2,961 matches
-
puțin timp, o vârstă respectabilă, trei sferturi de veac. Este momentul unui bilanț pe care și-l face în mod normal fiecare sărbătorit, împreună cu cei care l-au cunoscut de-a lungul timpului. Personal, cred că este un bilanț de invidiat de foarte mulți dintre noi, un bilanț al unei vieți dedicate învățământului superior și cercetării științifice ieșene. Personal, l-am cunoscut pe prof. univ. dr. Gheorghe Mustață imediat după anul 1990, când devenise conferențiar universitar, la catedra de zoologie a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
știrea confidențială că sunt aproape de aflarea secretului creării plantelor și că acesta e lucrul cel mai simplu care se poate închipui. Planta arhetipală va fi creația cea mai stranie de pe întreg pământul și am presentimentul că natura însăși mă va invidia pentru descoperirea asta. Dispunând de acest model și cunoscând și cheia folosirii lui, vom putea născoci la infinit plante noi, însă plante în sine. Asta înseamnă că, chiar dacă planta în cauză nu a existat până acum, ea ar fi putut
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
a fost încorporat într-un regiment de cavalerie staționat la Alba-Iulia. Eu am obținut un post de pedagog la liceul "Emanoil Gojdu", funcție fără implicații de ordin educativ, ci numai de natură disciplinară (și fără o remunerație bănească demnă de invidiat), care însă îmi asigura o ocupație timp de o jumătate de zi, îndeplinind sarcini desemnate de directorul școlii și, în felul acesta cum se spune "nici nu ardeam gazul de pomană". Bănuții astfel câștigați îmi asigurau o anumită independență economică
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
în măduva oaselor de justețea acestei lozinci. Ba, chiar aș îndrăzni să spun că pînă dincolo de măduva oaselor. Tata a fost chiabur și în doi timpi și trei mișcări a fost adus la sapă de lemn. Eu, pe la șapte ani, invidiam calicii satului care aveau o văcuță, deci și lapte și fasolele erau utilizate cu mult mai rar decît în familia noastră. În plus, consideram că ei erau poporul și noi... dușmanii. Prin urmare, aveam o motivație puternică să tînjesc ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tuși și chiar face temperatură. Mă rog bunului Dumnezeu să mă aibă în pază. Pe pista de la Otopeni, uriașa gînganie Boeing 737 pare a fi indiferentă la arșiță și înghite în măruntaiele sale totul. Oameni cu bagaje cu tot. Îl invidiez pentru că știu că se va opinti o dată și apoi va merge prin răcoare, la -50oC, brr! Nici chiar așa nu-i bine! Eu am apucat să trăiesc o dată la doar -38oC și-mi înghețau nările, urechile și lacrimile. Dumnezeu ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
unică și nici o țară din lume n-o poate egala. La toate întîlnirile vorbeau doar șefii, restul participanților interveneau destul de rar. Aveam multe întîlniri, convorbirile durau zilnic 10-12 ore și seara ajungeam la hotel foarte obosit. Din această cauză îi invidiam pe membrii delegației ieșene care se limitau doar la prezență. Acesta este motivul pentru care mi-am permis o mică răutate. Ne întîlnim cu o foarte puternică delegație economică și politică pe la ora 15.30. Cum masa a fost extrem de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a relaxat. Mă întîlneam zilnic cu Héctor. Stăteam mult de vorbă ca să învăț spaniola cubaneză, pe care o înțelegeam foarte greu. Îl rugam să vorbească mai rar decît o mitralieră, să prind șpilul. Toți vor să mi-o fure, mă invidiază și ar ucide pentru așa o bicicletă. Dar tu de ce n-o faci mai urîtă, mai șleampătă, ca să n-o rîvnească hoții? Nu pot, este mîndria mea. Cu ce altceva mă mai pot fuduli? Dar contează așa de mult asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de un an, ne iubeam foarte mult și am convenit ca, în sfîrșit "s-o facem". Ce? Ei, pricepi tu. Amîndoi tremuram de emoție și ne era un soi de teamă. Era o fată superbă, o frumusețe pentru care mă invidiau toți colegii. Aranjasem să ne întîlnim la mine, eram singur. Am pus flori peste tot, am pus șampania sub jetul de la robinet, pentru că n-aveam frigider. Cîteva lumînări albe așteptau să fie aprinse. Aveam o emoție nefirească, pulsul inimii îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
început am pus mai mult temei pe muzică și gimnastică. Eram puțin psiholog, știam ce pățisem eu. Metoda mea a plăcut copiilor și de unde înainte învățătorii trăgeau elevii cu arcanul, acum veneau toți de bună voie.” Dar cum succesul atrage invidia altora, așa s-a întâmplat și în cazul Tănase, aflăm dintr-o relatare a lui Dan Ravaru, care detaliază cum a pus la cale directorul școlii din Cursești să scape de învățătorul care intrase la inima localnicilor. Folosindu-se de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
adevărat prin violență“ și că avem de-a face, în fond, cu o „revoltă fără revoluție“, cu o manifestare disperată a celor care nu-și găsesc „rostul în propria lor comunitate“, nu au un program autonom și își ca muflează „invidia“ în „marș triumfal“. Termenii „rost“ (a-ți găsi rostul), „invidie“, „disperare“ nu fac parte, de regulă, din vocabularul „științific“ al sociologului. La fel, termenul „lăcomie“, folosit de Barack Obama pentru a explica începuturile crizei economice în care ne aflăm. Toți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
sufletească a fiecăruia. De un concept asemănător uzează islamul. Întorcându-se de la vreo bătălie militară, înțeleptul mahomedan spune: „Ne întoarcem, acum, de la «micul război» la «marele război» (jihad), cel de toate zilele, cu netreb niciile dinăuntrul nostru.“ Nici lăcomia, nici invidia, nici disperarea, nici inaptitudinea de a-ți găsi rostul nu se pot rezolva prin legiferare, prim „măsuri“ guvernamentale. Statul poate interveni când ele se manifestă în afara legalității și în detrimentul celorlalți. E obligat, de asemenea, să asigure contextul necesar unei vieți
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
din Bucovina 189. III.9. Incidentul Lupul Balș și suspiciunea de trădare Poziția de cancelist al Consiliului Aulic de Război, originea socială și relațiile sale cu Moldova, în special cu familia sa, l-au pus în postura de a fi invidiat de unii, dar și de a fi bănuit de alții de lipsă de loialitate sau de a face un joc dublu, plasându-l uneori chiar în postura de a se afla în situații delicate. În condițiile în care situația încordată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
minimală a acestuia. În schimb, Pan a făcut ca nimfa să fie sfîrtecată în bucăți și i-a transformat membrele în stînci unde, grație ecoului, cîntecul ei va continua să răsune nu numai pentru că o dorea, ci și pentru că îi invidia aptitudinile muzicale. Un ocol prin cele două Americi ne-a permis să scoatem la iveală fondul comun al miturilor. Acesta expune sub toate aspectele ei divergența care ni s-a părut că domină compoziția lui Poussin. Divergență inerentă fenomenului fizic
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Dar În Madagascar, arborele călătorului, Ravenala madagascariensis, oferă Însetaților apa adunată În pețiolul frunzelor. Să nu uităm mediul. Ele, monocotiledonatele, nu uită. Ca ultimă expresie a evoluției vegetale, ele au o acțiune negentropică, opusă deci aceleia entropizante a omului, de invidiat. Monocotiledonatele bălților - acele stații de epurare naturale - anume trestia, papura, rogozul, dar și cea mai mică plantă cu flori - lintița -, au nevoie pentru asta doar de Soare și de a fi lăsate În pace. Și tot ca ultimă expresie a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
excedentară energetic. Oferi, radiezi În jur energie, și nu din oricare: una superioară, adică zisa energie liberă, negentropia care e În stare să ordoneze, să perfecționeze elementele lumii din jur. Că muncești din greu, ca vânător cu un succes de invidiat deși nu ții În lăbuțe o pușcă, pentru a obține energia brută pe care s’o sublimezi În negentropie, e altă treabă. Sau merit. Dar acea negentropie e vindecătoare. E așa-numita „căldură de pisică“. Adică, dacă mă doare spinarea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu va Întârzia, de cum va da căldura, să se pună pe „plâns“. Și adaug, prin spusele care urmează, un argument pentru cei care-i strâng „lacrimile“ Întru tămăduire: Vița e o plantă inteligentă, iar asta pentru că, prin rădăcinile ei adânci - invidiate de multe surate - are acces la o apă la care omul n’a reușit să ajungă spre a o perverti. Și alege, În toată existența ei de peste an, ceva bun pentru fiecare etapă pe care o parcurge. Musai, căci apa
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de decembrie, Grinuț și-a Însușit apartamentul prietenului lui Cristi, intrând prin oberlihtul uitat deschis... Și, gând la gând cu bucurie, i-a Îndulcit aceluia singurătatea de pusnic Într’o bibliotecă, căci asta Îi era apartamentul, una pe care ar invidia-o chiar un oraș, nu doar Cristi, care mă hutuchește ori de câte ori Îmi ascut gheruțele pe cotorul vreuneia din mult mai puținele lui cărți. Cum m’am Împrietenit cu Grinuț, peste cei 400 de kilometri care ne despart? Simplu. Prin corespondență
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
singur cucui și, cu un adjectival felin „miau“, scap cu totul teafăr... „Meridian“, 30 august 2002, ora 12,52 60. Olimpia Nici o pisică nu obișnuiește să dea socoteală de „lucrăturile“ ei. Iar dacă acum o fac, e doar pentru ca să mă invidiați: Mă apucase dorul după locurile În care am pus pentru prima dată lăbuța În Europa. Și totuși, o mie de kilometri nu-i prea simplu nici chiar pentru voi. Mai bine s’o conving pe buna mea prietenă să mă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
contractului“, ceea ce n’a putut face „concurența“ canină, devenită acum „Băsească“. Obedientă, ea a lins mâna necinstită vreo 5 milenii... Argumente? În fiece vineri, la ora 12,50. Numai și numai la Radio Iași. 3. „Pescarul amator“ Sunt un motan invidiat de tot cartierul. E drept că prietenul meu biped nu mă prea gratulează cu carrr...ne; deh! e doar cercetător și, pe deasupra, francofon: chercheur... dar ca să fie În acord cu sonoritatea acestui cuvânt, cerșetor adică, i-ar mai trebui ceva
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
defensivă a bunicii: - Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: - Fată dragă, nepoată-mea era în fața casei, a ta trebuia să fie alături de tine. - Ține, minte Ruxandră un lucru, noi ne certăm, mâine fetele se joacă împreună. Ce va rămâne, doar pizmă și vorbe de ocară ! - Du-te acasă, schimbă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
ceva nemulțumiri, însă lucrurile s-au temporizat încet și de la sine. Se pare că tata a repetat episodul și la nașterea fratelui meu, în același circumstanțe, numele Andrei devenind Adrian. Tata a fost un om absolut minunat, o verticalitate de invidiat, extrem de ponderat, mai ales când se impunea să servească ceva, însă din momentul venirii noastre pe lume, slăbiciunile sale am devenit noi, copiii. Am avut o copilărie minunată, ce-i drept riguros organizată de mama, mai cu seamă din momentul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părintele și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol de invidiat. Dar ceea ce făcea ca părintele să fie idolul pădurarului, moș Iftimie Fedeleș, era glasul său, ca și care nu se mai pomenește de ferească Dumnezeu. Asta era și ideea văcarului din sat și acești doi oameni găsisă într-adevăr un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
abia în 1971. Se intitula "Vulturii amiezii" și a apărut la "Junimea", cu sumarul alcătuit în editură. N-a avut cine știe ce ecou oricum, nu ecoul meritat. În amintirea celor ce l-au cunoscut însă, "Ghiță" Mărgărit își păstrează loc de invidiat. Lucian Raicu spune, într-un interviu acordat lui Const. Coroiu: "Generația mea, în frunte cu Labiș, îi datorează enorm. Această datorie nu va putea fi niciodată plătită. Într-o epocă de grăbită neglijare a valorilor de cultură, cum a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
Aici nu cred că-i cazul, fiindcă ar fi fost "tunse" anumite răbufniri de-a dreptul proletcultiste ale tinereții. Lăsate neatinse, fac și mai convingătoare evoluția unui cărturar autentic, drumul cunoașterii căruia este jalonat de lecturi pentru care poate fi invidiat totdeauna și acum (în afară de cărțile proprii, a publicat nu mai puțin de 59 volume traduse din franceză, germană, engleză și italiană de lecturi, ce să mai vorbim!) De altfel, Gavriliu afirmă că "ficțiunea în jurnal este o crimă" și scrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
bună! Amândoi erau filo-germani și, logic, anti-ruși. Ambii credeau că angajarea României împotriva puterilor centrale e-o tragedia națională și s-au erijat în salvatorii patriei. Dar ce cale au ales, deși păreau a avea o luciditate politică demnă de invidiat! Dacă opinia lor privind reîntregirea țării este mai mult decât amendabilă (cedăm Ardealul, fiindcă românii de acolo au rezistat 1000 de ani și-or să mai reziste, dar recucerim Basarabia, aflată în curs de totală rusificare) situația social-politică a României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]