3,010 matches
-
de ostil, cutreierat de bandiți, săteni Înfometați și dezertori din armatele regimurilor marionetă, Încît lagărul și paznicii japonezi ofereau unica siguranță. Jim mîngîie cu degetul capul bătrîn al broaștei țestoase. I se părea că era păcat să o gătească - Jim invidia masiva carapace a reptilei, o fortăreață tainică Împotriva lumii. Scoase de sub pat o cutie de lemn, pe care doctorul Ransome Îl ajutase să o meșterească. În ea era toată averea lui: o insignă japoneză de șapcă pe care i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
voi primi cadou un bărbat, pe Filosof, adică, era și actuala lui prietenă, și eu, și mai era încă cineva, îmi va zice el râzând impertinent pe burtă în hotel, iar eu am să mă uit admirativ pe jumate, te invidiez, aș vrea să fiu tu. Suntem robii frumuseții și Mihai știe asta, și eu, atunci când Marius, subțire și lung și dezbrăcat, cu buza lui ruptă, explică ceva și își întinde gâtul ca și cum ar adulmeca în aer cu mișcări scurte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
mi-a zis Păianjenul râzând tare pe spate în nisip, iar eu m-am dizolvat în hohotul lui, mică, la 3 ani, ce-aș mai fi putut spune, aș vrea să fiu homosexual, le-am spus Turiștilor, și chiar îi invidiam, cu aerul lor occidental și cu putința de a călători de colo-colo, iubindu-se, și asta mi se părea minunat. Mă gândeam, îți dai seama, Cezar, unul e din Portugalia și altul din Londra și după ce s-au filat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ambițiile deșarte ale lumii și de curtenii lui Frederic uzurpatorul, un spațiu-limită izolat, unde poate fi deseori întâlnit „nebunul în straie tărcate”, înțeleptul bufon cu vorbele lui pline de tâlc, îndreptate împotriva corupților ce disprețuiesc adevărul - acest bufon atât de invidiat de Jacques melancolicul. Și totuși, pădurea rămâne ambivalentă, așa cum reiese din înseși cugetările lui Jacques în fața cerbului rănit și din imaginea pe care el o are despre vânători, acești mesageri ai spaimei și ai morții. Mai mult decât atât, Jacques
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe toate ușile deodată, apărură darurile prințului, stivuite în tăvi mari din argint aurit și purtate de slugi îmbrăcate în mătase purpurie. Focul se înteți însuflețit de noile buturugi aruncate în el, dar și de muzica lăutarilor hotărâți să stârnească invidia muzicanților nemți care nu puteau cânta după ureche, așa cum o făceau ei de-o viață, ci doar cu ochii holbați pe șirul de note scrise. Dintr-odată fu mai multă lumină, mai multă căldură, o neliniște veselă, o emoție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege, și eu acolo, la acel bal, în casa prietenului meu. Generalul Zass, comandantul militar al orașului, fusese, de asemenea invitat. Era deci acolo, sorbind cu un apetit de invidiat din cel mai fin Bordeaux băut vreodată, zâmbind și lăudând gazda pentru inspirata alegere a vinului... bla, bla, bla... când s-au auzit țipetele slugilor și ne-am trezit deodată înconjurați de cazaci. Am crezut că era vreo farsă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ce moașă pricepută aș putea scoate din fătuca asta! ― Guibert, ai luat-o razna! Zi-mi repede informația aia! ―Hm! Dacă nu te-aș cunoaște, aș spune că te-a deranjat ideea de a-mi lua o nevastă. Te macină invidia? Sau gelozia? Dante Negro apăsă nasul medicului de câteva ori cu degetul. ― ți-a cam crescut nasul, bătrâne, și te întinzi la vorbă. ― Dar... pictore! Văd că iar ai îmbrăcat cămașa aia în care îți pozează prințul. Oare de ce? Pictorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Învăța stenografia după metoda Geren, completată cu contribuții personale lizibile doar pentru mine. M.O. era În perioada aceea un scriitor la apogeul carierei, cu alte cuvinte, prețuit și contestat, iar eu Încă o tînără femeie frumoasă de care era invidiat de cei care ne cunoșteau taina. Taină maculată de sentimentul culpabilității, de veșnice mustrări de conștiință. Din anii noștri de conviețuire, din acele vremuri „aspre și tandre“ datează creația cea mai valoroasă a lui M.O. În privința dramelor sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
gros decât supa de pui, Amory s-a Însănătoșit. Familia Blaine nu era legată de un oraș anume. Ei erau Blaine cei din Lake Geneva. Aveau suficient de multe rude care să le servească drept prieteni și un statut de invidiat, din Pasadena pînă la Cape Cod. Dar lui Beatrice Îi plăceau din ce În ce mai mult noii cunoscuți, Întrucât existau anumite povești - bunăoară, istoria constituției proprii și a multiplelor amendamente ale acesteia sau amintirile din anii petrecuți În străinătate - pe care era nevoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
petrecut multe după-amiezi tolăniți pe pervazurile ferestrelor de la 12 Univee, privindu-și colegii cum merg la comună sau se Întorc de acolo, observând cum sateliții gravitează În jurul celor mai importanți, urmărindu-i pe singuratici cum trec În pas grăbit și invidiind securitatea fericită a grupurilor formate pe școli. Suntem afurisita de burghezie, asta este! i se plânse el Într-o zi lui Kerry, Întins cât era de lung pe sofa și consumând, cu precizie contemplativă, o Întreagă familie de fatimas. — Păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
că subiectul mai avea importanța vitală de acum doi ani, dar logica obiecțiilor aduse de Burne sistemului social se potrivea ca o mănușă cu toate gândurile lor, astfel Încât n-au oferit contraargumente, ci s-au mărginit să pună Întrebări, amândoi invidiind mintea sănătoasă a celuilalt, care-i dădea curajul să se ridice astfel Împotriva tradiției. Pe urmă Amory a produs o cotitură În conversație și a aflat că Burne era profund preocupat și de alte lucruri. Îl interesau științele economice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
semn rău? R.: Nu neapărat. Î.: Care ar fi testul pentru corupție? R.: Să devin cu adevărat nesincer, să mă auto de numesc „un băiat nu chiar așa de rău“, să cred că-mi regret tinerețea pierdută când de fapt invidiez numai Încântarea pricinuită de pierderea ei. A fi tânăr e ca și cum ai avea o tavă mare cu bomboane. Sentimentalii Își Închipuie că vor să acceadă la starea pură, simplă, În care se aflau Înainte de a mânca bomboanele. Nu asta vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
muzicienii de pe scenă: — Ăștia sunt Sultanii, corect? — Corect. — Goines a cântat în ultimul număr, care s-a încheiat chiar după miezul nopții? Mulatrul zâmbi. — Old Lang Syne în varianta lui Dicky McCover, într-un tempo susținut. Chiar și Bird o invidiază... — Când s-a terminat numărul respectiv? — Poate pe la 12.20. Le dau băieților mei cincisprezece minute de pauză. Și, cum ziceam, după aia Marty i-a lăsat baltă până la 2, la închidere. E singura dată când mi-a făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aceste păsări călătoare plecau din nou fluturându-și aripile mari și plutind pe cer deasupra văii. Ori de câte ori le vedea, samuraiul se gândea că păsările acestea cunoșteau țări pe care el nu avea să le vadă niciodată, dar nu le prea invidia. Sosi poruncă de la seniorul Ishida. Samuraiul trebuia să se ducă la Nunozawa pentru că seniorul voia să-i vorbească. Odinioară, familia seniorului Ishida se ridicase de multe ori împotriva înaintașilor Stăpânului, dar acum el avea rang înalt și era unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ishida. Am luptat cot la cot cu tatăl tău în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul asculta cuvintele seniorului Shiraishi plin de supunere. Pe când jumătate din slujbași, câți se alăturaseră convoiului, se pierdeau din vedere printre munți, cei rămași îl invidiau pe samurai pentru cuvintele deosebite cu care îl onorase seniorul Shiraishi, unul dintre oamenii de seamă ai Stăpânului. Făcându-și pregătirile de întoarcere, samuraiul savura și el bucuros acea fericire nemeritată. Ceea ce înțelesese venind aici era că vasul pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acest fel, Nishi se îmbujoră. — Dar dacă n-o să fim în stare să înțelegem nici un cuvânt când o să ajungem în țara aceea... — Avem tălmaci, nu? Uitându-se la Nishi cum primea mustrările lui Tanaka, în adâncul sufletului său, samuraiul îl invidia pe acest tânăr care se putea deprinde repede oriunde și cu oricine. Crescut în valea sa, el avea o fire rușinoasă față de necunoscuți, la fel ca și Tanaka. Însă tânărul Nishi se plimba prin toate colțurile vasului dovedind o curiozitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar eu aș vrea să am o asemenea îndeletnicire. Sper să-nvăț destulă spaniolă în timpul călătoriei. Ca de obicei, samuraiul îl invidia puțin pe acest tânăr. El era însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat la minte ca să învețe o limbă străină. În timp ce solii își luau masa adusă de însoțitorii lor, Tanaka Tarozaemon îl dojenea din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îmbunătățească vechile deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și ei asemenea trăsături adânc înrădăcinate în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vorbele lui istețe. Dădu să strige: „Am încredere în Sfatul Bătrânilor!”, dar își înghiți cuvintele. De pe cal, samuraiul își înclină capul în fața călugărilor și negustorilor care le făceau cu mâna. Printre ei stătea și Matsuki cu brațele încrucișate. Îl copleși invidia la gândul că ei aveau să se întoarcă în Japonia înaintea lui. Dar samuraiul primise mereu totul cu supunere cât trăise în vale, iar acum își primea tot fără crâcnire soarta ce-i era dată. Yozō, Ichisuke și Daisuke îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai mare decât orice altceva. Vă rog, lăsați-mă să plec, se ridică Nishi în liniște. Samuraiul îl invidia pe Nishi pentru curiozitatea lui pătrunzătoare și pentru spiritul său tânăr și îndrăzneț. Lui Tanaka și lui însuși, care nu sperau decât să nu aibă necazuri în timpul însărcinării lor, le lipseau toate aceste însușiri. Vrei să te duci cu orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
mai înfloritoare decât Japonia. Așa stând lucrurile, eu vreau să învăț limba lor. Am ajuns să cred că nu trebuie să ne închidem ochii față de învățătura creștină în care cred laolaltă oamenii acestei lumi largi. Ca de obicei, samuraiul îl invidia pe Nishi pentru tinerețea și înflăcărarea lui. Spre deosebire de el și de Tanaka, Nishi gusta din plin și fără împotrivire tot ce era nou și izbitor pe aceste meleaguri străine. Samuraiul însă nu putea să facă la fel, căci, cu toate că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
au intrat în biserică, au îngenuncheat și au primit botezul de la străini. Când îi văzuse, samuraiul avusese un sentiment încurcat de dispreț amestecat cu invidie. Îi disprețuia pentru nemernicia de a-și vinde cu seninătate sufletul de dragul câștigului și îi invidia pentru îndrăzneala de a face orice pentru câștig. Însă acum Nishi Kyūsuke îi îndeamnă să primească botezul nu cu adevărat, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea de soli. Fără îndoială nu avea să fie ceva din suflet, ci doar ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
din timpul slujbei, orga - toate sunt noi pentru mine. Când aud imnurile sau melodia orgii mă simt uneori ca beat. Acum înțeleg bine că nu se poate să cunoști Apusul fără să cunoști credința creștină. Simțind și în aceste momente invidie față de tinerețea și curiozitatea lui Nishi care nu avea deloc remușcări așa cum avea el, samuraiul îl întreba: — Atunci... ai început să te închini la omul acela? — Nu simt dorința de a mă închina la el. Totuși... n-am nimic împotriva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu mâinile goale? Samuraiul își aduse aminte de înfățișarea tinerească și vioaie pe care o avusese Nishi odinioară. Când râdea dezvelindu-și dinții albi pe chipul măsliniu, ochii lui străluceau plini de o curiozitate pe care samuraiul aproape că o invidia uneori. Acum sclipirea din ochii săi se stinsese, vigoarea îi pierise și chipul său căpătase o paloare de om bolnav. — Eu voiam să rămân în Spania și să învăț tot felul de lucruri, zise Nishi cu glas vlăguit întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se gândească prea mult la moartea lui Tanaka. Acesta murise încercând să-și apere onoarea în fața familiei sale. Când se gândea cum îl aștepta nerăbdător lângă vatră unchiul său cu obrajii lui descărnați, samuraiul voia și el să moară. Îl invidia pe Tanaka pentru că-și luase viața. Dar el nu putea să moară. Trebuia să povestească în Sfatul Bătrânilor de-a fir a păr despre călătoria lor, de dragul lui Nishi, dar și al supușilor care înduraseră atâtea. De se cuvenea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]