3,659 matches
-
ochi. Ioanide avea acest mod între ceremonios și brutal de a se purta cu femeile, știind să dozeze bine extremele. Erau cam mulți ani de atunci, și madam Valsamaky fusese turburată. Dar Ioanide schimbase tonul deodată, trecând la o convorbire inocentă și lipsită de orice paradox. "Nu vorbesc pentru tine, o ironizase mental Ioanide atunci, naivă madam Farfara, vorbesc Ioanei." (Ioana era fata doamnei Valsamaky.) Bonifaciu Hagienuș, un fel de silen cu pielea fălcilor căzută, individ versatil și servil, epicureu nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de dantelă neagră, lui Ioanide i se păru a distinge un braț violaceu și flasc. Ca și când ar fi ghicit gândurile arhitectului, madam Valsamaky își ținea mâinile mai mult pe sub masă, așezîndu-se în poziții avantajoase și studiate. - Smochinele dau apendicită, avertiză inocent GonzalvIonescu, neintuind nici una din reflecțiile subtile ale arhitectului. Acesta îi aplică imediat, mental, calificativul "dobitoc", tare însă îl amenință sarcastic, fixîndu-l cu ochii săi inverosimil de albaștri: - Am o știre importantă pentru dumneata, iubite domn! Nu i-o spuse totuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
balustradă, întrebă încet: - Tu ești, Ioanide? De ce-ai trântit ușa? - Nu-i nimic, răspunse arhitectul cu glasul cel mai afabil,te rog să mă ierți, am ceva de lucru. - Mă speriasem, credeam c-a intrat vreun hoț." Această femeie inocentă, gândi Ioanide, nu vede nimic în jurul ei. Ea nu știe că acum m-am certat cu ea." "Bietul Ioanide! medita doamna Ioanide reintrând în iatacul său. Muncește necontenit. Ce om superior! Supărarea lui este fără nici o răutate, cu ea își
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mirosul îmbătător de băcănii exotice. Totodată, fiind un importator principal de asemenea mărfuri, retrăgîndu-le de pe piață, de la firma Vartparonian ori Pelenghian, într-un consemn tacit cu ceilalți negustori, Saferian producea o mică panică de prevedere și o scumpire. Cu totul inocent, el spunea în toate părțile: "N-o să mai avem cafea! Cumpărați cafea!" răspândind el însuși psihoza depozitării. În timp ce Saferian și doctorul Rapig conversau astfel, cu întreruperi de meditare, fie clătinând din cap, fie printr-o propoziție interjecțională, intră pe ușă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
azi o artă a epigramei, care în toate celelalte colțuri ale lumii a dispărut din antichitate (germ.). G. Călinescu Hagienuș mai confirmă o ultimă dată, aproape confidențial, între patru ochi: - Plătesc, domnule Ioanide! Numai Saferian, armean curat, zâmbea pașnic și inocent. Când Pomponescu tăcu, își exprimă și el opinia asupra problemei, zicând că orientalii sunt triști, mai mult poeți și moraliști decât spirite sarcastice. Ioanide însă nu mai era atent. Încă mai demult contemplase pe Ioana, întîi cu coada ochiului, apoi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
talentul acesteia era dichisul vestimentar și decorul social). Cu douăzeci de ani în urmă, Ioanide avusese impresia că Erminia nici nu mănâncă, trăind din sorbirea câtorva picături de apă aproape imateriale. Deși fata era destul de sănătoasă și palpabilă, figura ei inocentă sugera abolirea vieții animale. Acum Ioanide constatase că impresia de aerian provenea la Erminia exclusiv din ochi, din zâmbet. Încolo era plină la obraji, iar la trup, cu înaintarea în vârstă (avea acum patruzeci de ani), chiar puțin balonată, contribuind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nevoie de vas peste noapte. Doamna Ioanide aluneca abil asupra acestui capitol, se făcea a nu înțelege, ascundea pe cât putea toată viața ei fiziologică și se făcea a ignora pe a altuia. În ciuda acestei atenții asupra materiei, Erminia părea mai inocentă decât doamna Ioanide, care făcea impresia a cunoaște viața pe degete. "Prozaismul" suavei Erminia Ioanide îl înțelegea în sensul că aceasta își închipuia că un ciorap al lui Hergot bine cârpit și dichisit reprezenta un obiect gingaș. Însă un ciorap
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
important, raportul nu era întocmit de Doru, nici pe baza informațiilor lui; acesta era pus să refere numai dacă e conform cu realitatea. "Cum, sări furios Ioanide din pat, scârba asta de băiat, pe care eu îl credeam G. Călinescu complet inocent, face spionaj politic, pune note la purtare oamenilor în vîrstă? Ce precocitate! Ce bandit! La vârsta lui habar n-aveam cine e președintele Republicii Franceze. Eu îl credeam apatic și el e un conspirator. Nu zic, e și asta o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
suspect, ceva ce nu pornește din sentimentul patriei." O altă curiozitate pentru Ioanide fu citarea numelor lui Gaittany și Manigomian ca elemente de legătură. De Gaittany nu se mira, cela era cu siguranță simultan în toate combinațiile posibile. Manigomian însă, inocentul Manigomian, în asemenea afacere - mare mirare! Nu-i vorbă, nu se spunea nimic precis, nu rezulta că Saferian avea vreo participare la Mișcare, se pomenea chiar cuvântul "indirect", dar oricum, prin urmare, Manigomian nu era privit rău și avea acces
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
religios cât mai aproape de spiritul Evangheliei. Cum, domnilor, calificăm candidat la crimă un tânăr numai fiindcă se închină lui Dumnezeu? Acest lucru e așa de ciudat, încît, având încredere deplină în discernământul juriului, refuz de a mai insista. Cât despre inocentul incident din viața militară, să-mi spuneți cine n-a avut o mică pricină? La acea vârstă spiritul e turbulent, suferă în contact cu disciplina ostășească. De altfel, cum ați auzit, nu împotriva armatei protesta acuzatul, din moment ce domnul procuror însuși
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
deodată pe Gavrilcea: - Spune-mi drept că tot ce faci nu e criminal, că nu faci nimic ireparabil! Gavrilcea ridică ușor din umeri și arătă spre Tudorel, zîmbind: - Avem o rațiune superioară! Atâta liniște fascină pe Pica, îi dădu credința inocentă a avea de a face cu un erou, urmărit de societate într-o oarbă neânțelegere. Totdeauna viitorul, cugeta ea într-un amestec tumultuos de gânduri, îi reabilitează pe astfel de oameni. Datoria unei femei devotate este de a-i apăra
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
comedie, după el, ar mai fi aplicat o palmă "domnului ministru de externe". Paradoxul era că Ioanide căpătase simpatii, de care habar n-avea, în rândurile "bandei" și totodată se bucura de buna dispoziție a tinerimii adverse Mișcării, ca victimă inocentă a ei. Astfel, în vreme ce Dan Bogdan recoltase antipatia ambelor tabere, din stângăcie, Ioanide, fără să știe, devenise idol al amândurora. Când deci Pomponescu auzi cuvintele soției sale, crezu cu tot dinadinsul într-o manevră malignă a arhitectului, spre a-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
engl.). Cioarec, specimene patibulare în solda unui neamț Fleischlein, care mânuiește afaceri de cafea și halva cu un armean senil numit Saferian Manigomian, acționar în Persia, India și Egipt și proprietar al unui vapor de transport. Însă armeanul e om inocent, care ne poate servi. Eu și cu tanti vom ști să frânăm aceste animale indispensabile și să stăm călare pe ele când va fi să întoarcem foaia. Spreei îi preferăm Tamisa și Sena, fiți fără grijă, don 't worry, așa
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
prietenoasă. Hergot se simți cam îngrijorat de posibilitatea de a rămâne singur, și atunci Erminia îi zise: . - În nici un caz nu te-aș părăsi. De altfel sunt vorbe cu-rate, de asta îmi arde mie acum? . Într-adevăr Erminia, foarte inocentă sufletește, nu trecea prin nici o criză din acelea caracteristice fetelor bătrâne, era complet sănătoasă moralmente și bunul-simț n-o părăsise un moment. Totuși ideea căsătoriei nu i se părea principial incompatibilă cu persoana ei din punct de vedere civil. Ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
vadă până unde merge scandalul." Un acoperiș de tablă a fost dezvelit și aruncat în stradă ca un simplu cearșaf, înaintea mea." "Acum e pericol de foc!" sugera plictisit Ioanide problema esențială. " Chiar treceau pompierii pe stradă!" răspundea cu totul inocentă Elvira. "Ascultă, madam Ioanide, țipa arhitectul, unde te-am trimis eu?" "În oraș, Ioanide, pentru ce te enervezi?" "Nu oriunde în oraș, ci la primărie." "Așa e, am fost la primărie." " Atunci, stimată doamnă Ioanide, nu mă fierbe atâta, spune
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acceptării voluntare și insistența asupra partic ipării, solidarității, identificării. „Dacă sunteți de acord”, spune Domnul, Iuliei. Hristos, protomartirul, a mers voluntar la moarte, iar martirul ca alter Christus, un al doilea „Hristos”, este chemat să facă același lucru. Pentru că suferința inocentă nu îl transformă pe om în martir. Este necesar ca și noi, de partea noastră, să acceptăm voluntar acea suferință, chiar dacă nu am ales-o noi. Este necesară dedicarea de sine, și ea este cea care îl transformă pe martir
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
asupra lui Klee. Nu ți se pare mai interesant van Gogh? La Klee e prea mult experiment, pe când la van Gogh totul este adevăr. Mă opresc acum asupra treptelor tale: cosmogonicul, profeticul și globalismul. În problema cosmogonicului mă declar voit inocent. Am anulat deliberat problema, deoarece mi se pare că înăbușă și îngroapă tot ce e spirit. În cosmogonic spiritul este, laolaltă cu omul, un element între elemente și, coborât la această treaptă, el devine neglijabil. Ontologia îmi este oricum suficientă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vă chinuie, Monica? Un scaner e un scaner, nu vă atinge, nu vă face nimic, nu simțiți nimic, nu vă doare nimic. ― Gabriel, ai auzit de Colonia penitenciară? M-au torturat! M-au pus în fața unui aparat cu un aer inocent, care pe urmă îmi venea deasupra capului și făcea "hîîr! hîîr! hîîr!" ― Ei și? Ce dacă făcea "hîîr"? ― Mă stresa, Gabriel! Mă stresa! ― Monica, îmi pare rău că trebuie să vă spun, dar suferințele dumneavoastră kafkiene nu mă impresionează deloc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trecută. Plecăm după patru ore, cu certitudinea că sîntem o bandă de mîhcăi iresponsabili. 23 septembrie " El a priceput că cea mai înaltă funcție omenească ― cea de a intra în comuniune cu Dumnezeu... ― trebuie să fie deținută nu de către un "inocent", ci de cineva care avusese parte de "experiență"." Heinrich Zimmer scrie aceste rânduri despre Ioan Hrisostomul. Citindu-le, mi-am dat deodată seama că am tăcut bine atâția ani de zile. Neputința de a mă exprima m-a făcut, desigur
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Pumnul", aprobată de ministeriul de instrucție din Viena și tipărită în chiar tipografia statului. Dar ceea ce la Viena nu-i periculos, în Ungaria e din contra un sâmbure de distrugere a statului unguresc căci, precum se știe, lepturariul în aparență inocent a lui Pumnul îi oprește pe românii din Transilvania și Ungaria de-a se face maghiari. În suma de trei-zeci și opt de cărți oprite literatura noastră scolastică are onoarea de-a fi reprezentată cu patrusprezece opuri, va să zică cu mai
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
progresul e în toți, nu în unul or în unii. ["ÎN CARACTERISTICA LIMBEI ZIARELOR DIN ROMÎNIA... "] 2257 În caracteristica limbei ziarelor din România putem număra și aceea că oamenii fac capital politic, bat monedă politică până și din cele mai inocente și mai dezinteresate încercări ale junimei studioase. Nu numai atâta, ci adesea această junime e pusă de pârghie unor fapte care ele însele nu s-ar putea scuza niciodată, ci c-o adresă din partea junimei i se dă faptei vot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
privilegiaților, care nu lasă comunității altă alternativă decît cea de a-și lega interesele de ale lor (Carr 1946: 80-81). Totuși, Carr vedea o altă origine, mai puțin pașnică, a crezului liberal în armonia intereselor. El o numea, nu tocmai inocent, darwinism economic și o descria astfel: pentru economie (citește: comunitate, națională sau internațională), cel mai bine este ca pînă la urmă să supraviețuiască doar cele mai bune firme (citește: elita sau marile puteri). Aplicată politicii internaționale, armonia intereselor corespunde de
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
procesul transfrontalier care le include. Poate că nu întîm-plător, autorii din domeniul economiei politice internaționale au fost în mod special sensibili la aceste chestiuni: din moment ce ei au încercat să integreze în analiză funcționarea sistemului pieței globale (sau capitalist), acțiunea niciodată inocentă a acestei structuri transnaționale face și mai convingătoare viziunea care cuprinde articulațiile specifice stat-societate-piață. Cu alte cuvinte, Gilpin și Strange au luat în serios concepte realiste cum ar fi puterea și competiția. Se poate presupune că ei au extins apoi
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
nu putea finaliza capodopera sa decât oferind un model de virtute creștină, o donna angelicata, nu atât prin frumusețe fizică, cât mai ales prin desăvârșire morală. La polul opus distincției s-ar situa personaje feminine precum Alibech (III, 10), o inocentă și o naivă care confundă actul sexual cu dorința pretinsă a călugărului întâlnit în pustie de a se mântui, devine un simplu instrument al plăcerii concupiscente a bărbatului, folosit după bunul plac, sau Gemmata care crede, împreună cu soțul său, că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce înseamnă sacru, care se receptează cu sufletul, nu cu rațiunea. Precum băiatul a fost puternic impresionat de frumusețea cântecului religios, sufletul, al cărui succedaneu devine copilul, caută ceea ce îi dă consistență și îl îmbogățește. Se insistă asupra vârstei fragede, inocente a băiatului, pentru a se reliefa nevoia unei purificări, umanitatea se apropie de celest numai într-o stare de curățenie interioară și de candoare. 500 . Personajul feminin narator se dovedește, istorisind această întâmplare, mai evlavioas decât părea în Prologul general
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]