, În timpul celei de-
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
calendarul atenian, misteriile erau așezate sub jurisdicția arhontelui-rege. În prezența hierofantului și a daducului, cele mai Înalte funcții sacerdotale de la Eleusis, poporul era invitat oficial să ia parte la misterii și să se inițieze. Inițiații erau numiți mystai, iar ceremonia inițiatică se numea mșesis, care trebuie poate pusă În legătură cu valoarea generică a lui myèo („a Învăța, a instrui”), fapt pentru care mysteria ar putea fi „Învățături” primite de cei care urmau să fie inițiați În cursul ritului. Ca În orice ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se numea mșesis, care trebuie poate pusă În legătură cu valoarea generică a lui myèo („a Învăța, a instrui”), fapt pentru care mysteria ar putea fi „Învățături” primite de cei care urmau să fie inițiați În cursul ritului. Ca În orice ritual inițiatic, În privința acelor Învățături trebuia păstrată cea mai strictă tăcere, proclamată deja de mitul de Întemeiere al misteriilor, relatat În Imnul homeric pentru Demetra. Rituri pe care omului nu Îi era „Îngăduit să le Încalce, să le cerceteze și să le
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
celebrează atât În forme publice, cât și prin rituri cu caracter rezervat sau clar ezoteric. În perioada imperială este atestată practica unor misterii În care Attisxe "Attis" deține o parte importantă În cazul În care credinciosul, la capătul unui iter inițiatic, se proclamă „myst al lui Attis” (Firmicus Maternus, De errore profanarum religiorrum, 18). În epoca elenistică, În lumea greacă sursele Îi atribuie un caracter de rezervă Însuși „discursului sacru” despre personaj, rezervă tipică pentru miturile legate de cultele misterice. În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cult În care se celebrează riturile sacre (òrgia) În cinstea zeului, rituri care apar caracterizate În sens „mistic”, altfel spus cu aspecte rezervate și În legătură cu istoria divină, chiar dacă nu este posibil să știm dacă erau Înzestrate și cu elementul inițiatic propriu misteriilor. De altfel, misterii ale Cybelei sunt atestate În diferite localități ale lumii grecești Încă din secolul al III-lea Î.Hr., la Trezen, la Argos, unde o inscripție amintește o „comunitate de mysti”, la Minoa În Amorgo, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
grecești Încă din secolul al III-lea Î.Hr., la Trezen, la Argos, unde o inscripție amintește o „comunitate de mysti”, la Minoa În Amorgo, În timp ce la Lebadeea pe o placă de marmură este Înfățișată o scenă cu o trimitere inițiatică indubitabilă. O inscripție unică de la Sardi, În Lidia, din secolul al IV-lea Î.Hr., menționează misteriile lui Agdistisxe "Agdistis", alt nume al Cybelei, În vreme ce o serie de documente din epoca imperială le atestă existența În alte așezări răsăritene (Sfameni
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chinurilor propriei existențe. Aici se deschide o perspectivă de prim interes istorico-religios. Dacă În antica tradiție egipteană riturile osiriene cu caracter funerar Îi asigurau Într-adevăr defunctului o soartă bună „dincolo”, participarea credinciosului la cultul zeului nu implica specificul caracter inițiatic al unui cult misteric. Cu toate că Herodot, atunci când vorbește despre riturile lui Osirisxe "Osiris", este reținut de scrupulul religios de a le dezvălui conținuturile, În măsura În care ele sunt relative la o istorie funebră analoagă cu aceea care În Grecia intra În orizontul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
intra În orizontul misteriilor, astfel Încât să poată defini ca atare „pătimirile” (pathe) zeului egiptean evocate ritual În ceremoniile de la Sais (Istorii, II, 170, 1-171, 1), Întreaga documentație exclude legitimitatea unei asemenea definiții pentru riturile osiriene, Întrucât ele nu prevedeau componenta inițiatică și ezoterică. O atare componentă este asumată de cultul isiac În epoca elenistică târzie, iar dacă, În textul citat, Plutarh face, probabil, aluzie la ea, Apuleius, În cartea a XI-a a Metamorfozelor, ne oferă cea mai completă și mai
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și este, În orice caz, o achiziție târzie În ambientul cultului lui Isisxe "Isis", pentru acest cult rămâne specific, ca reflectare a situației religioase a timpului, raportul de devoțiune totală și dedicare pe care le impun omului participarea la cultele inițiatice. În schimbul ocrotirii divine care a putut să frângă lanțurile oarbei Fortunaxe "Fortuna" și l-a introdus În secretele cultului, Luciusxe "Lucius", personajul lui Apuleius, trebuie să Îi promită zeiței Isis propria existență. „Întregul fir” al vieții lui va trebui să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]