2,990 matches
-
REGULAMENTUL (CEE) nr. 912/71 AL COMISIEI din 30 aprilie 1971 de modificare a textelor în limbile franceză și italiană ale Regulamentului (CEE) nr. 391/68 privind normele de aplicare a achizițiilor de intervenție din sectorul cărnii de porc COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE, având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, având în vedere Regulamentul nr. 121/67/CEE
jrc136as1971 by Guvernul României () [Corola-website/Law/85271_a_86058]
-
de stat. Deși Prințul Albert al II-lea este un monarh constituțional, el deține o imensă putere politică. Casa de Grimaldi conduce statul Monaco, cu scurte întreruperi, încă din 1297. Limba oficială este franceza, dar sunt vorbite și înțelese și , italiana și engleza. Suveranitatea statului a fost recunoscută oficial prin , Monaco devenind membru cu drepturi depline al Națiunilor Unite în 1993. În ciuda independenței și politicii externe separate, apărarea țării este responsabilitatea Franței. Cu toate acestea, Monaco menține două mici . Dezvoltarea economică
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
al VI-lea de la 1191, Monaco a fost reînființat în 1215 ca o colonie genoveză. Monaco a fost pentur prima oară condus de un membru al Casei Grimaldi în 1297, când , cunoscut sub numele de ""Il Malizia"" (în traducere din italiană, fie „rău intenționat” fie „cel viclean”), și oamenii lui au pătruns în cetatea ce proteja îmbrăcați în călugări franciscani - un "monaco" în italiană, deși acest nume este o coincidență, deoarece zona avea deja acest nume. Francesco a fost însă evacuat
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
un membru al Casei Grimaldi în 1297, când , cunoscut sub numele de ""Il Malizia"" (în traducere din italiană, fie „rău intenționat” fie „cel viclean”), și oamenii lui au pătruns în cetatea ce proteja îmbrăcați în călugări franciscani - un "monaco" în italiană, deși acest nume este o coincidență, deoarece zona avea deja acest nume. Francesco a fost însă evacuat numai după câțiva ani de forțele genoveze, și lupta pentru „Stâncă” a continuat pentru încă un secol. Familia Grimaldi era genoveză și lupta
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
americani (1,2%). Cetățenii din Monaco, indiferent dacă sunt născuți în țară sau naturalizați, sunt numiți "monegasci". Monaco are cea mai mare speranță de viață din lume, cu aproape 90 de ani. Limba oficială a Principatului Monaco este franceza, în timp ce italiana este vorbită de către considerabila comunitate italiană din Principat. Limba engleză este folosită de , britanici, canadieni și irlandezi. Tradițional, limba națională era , o varietate de , astăzi vorbită doar de o minoritate de rezidenți și ca limbă secundară de mulți localnici. În
Monaco () [Corola-website/Science/296920_a_298249]
-
òc”, alături de „limbă oïl” și „limbă si”, a fost introdus în limbile moderne de către Dante Alighieri și folosit de către el însuși pentru prima dată, atestat documentar în 1304. "Òc", "oïl" și "si" corespunde în franceza veche cuvintului occitan, respectiv în italiană care înseamnă „da”. Termenul latinesc "lingua occitana" a apărut în secolul XIV în textele administrative. În limba română folosirea cuvântului "occitan" a intrat prin intermediul limbii franceze. „Limba òc”, „occitana” și prin extindere a sensului „provensala” sunt sinonime din punctul de
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
politică și de prestigiu cultural mai mari decât cele ale occitanei. Astfel s-a început o perioadă de diglosie și subordonare lingvistică, franceza fiind limba administrării iar occitana poporului. Aceasta s-a intensificat în secolul XVI prin impunerea francezei și italienei ca singure limbi oficiale pe teritoriul vorbitor de occitană, împărțit între Regatul Franței și Ducatul Savoiei. Occitana a devenit limba poporului și mai a rămas să fie vorbit printre unii aristocrați (în ciuda dominației limbilor franceză și italiană) și a continuat
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
care au dat început la occitanismul de astăzi, limba recula din uzul începând cu primă jumătate a secolului XX, cedând să fie limba majoritară. Aflându-se pe cale de dispăriție, suferă de substituire lingvistică prin franceză în Franța și Monaco, prin italiană în Văile Occitane și prin spaniolă în Valea Aran. În ciuda aceasta, mișcarea occitanistă încearcă să repopularizeze occitana și să-i redea statutul de limba vorbită. În 2005 înî Carcassonne și în 2007 în Béziers au avut loc demonstrări populare pentru
Limba occitană () [Corola-website/Science/296959_a_298288]
-
(livresc "i", respectiv "Târgu' Ieșilor"; istoric "Jassy" sau "Iassy", în , în , în italiană "Iasi" sau "Jassi", în , în , în , în , în , în , în , în , în , în ) este municipiul de reședință al județului cu același nume, Moldova, România. Iași a fost capitala Moldovei în perioada 1564-1859, una dintre cele două capitale ale Principatelor Unite
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
Rusticello din Pisa. Este posibil să fi cerut și să fi primit din Veneția unele documente, deși între cele două puteri maritime exista o rivalitate acerbă. Marco Polo vorbea dialectul venețian al limbii italiene, iar pisanul Rusticello pe cel toscan, italiana cea mai pură și cea mai melodioasă; era însă un om cult și a pus pe hârtie istoriile lui Marco Polo într-o franceză dacă nu perfectă, măcar acceptabilă. Deci manuscrisul original al „Descrierii lumii” este în franceza veche și
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
este în franceza veche și s-a păstrat la Biblioteca Națională din Paris, fiind publicat abia în 1824. Dar, alături de versiunea lui Rusticello, există și alte manuscrise, mai noi, din secolele următoare, al XIV-lea și al XV-lea, în italiană. Marco Polo a fost eliberat din închisoare în 1299 și a mai trăit până în 1324, stingându-se la vârsta de 70 de ani. Cetățean înstărit și de seamă al cetății Dogilor, Marco Polo și-a repetat, probabil, de mai multe
Marco Polo () [Corola-website/Science/296812_a_298141]
-
Numele „Wales”, transpus în limbile neolatine, suferă o transformare prin care W e înlocuit cu G (în același fel în care numele Wilhelm sau William este Guillaume în franceză și Guillermo în spaniolă): "Pays de Galles" în franceză, "Galles" în italiană, "Galeș" în spaniolă și portugheză. Formă corectă în română ar putea fi pur și simplu "Wales" (că în limbile germanice, slave sau în maghiară) sau ar putea urma modelul latin în forme că „Țară Galeza”, „Țară Galezilor”, „Galeș” sau chiar
Țara Galilor () [Corola-website/Science/296826_a_298155]
-
da Vinci și operei sale. Sigmund Freud a pornit de la o notă a lui Leonardo din Codex Atlanticus, în care acesta își amintește: ""... printre primele amintiri din copilărie, mi se pare că eram așezat în leagăn și un vultur (în italiană nibbio) a venit la mine, mi-a deschis gura cu coada, și m-a lovit cu ea de mai multe ori peste buze..."" Pornind de la această notă, Freud a interpretat acest eveniment drept o fantezie, fantasmă a artistului, privind un
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
cartea Mariei Herzfeld, Leonardo da Vinci, der Denker, Forscher und Poet, utilizată ca referință de către Freud, respectiv traducerea cuvântului nibbio prin vultur, care de fapt, în context s-ar traduce prin zmeu (de hârtie). Cu toate acestea, cuvântul nibbio în italiană înseamnă și gaie (pasăre de pradă înrudită cu vulturul, lat. "Milvus milvus", fam. Accipitridae), astfel încât adepții lui Freud au refăcut imediat teoria privind pretinsa homosexualitate "pasivă" a lui Leonardo da Vinci. Cei mai mulți specialiști în opera lui Leonardo da Vinci, oameni
Leonardo da Vinci () [Corola-website/Science/296783_a_298112]
-
se pare, conform sursei citate, Wittkower, 1974, că balustradele nu erau cunoscute în Grecia și Roma antică, ele apar de abia la sfârșitul secolului al XV-lea, prima dată în Italia, ca elemente arhitecturale distincte ale balcoanelor palatelor ("palazzo", în italiană) construite în Veneția și Verona. Este foarte probabil că aceste balustrade quattrocento sunt continuarea arhitectonică a predecesoarelor lor gotice, formând balustradele colonetelor ca o alternativă la arcadele miniaturale, copii proporțional reduse ale celebrelor arcade gotice, ogivele. În lucrarea menționată, Wittkower
Balustradă () [Corola-website/Science/301027_a_302356]
-
noi valuri de coloniști, de data aceasta francezi și germani din Alsacia-Lorena. Primii dintre ei au venit pe la 1752, apoi din nou la 1763, astfel că pe la 1770, localitatea a devenit substanțial "franceză". Slujbele religioase erau ținute în trei limbi: italiană, franceză și germană. Însă cu timpul s-a impus elementul german, predominant în restul Banatului. Spre sfârșitul secolului XVIII, Carani-ul se transformase deja într-un sat șvăbesc. Aici a fost paroh Lőrinc Schlauch (în sec. al XIX-lea), devenit apoi
Carani, Timiș () [Corola-website/Science/301347_a_302676]
-
care au apărut în 1514 la Veneția. "De Asse" a cunoscut un succes atât de mare încât a fost tradus în franceză la cererea regelui Francisc I al Franței sub titlul "Summaire ou Epitome du livre de Asse", apoi în italiană. Primul periodic consacrat monedelor metalice a văzut lumina zilei în Germania cu "Blätter für Munzkunde" care a apărut la Hanovra din 1834 până în 1844. În Marea Britanie, John Young Ackerman a fondat în 1836 trimestrialul "The Numismatic Chronicle", care va apărea
Numismatică () [Corola-website/Science/301417_a_302746]
-
rol, iar articularea se face prin atingerea vălului palatului cu partea posterioară a limbii. Atunci cînd distincția fonetică nu este importantă cele două cuvinte se transcriu simplificat și respectiv . Consoana se întîlnește ca alofon al lui în multe alte limbi: italiana, spaniola, greaca modernă, etc. În limba engleză este un sunet separat, de exemplu cuvintele "sin" (a păcătui) și "sing" (a cînta) formează o "pereche minimală", care se deosebesc numai printr-un fonem. În engleză acest sunet poate să apară numai
Consoană nazală velară () [Corola-website/Science/300047_a_301376]
-
El a dirijat în premieră Simfonia nr. 9 în Do Major de Schubert, la Leipzig, pe 21 martie 1839, la peste zece ani de la moartea compozitorului. (1833) dintre care aminitim simfonia a IIIa Scotiana (la minor) si simfonia a IV Italiana (La major)
Felix Mendelssohn Bartholdy () [Corola-website/Science/300090_a_301419]
-
Memling au fost mulți italieni, ca Tommaso Portinari, director al filialei din Bruges a băncii familiei Medici din Florența. Aceștia au adus din Italia numeroase tablouri și au jucat un rol important în stabilirea relațiilor dintre pictura flamandă și cea italiană. Desăvârșindu-și arta portretistică, Memling a studiat și operele picturale ale maeștrilor italieni. Influența reciprocă este ușor de observat, fiind suficient să se compare "Portretul unui bărbat" al lui Memling cu "Tânărul cu medalie" al lui Botticelli (Vezi articolul). Primele
Hans Memling () [Corola-website/Science/300097_a_301426]
-
-lea Orfeu devenise în Italia reprezentantul homosexualității, datorită pasajelor din operele lui Ovidiu și Phanocle în care este pomenită pederastia (vezi sursele scrise ale legendei ), dând naștere unui joc de cuvinte cu denumirile latine de „bulgarus”, respectiv „bougonia” și cea italiană de „buggerone” (pederast). Această interpretare coexistă cu prețuirea acordată orfismului și lui Orfeu ca artist promovând autonomia esteticului de către neoplatonicienii din anturajul familiei de Medici, care este evidentă mai ales la Marsillio Ficino și la Angelo Poliziano. Andrea Mantegna reprezintă
Orfeu () [Corola-website/Science/300204_a_301533]
-
Substanțele active importante pe care le conține ghimbirul sunt compuși specifici numiți gingeroli, fenoli, ulei volatil. Cuvantul "ghimbir" provine, asemenea altor denumiri ale plantei în mai multe limbi europene (”Ingwer” în germană, ”gingembre” în franceză, ”ghimbir” în română, ”zenzero” în italiană, ”ginger” în engleză etc.) din latinescul ”zingiber”, împrumutat și el din greaca veche (”zingiberis”). Cum India a fost sursa de ghimbir a Europei în antichitate, denumirea greacă este, de fapt, o preluare din limbile vorbite pe teritoriul Indiei în acea
Ghimbir () [Corola-website/Science/301561_a_302890]
-
seamă informația despre data atacului german din 1941 asupra Uniunii Sovietice. Pe 5 noiembrie 1964, Richard Sorge a fost decorat post-mortem cu înaltul titlu de Erou al Uniunii Sovietice. În 1961, s-a turnat în Franța o coproducție franco - vest-germano - italiano - japoneză numită "Qui êtes-vous, Monsieur Sorge? - Cine sunteți dumneavoastră, Mr. Sorge?". Filmul a fost foarte bine primit și în Uniunea Sovietică. A existat un zvon în timpul războiului rece, conform căruia Sorge nu ar fi fost executat, ci ar fi fost
Richard Sorge () [Corola-website/Science/300526_a_301855]
-
prezentării particularităților generale ale barocului într-o formă a ornamentației de o bogăție extremă, nemaiîntâlnită la alte variații naționale și/sau locale ale stilului, dar și datorită omniprezenței măștilor rânjitoare și a amorașilor, numiți putto, respectiv putti, la plural, în italiană. Aceste elemente distintive ale barocului conferă Siciliei o identitate arhitecturală unică. Înainte de 1693, anul cutremurului care a zguduit Sicilia, stilul arhitectural baroc a fost folosit pe insulă într-o manieră naivă, parohială și provincială, având o evoluție lipsită de personalitate
Baroc sicilian () [Corola-website/Science/301004_a_302333]
-
din țară ocupând fiecare dintre ei zeci de sate împreună cu locuitorii lor. Mai mult de jumătate din Solnocul inferior ajunge sub stăpânirea familiei Bamfy de Losoncz originară din neamul Tomay de origine pecenegă... Cu venirea la tronul Ungariei a dinastiei italiene Anjou (1368) și-au făcut loc noile idei și practici feudale, care stabilesc definitiv puterea nelimitată a nobililor asupra ne nobililor, iar nobilii devin stăpâni asupra pământurilor și satelor lor. Era în vremea în care rezistența obștilor țărănești din Maramoroș
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]