4,844 matches
-
raționale, fezabile (să nu uităm, era în plină epocă de construire a „societății socialiste multilateral dezvoltate”). În urma acestui referat, proiectul părea abandonat. În 1981 însă, MEI „trasează sarcină” institutului să organizeze o expertiză a tehnicii MT. Experimentați, responsabilii din MEI intuiesc pericolul și înaintează conducerii ministerului un referat negativ, cerând decomandarea experimentului. O dispoziție de „sus” (de unde?) îl determină însă pe I. Ciocan, funcționar superior în minister, de profesie pedagog, să refere pozitiv. Experimentul începe cu câțiva cercetători din institut și
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care interacționează cu ambianța prin ajustări, adaptări, modificări, deci prin învățare. Schimbările sunt logice și însușite sub forma principiilor sau generalizărilor. Wertheiner, Köler și Kofka au formulat teoria „gestaltului” prin care afirmau că subiectul percepe relațiile semnificative din ambianță, le intuiește și le rezolvă. Subiectul își reorganizează experiența într-o ambianță percepută ca un întreg, până ajunge la „insight” (iluminare), iar procesul de învățare constă într-o configurație sau alta, fie printr-o unificare sau mai multe configurații; fie printr-o
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
de controlat locurile de păstrare a informației, acum, într-un mediu puternic informatizat, persoanele cu atribuții de urmărire a modului de realizare a securității datelor au o misiune mult mai dificilă. Se pot înregistra două cazuri: fie că nu pot intui căile prin care datele pot fi accesate pe ascuns, în vederea sustragerii sau modificării lor, fie că nu reușesc să descopere de unde și cine, cu ajutorul unui calculator aflat la distanță de locul păstrării datelor, are acces neautorizat în sistem. Surpriza poate
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
oarecare măsură asemănător întrebuințat și în lumea calculatoarelor. Uneori, dintr-o dragoste excesivă față de trecut, utilizatorii greșesc, rămânând în aceeași lume, și, ca atare, apelează și în acest caz la arhicunoscutele cuvinte magice ale copilăriei. Un astfel de comportament este intuit și de spărgătorii de sisteme, care, nu de puține ori, reușesc să le acceseze pe această cale. Multe „uși informatice” s-au deschis prin introducerea parolei „SESAM”, dar, oricât de drag ne-ar fi cuvântul, utilizarea lui este total neinspirată
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
că selecția textului clar se schimbă în funcție de rezultatele anterioare. Numai text criptat. Aceasta este situația în care atacatorul nu are nici o idee asupra conținutului mesajului și trebuie să „lucreze” doar cu textul criptat. În practică, este deseori posibil să se intuiască bucăți din textul criptat, în special părți din antetul documentelor sau formule de final. Multe spargeri se bazează pe analiza frecvenței apariției caracterelor, dar la sistemele actuale de criptare rezultatele sunt aproape nule. Text criptat selectat. Se selectează părți din
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
telefonului sau numărul interior al angajaților. Alteori, când se schimbă parola, greșelile sunt comune, apelându-se la nume sau la data nașterii. Cele mai mari amenințări vin de la foștii angajați care cunosc numărul de telefon al poștei vocale și pot intui parolele cu ușurință. Cu câțiva ani în urmă, președintele unei companii de valori imobiliare a anunțat Serviciile Secrete ale SUA că hackerii i-au atacat calculatorul care gestiona mesajele vocale. Ancheta a condus la Leslie Lynne Doucette, cunoscută și sub
Protecția și securitatea informațiilor by Dumitru Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/2140_a_3465]
-
apare ca un poet matur. Versul decantat, scurt, tăiat parcă anapoda, de fapt savant, deschide libertatea oferită interpretării de ambiguitatea subtil orchestrată, plină, provenită nu dintr-un aspect lacunar, ci din condensare semantică. Originalitatea autorului nu a scăpat criticii, care intuiește aici o poetică proprie și o etică poetică exemplară. „Patria” lui P. nu are nimic în comun cu cea slăvită, oportunist, de atâția contemporani, deși poate trimite la spațiul naturii care se oferă ochiului. „Patria” este ceea ce poezia reîntemeiază în
POPEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288921_a_290250]
-
de sertar, însumând poeme scrise în deceniul 1979-1989, a trecut neobservată de critică, poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume de poeți precum Angela Marinescu, Constantin Abăluță și Nora Iuga
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
pahar”, „o icoană cu busuioc”. Tot prin virtuți picturale se menține și ciclul Elegii, în care frunzele se fac „de aur vechi” și mesteacănul „își stoarce părul despletit la lună”. Mari consecințe în creația lui P. are descoperirea „țărmului clasic”. Intuită cu mult înainte, Hellada i se revelează direct cu prilejul unei călătorii în Grecia, făcută în 1927, repetată peste câțiva ani. „Descoperirea Helladei și a artei sale [...] - specifică el însuși - a fost un eveniment capital în viața mea.” Era normal
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
Nefiind un cronicar în sensul comun al termenului, criticul oferă mai degrabă niște micromonografii unde încearcă să surprindă „figura spiritului creator” al autorilor. Se poate spune că interpretul nu ține să exceleze prin expresivitate, nu simte nici tentația jurnalismului, dar intuiește fără greș esențialul unei opere. Pericolul pare a fi altul: aplicând o grilă de analiză mult mai complexă decât obiectul, criticul tinde uneori să îl deformeze prin supralicitare. Totuși, în majoritatea cazurilor, discursul critic probează nu numai o adecvare perfectă
POP-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288888_a_290217]
-
să facă un cuplu. O serie de fatalități, care țin de genuinul lor caracterologic, oriental-balcanic, dar și de experiența vieții lor anterioare, le compromit dorința de comunicare și șansele de îngemănare. E acum, în evoluția romancierului, o perioadă când acesta intuiește marile teme ale existențialismului francez (incomunicarea, singurătatea paradoxală a insului în lume, solipsismul), care pătrund în proza europeană. Ele animă romanele scrise și publicate de P. în ultimii ani ai celui de-al doilea război mondial: Carlton (1944), Adăpostul Sobolia
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
adică a năzuinței ce alimentează o conștiință retardatară”. Nu numai că scriitorii și, în genere, oamenii de cultură români nu ar fi fost întotdeauna îndatorați unor surse străine, cu precădere occidentale, dar nu o dată în decursul vremii ei ar fi intuit și pus în operă, cu mult înaintea acestora, atitudini și tehnici de creație, rămase neomologate în context internațional, prin handicapul unei limbi de circulație limitată, precum și a unei culturi prea puțin cunoscute și mai ales nerecunoscute. Cercetătorilor trecutului nostru literar
PROTOCRONISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289046_a_290375]
-
cita pe Aristofan, Euripide, Hesiod, Vergiliu, Ovidiu. Surprinzător, în raport cu lecturile sale clasice definiția dată poeziei („o mișcare a simțirii, o patimă sufletească și o naștere a fandasiei”) este în esență romantică, acordând primat spontaneității (simțirii, „fandasiei”) față de compunerea rațională. M. intuiește și înrudirea dintre poezie și muzică. Chiar dacă nu sunt originale, asemenea idei sunt singulare în epocă. Erotica din primul său volum, Rost de poezii adecă stihuri (1820), îl apropie pe M., prin accentele neoanacreontice și sentimentalismul lăutăresc, de Conachi și
MUMULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288275_a_289604]
-
într-un moment de ridicolă buimăceală legată de căpătarea vreunui „onor”, de o tranzacție matrimonială ori de vreo farsă pusă la cale în familie sau între amici. M. știe să încondeieze fumurile acestei lumi, să facă dialogul alert, suculent, să intuiască efectele comice declanșate de ticuri, clișee, verbiaj, anticipând astfel, ca și alți comediografi ai epocii, tehnici exploatate de I.L. Caragiale. O dramă ocazională, Răpirea Bucovinei, scrisă în colaborare cu V.A. Urechia și N. Țincu și semnată X.Y.Z
MYLLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288344_a_289673]
-
de cea culturală, aproape toate monografiile sale ocupându-se de figuri istorice, tangențial (și) literare (Gheorghe Lazăr, Simion Bărnuțiu, Eftimie Murgu ș.a.); pledează cauza adevărului în dialog, dar în polemici „ceea ce îi lipsea era spiritul toleranței cu privire la opinia altora”. P. intuiește în Bogdan-Duică un caz dramatic: cărturarul harnic și onest care „se vede întrecut și uneori ridiculizat de semenii săi”, criticul care „cunoaște toate ideile critice și estetice moderne”, făcându-și din ele o cheie, pe care însă nu știe să
PETRESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
doctor Luca - filosof privat - și de custodele unei biblioteci dintr-un loc care se cheamă Asybaris. Asybaris înseamnă, în ficțiunea lui P., partea noastră de infern. Interesul, la lectură, merge spre jurnalul propriu-zis (jurnal de idei etice). Aici se poate intui mai ușor portretul omului care nu știe să-și facă prieteni, omul sentimental care poartă în el o tristețe nelămurită și se rușinează să vorbească despre ea. Nu știe să devină „un om de lume” și multă vreme nu vrea
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Evadând din contingență, poeta se concentrează asupra esențelor, pătrunde într-o lume în care mișcarea e „un dar al neclintirii”, întunericul - „insomnia/ Luminii când dispare ora”, uitarea - „liniștea memoriei care-și contemplă dăinuirea”, iar „ființa e năpădită de neființă.” Este intuită ordinea metafizică a lumii, însă întrebările rămân în plan secund, precumpănitoare fiind sugestia unor stări care surprind evanescența realului într-o ființare imaterială și mai ales linia fragilă dintre cele două lumi, astfel încât dilema hamletiană devine „a fi și a
PILLAT-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288816_a_290145]
-
problemei globale. Caracterul antiintuitiv al comportamentului sistemelor complexe. Jay W. Forrester (1969) scoate în evidență o altă dificultate a soluționării problemelor la nivelul cunoașterii comune practice. Mintea noastră, înzestrată cu cunoștințele oferite de cunoașterea comună, practică, poate să sesizeze, să intuiască destul de bine interacțiunile simple și rezultatele lor. Atunci însă când se află în fața unor interacțiuni complexe, ca acelea ce caracterizează sistemele sociale, ea este dezarmată. În acest sens, Forrester afirmă că sistemele complexe au un caracter antiintuitiv. Conștiința comună se
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
ca acelea ce caracterizează sistemele sociale, ea este dezarmată. În acest sens, Forrester afirmă că sistemele complexe au un caracter antiintuitiv. Conștiința comună se înșeală sistematic în estimarea soluțiilor la problemele complexe. Dinamica globală a sistemelor complexe este imposibil de intuit de către membrii acestora, înzestrați cu o cunoaștere comună practică. Soluțiile, care intuitiv li se par a fi adecvate, se dovedesc adesea dezastruoase. Din această teză decurge o concluzie pentru analiza noastră. Sistemele sociale pot adopta soluții care să fie nu
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
cunoaștere psihologică și sociologică completă. Istoricul tradițional, în mod special, nu deținea asemenea teorii explicative asupra propriului său comportament. El are însă o cunoaștere de tip intuitiv, la nivelul bunului-simț, a cunoașterii comune, asupra propriei sale comportări. El poate să intuiască modul cum va reacționa în anumite condiții, sau invers, dacă a acționat într-un anumit fel, de ce a făcut-o: ce a simțit, ce a gândit acționând în maniera respectivă și, de asemenea, cum l-au afectat diferiții factori. Există
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
personaj de tip renascentist, împletire a matematicianului cu poetul, interesat de definirea în „axiome lirice” a treptelor autocunoașterii (a „nunților necesare”), și „filosoful modern” Jacob Boehme, „ereticul gândirii creștine”, care a avut viziunea împletirii raționalului cu iraționalul și care a intuit legea indeterminării. Că între Ion Barbu și Dan Barbilian nu există o schizoidie, ci o sinteză de personalitate se demonstrează în Ion Barbu. Cosmologia „Jocului secund”, o primă încercare în exegeza barbiană de a reciti creația poetului fără a ignora
NICOLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288450_a_289779]
-
-i oglinda minții.” Iar Polonia, ca o altă Danemarcă, „Polonia e putredă”. Când cufundat în gânduri, când febricitant până la (simili)delir, personajul lui O. se mișcă printre recognoscibile semne ținând în mână o carte. Ce carte, nu-i greu de intuit. Fatalismul își fîlfâie aripa-i sumbră peste destinele unor eroi. Tema jocului-metaforă a vieții intră în supramodulate vibrații. Ce e viața dacă nu un „joc” plin de capcane „la capătul căruia așteaptă moartea sau huzurul” (Scarlat, din Veac de iarnă
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
reacțiilor chimice, Amedeo Avogadro (1776-1856), care a introdus noțiunea de moleculă și al cărui nume a fost atribuit numărului de molecule cuprinse într-un mol de substanță. Secolul al XIX-lea a fost fructuos pentru concepția atomista. Primul care a intuit existența electronului, fără a-l denumi ca atare, a fost Michael Faraday (1791-1867), fizicianul care a stabilit legile electrolizei. Experiențele îi sugerau acestuia că electricitatea este transportată sub forma unor ,,porții” mici, elementare. Faptul în sine era revoluționar, deoarece chimia
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
enunțat principiul general conform căruia fiecare element emite un spectru caracteristic de lumină. Împreună cu Robert Bunsen, el a pus bazele spectroscopiei și a transformat-o într-un puternic instrument de analiză care permitea caracterizarea tuturor elementelor din natură. Kirchhoff a intuit imediat o consecință și mai importantă: o bază nouă pentru chimia astronomica. În scurt timp, Kirchhoff a prezentat fizicienilor o enigmă absolut stupefianta, așa-numita „problemă a radiației corpului negru” care avea să conducă în cele din urmă la dezvoltarea
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
că acele linii întunecate au dispărut. Dându-și seama că era pe punctul să facă o descoperire fundamentală, Kirchhoff a tras concluzia corectă: întunecarea liniilor spectrale indică absorbția lor pentru că atmosfera solară conține sodiu. Comparînd spectrele, Kirchhoff și Bunsen au intuit importantă tehnicii lor pentru studiul compoziției Soarelui și pentru chimia 37 cerurilor. „Este plauzibil”, notează Kirchhoff, „că spectroscopia să fie aplicabilă și pentru atmosferă solară și pentru stelele fixe mai strălucitoare”. Într-adevăr, așa stăteau lucrurile, iar ideea a fost
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]