4,202 matches
-
gospodărie. Rareori îi vedeai stând de vorbă. Astăzi erau aici mai multe familii ale soldaților ca de obicei. Aveau liber de la cazarmă. Bătrânii ședeau lângă bastoanele lor maronii, unii hrăneau porumbeii. Căci porumbei aveam destui. Arșița creștea și totul părea inundat de lumină. Mi-am încetinit pașii, în fața monumentului m-am oprit și am privit în toate direcțiile. În stânga erau niște trepte, iar dincolo de ele și de stradă se aflau canalul și clubul de canotaj. Mergând de-a lungul canalului, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
profitau de orice ocazie ca să iasă În stradă și să proclame, și să strige, că, acum da, viața e frumoasă. Într-o zi, o doamnă, văduvă de curând, negăsind o altă modalitate de a-și manifesta fericirea nouă care-i inunda ființa, deși cu ușoara durere de a ști că, nemurind, nu avea să-l mai vadă niciodată pe răposatul după care plângea, se gândi să arboreze, În balconul plin de flori al sufrageriei, drapelul național. Zis și făcut, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
fi mult mai bine fără mine, iar ea face un pas înapoi, ochii i se micșorează și eu mă dau jos din pat, draga mea, glumește, du-te și te îmbracă. Cu degetele tremurând de furie, ridic obloanele, camera este inundată într-o clipă de o lumină galbenă, puternică, de parcă un generator ceresc ar fi fost îndreptat spre noi. Naama, sunt mort de sete, spune el, adu-mi un pahar cu apă, iar eu ripostez, nu am timp să mă îngrijesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și vecina de salon, care se tânguia încontinuu, a tăcut pentru o clipă și a întors spre el un ochi însângerat, locul tăcerii sale totale e ocupat de o uimire absolută, părea că întreg spațiul uriaș al acelui salon fusese inundat de uimirea lui Neumann Ahud, fiu al lui Israel, după cum va scrie în curând pe tăblița cu foile de observație atașată de patul lui, bine-cunoscutul ghid, aproximativ patruzeci de ani, căsătorit, tată al unei fetițe, ale cărui membre refuză să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi indică cu pensula un fotoliu, mă poftește să mă simt ca acasă și fuge la bucătărie, cafeaua turcească din ibricul micuț cu coadă lungă se umflă, apoi descrește, ca și când ar fi fost suflată de vânt, iar casa toată este inundată de aroma ei, și iată cana fierbinte în mâinile mele, dezmorțindu-mi degetele. El întinde o pânză pe ramă și începe să facă mișcări ritmice, se apropie, se depărtează, mă privește fix cu ochii lui sinceri, apoi se apropie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în salon, în patul lui Ieremia este întins un bărbat bătrân și trist, legat la o mulțime de tuburi, figura lui se umple de viață la vederea mea, iată, a venit cineva în vizită la el, dar imediat dezamăgirea îi inundă chipul, ce anume știe el și eu nu, tot ceea ce s-a întâmplat în camera aceasta începând de ieri după-amiază și mie mi-a fost ascuns se citește pe chipul său gol de expresie, străin. Privesc plină de resentimente către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
că el este pentru mine asemenea unui copil sau asemenea părinților, pe care nu îi poți alege, de care nu poți scăpa, asta este ceea ce ne leagă, asta ne face pe noi soț și soție. Un val de milă mă inundă în timp ce îi nasc iar și iar organul, cu o resemnare blândă, de parcă asta mi-ar fi fost vocația, până ce el se prăbușește în fața mea, cu întreg trupul pulsând din pricina epuizării, iar eu trag pătura peste amândoi, am impresia că ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nu am idee unde anume să caut, nu am nici o șansă să o găsesc, paginile mă păcălesc intenționat, îmi înțeapă degetele, de furie, o arunc pe podea cu putere, de parcă înăuntrul ei s-ar afla rădăcina nenorocirii care mi-a inundat existența, închid repede geanta, înainte de a mă răzgândi, aceasta va fi pedeapsa lui, cartea aceasta va rămâne pentru totdeauna aici. Înainte de a ieși, mai arunc o privire spre cameră, să mă asigur că nu am uitat nimic, mă uit sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în fantezii despre moartea lui, mă trezesc dimineața devreme și rămân în fața ușii sale închise, îmi imaginez trupul său înfometat, împietrit asemenea unui animal împăiat, strălucind în luminile raiului, ordonându-mi să-mi trăiesc mai departe viața și mă simt inundată de compasiune și lumină, mântuită de furie, aproape că sunt încântată, aceeași lumină care însoțește o iubire tânără, sentimentul de ușurare concurează cu durerea unei pierderi, cât de ușor mi-ar fi să îl iubesc după ce va muri, îmi imaginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este mult mai puțin împovărător decât un compliment. Ai dreptate, șoptesc eu, ar fi trebuit să rămân acolo pe iarbă și să privesc norii, în loc să mă grăbesc să ajung aici, nimeni nu are nevoie de sacrificiile mele, din nou mă inundă sentimentele de vinovăție, așa cum fumul inundă întreaga casă, îmi dreg vocea, privesc fierbințeala amiezii plutind deasupra terasei, păcat că nu este încă noapte, ce vom face cu rămășița asta de zi, care se târăște asemenea unui picior rănit, trebuie bandajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un compliment. Ai dreptate, șoptesc eu, ar fi trebuit să rămân acolo pe iarbă și să privesc norii, în loc să mă grăbesc să ajung aici, nimeni nu are nevoie de sacrificiile mele, din nou mă inundă sentimentele de vinovăție, așa cum fumul inundă întreaga casă, îmi dreg vocea, privesc fierbințeala amiezii plutind deasupra terasei, păcat că nu este încă noapte, ce vom face cu rămășița asta de zi, care se târăște asemenea unui picior rănit, trebuie bandajată, trebuie îngrijită, dar eu nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și la ochii ei sălbatici și la destinul ei însemnat și pe măsură ce ne afundam în noapte îmi devenea din ce în ce mai clară nevoia mea de ea, cum de poate să închidă ochii, lovitura abandonului lui îi pulsează în pântece, iar patul este inundat de ură împotriva lui, nu poți dezerta de pe corabia vieții, să o lași pradă cruzimii hazardului, sperasem că nu se va întoarce la mine, nu o pot ajuta, dar iată că acum o aștept, traversez din nou strada pustie, râul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mea, ce se va întâmpla cu el, se mândrise întotdeauna atât de mult cu memoria sa, ținea minte date, evenimente, locuri, nume, ce îi va mai rămâne acum, doar amărăciunea, care se va revărsa din gâtlejul său și ne va inunda pe toți, deja ne văd pe mine și pe Noga încercând să plutim prin mlaștina densă a amărăciunii lui, ierburile grele ni se vor agăța de picioare, ne vor trage în jos, iar noi nu vom avea de ce să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mire faptul că voiau să închidă gura profetului sumbru, care le ciopârțise fericirea cu amenințările sale, și pentru că moartea urcase la ferestrele noastre, se instalase în dulapurile noastre, cred că trebuie să fac acest lucru în schimb, să mă las inundată de compasiune, încerc să mi-o imaginez pe Noga zăcând paralizată în pat, prizonieră a unei boli misterioase. Nu, nu compasiune stârnește în mine această imagine, ci teamă, privirile îmi fug deja la ceas, astăzi se întoarce devreme, nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
dea seama că iar s-a întâmplat ceva, răsuflase ușurată de dimineață când văzuse că rutina aceea oribilă în care trăia el revenise, trebuie să o opresc înainte de a ajunge acasă, să o iau să ne plimbăm puțin, dar mă inundă într-o clipă scepticismul, așa cum soarele intră și iese din nori iarna, înnourând și luminând peisajul, la fel îmi străbate corpul senzația aceasta, schimbându-și culorile, privesc ostil săculețele pe care ea le ține în mână, din care scoate biluțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și îmi plăcea să risipesc banii împreună cu ele, să le cumpăr abțibilduri, să le fac diverse tunsori, să le iau înghețată, îmi făcea plăcere să le văd vesele și fericite, iar acum e doar tăcerea aceasta care vine dinspre ea, inundând încăperile de marmură, pare că fiecare colț asupra căruia ea își odihnește privirile îi răspunde printr-o tăcere plină de tensiune. Dar dintr-odată strigătul sirenelor se prăbușește peste noi, sunt atât de aproape de noi, ca și când înăuntrul mallului ar bântui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mulțimea ia cu asalt ușile, dornică să își găsească adăpost și să scape de aici, la unul din magazinele de la ultimul etaj a izbucnit un incendiu, focul înghițise câteva zeci de perechi de pantofi italienești, iar mirosul de piele arsă inundase întreg magazinul, eu o țin bine de braț pe Noga și o trag după mine, tușesc și expir, împing și lovesc, în fața ochilor mei se materializează în mod foarte clar avertismentul acela tibetan antic, cât de mare este puterea fiecărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lasă, îi spun eu, facem asta mâine, hainele nu s-au uscat încă, iar atunci văd, adună doar hainele lui, pulovere și bluze cu mânecă lungă, se pregătește pentru iarnă, nu se va întoarce, simt cum întreaga față îmi este inundată de sânge gros, violent, pare că ochii, obrajii, buzele, nasul, toate se zbat înăuntrul unor lacuri roșii, fierbinți, desprind hainele încă umede și i le arunc în față, acum înțeleg, urlu eu destul de tare cât să trezesc întreg cartierul, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu mine, cadou pentru ultima sa zi de naștere, iată și puloverul în dungi pe care îl purta în dimineața aceea, sub norul care se spărsese deasupra capului său, cum poate pleca, de vreme ce toate hainele îi sunt însemnate, mânia mă inundă din nou, nu te voi ierta niciodată, îi spun, dar imediat îmi dau seama că sunt penibilă, lui nici măcar nu îi pasă cum mă simt, la asta se reduce totul, nu mai am nici o putere asupra lui, dacă i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
sunt sătulă mă va ajuta să adorm, trebuie să dorm, iată cum mâinile mele își caută ezitând drumul printre picioare, poate în felul acesta mă voi mai liniști puțin și voi reuși să adorm, dar un val de greață mă inundă în clipa în care îmi ating părul, un sex îmbătrânit, înghețat, un animal păros și trecut, îmi încordez buzele jignită, este al lui, îmi amintește de el, de degetele lui, de limba lui, ce am eu în comun cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
îmi răspunde, știe, nu mai am nici o îndoială, a găsit înaintea mea scrisoarea aceea blestemată, mă împleticesc până în bucătărie și îmi fac o cafea, mă uit în jurul meu prin casa goală, Udi nu este aici, asta nu pot ascunde, soarele inundă deja terasa, crucificând-o cu razele sale ascuțite, luminând fiecare colțișor al casei, anunțând vestea plecării lui. Noga, vino să mănânci, strig eu, pun o farfurie goală în dreptul scaunului ei, și iată că vine, încă desculță, știi că nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este bolnavă, te rog din suflet să vii și să o consulți, ea ezită, vocea îi este umedă și ciudată, abia auzită. Îmi este cam greu acum, refuză ea, dar eu insist, hohote de plâns ies din gura mea și inundă receptorul, Zohara, mă tem că este ceva serios, vino doar și spune-mi ce anume să fac, ea tace, ce a pățit, întotdeauna venea atât de entuziasmată, părea că abia așteaptă să fie chemată, iar acum îmi vorbește fără chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pe loc, așa trăiam noi, trei femei într-o casă, ale cărei obiceiuri fuseseră schimbate în totalitate, încât părea că niciodată nu călcase pe aici vreun bărbat. Seara îi las mamei patul matrimonial, pentru că și numai la vederea sa mă inundă tristețea, îmi deschid canapeaua din salon, bătrâna canapea a singurătății mele, căreia îi fusesem lăsată pradă încă mult înainte de plecarea lui, brațele ei păroase mă cuprind, trăgându-mă către încă o noapte chinuită, am impresia că soarele tot mai rumenește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
mângâiase fața cu atâta seriozitate niciodată, cu toată atenția, și poate că nici la acest lucru nu ar fi trebuit să renunț. Iar acesta nu este decât începutul unui val fierbinte și întunecat de resentimente, care se ridică din adâncuri, inundându-mi întreaga existență, îngreunată de dezgust, mă plimb prin casă, îl simt clocotind înăuntrul meu, ca un fetus evoluat, cum de îi permisesem să îmi cucerească viața bucată cu bucată, cum de abandonasem studiile din pricina geloziei lui sufocante, ai deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
acestea, tocmai ți-am cumpărat sandale, iar el râde fericit, este atât de fericit, încât nu vreau să distrug momentul, râd împreună cu el auzind gluma, cinci perechi de încălțări într-o singură noapte, ce recoltă frumoasă, iar dimineața mă trezesc inundată de o dezamăgire care se adâncește și mai mult, la început mă umflă toată, întinzându-mi pielea ca pe un balon, dar încet-încet, se risipește în toată casa, îmbrățișează obloanele, până când mă lipesc de fericirea ceasului deșteptător, iată că în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]