2,422 matches
-
acest caracter inclusiv al mesajului lui Isus și al mișcării sale, doar mai târziu a făcut posibilă lărgirea grupului creștin și invitația adresată neamurilor din toate națiunile de a intra în noua comunitate care depășea limitele sociale și religioase, atât iudaice, cât și grecești. 1. Femeia în Noul Testament: o problemă biblică și antropologică Întrucât studiul nostru vrea să aprofundeze doar o categorie de persoane (femeile) care fac parte din mișcarea lui Isus, vrem să relevăm câteva caracteristici sociale și culturale. 1
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
de primire din partea femeilor, nu implică o trimitere în misiune a femeilor, nu doar cu referire la cei doisprezece ucenici (Lc 9,1), ci și la cei șaptezeci si doi (Lc 10,1): faptul ar fi de negândit în contextul iudaic. Deși nu se teme să sfideze opinia comună, Isus, prin atitudinea sa față de femei (Lc 7,38-39; In 7, 53-8,11), pare să se conformeze acestor conduite ale iudaismului. Contextul în care se desfășoară ungerea din Betania nu este prezentat
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
descurajați și ascultători puțin perspicace, în mărturisitori bucuroși ai învierii sale și în vestitori curajoși ai mesajului lui Cristos (Fap 1,8; 2,14). Iluminați și mișcați de Duhul Sfânt, ei au predicat în mod liber întregului popor și autorităților iudaice faptul că Isus era Mesia și Domn (Fap 2,22-24.36; 4,12; 5,31). Duhul lui Dumnezeu se exprima printr-o vestire extatică a operelor lui Dumnezeu (Fap 2,4-11; 4,31) și îi făcea capabili să explice cu
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
nici parte femeiască, fiindcă toți sunteți una în Cristos Isus” (Gal 3,26-28). Această declarație puternică contrastează în mod clar cu privilegiile religioase bărbătești, și în mod deosebit sună antitetic față de prejudecata discriminatorie subînțeleasă în tripla mulțumire a unei rugăciuni iudaice care a intrat și în liturgia sinagogală: „Binecuvântat ești tu, Doamne, Dumnezeul nostru, Regele universului, pentru că nu m-ai făcut păgân, pentru că nu m-ai făcut femeie, pentru că nu m-ai făcut sclav”. A se îmbrăca în Cristos implică necesitatea
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
fost primul cântăreț al meleagurilor noastre. Cartea lui Vintilă Horia Dumnezeu s-a născut în exilîJurnalul lui Ovidius la Tomisă îl prezintă pe Ovidius departe de Roma, de civilizație, iubirile și zeitățile latine. Un nou zeu se naște sub cerul iudaic, aducând cu sine pacea și nemurirea. E Fiul Omului, întrupat pentru a lua asupră-și durerile și speranțele omenirii. Sensurile devin atunci limpezi. Bătrân și bolnav, Ovidiu găsește alinare între geții creștini, înțelegând că, asemenea lui, Dumnezeu s-a născut
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
altfel, cenaclul Sburătorul, condus de E. Lovinescu. Traduce din poeți francezi și germani pentru revistele „Floare albastră” și „Adevărul literar și artistic”. Sub pseudonime ebraice (Ofir, Ha-shir sau Benjamin) tălmăcește din poeți de limbă idiș și redactează articole pe teme iudaice și sioniste în „Hatikvah”, „Hasmonaea”, „Bar Kochba”, „Lumea evree”, „Mântuirea”. Rod dintâi al entuziasmului pentru literatura franceză, dar și al unei viziuni vitriolante, de polemist, volumul Imagini și cărți din Franța reunește, în 1922, o parte din eseurile lui F.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
și „culturalizarea” satelor, Ernest Bernea, Poezia românească contemporană, Avram Iancu, Poezia lui Adrian Maniu, Filosofia la Universitate. Începând din 1937 R. devine declarat legionară, adăpostind semnăturile lui Mihail Polihroniade (Politica externă a României), Victor P. Gărcomeanu (Tudor Arghezi și spiritul iudaic în literatură), Radu Gyr (Cântec pentru slavă de arhangheli), Corneliu Zelea Codreanu (Pentru noua rânduială), D.C. Amzăr (Căpitanul întregului neam și Destin legionar). Pe aceeași linie merg și versurile publicate de Virgil Carianopol, Ion Samarineanu, Aron Cotruș, Victor Tudoran, Iulian
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289130_a_290459]
-
lungul timpului, au ilustrat medicina teoretică și practică sunt prezentate sistematic și lămuritor în această scriere. Se insistă aici asupra aspectelor creatoare ale medicinei, subliniindu-se semnificația filozofică și metodologică fondatoare a doctrinei hipocratice. Este acordată importanța cuvenită medicinei bizantine, iudaice, arabe, indiene, chineze, japoneze și în mod predilect medicinei europene ca perspectivă de mondializare. De o atenție deosebită beneficiază evoluția de-a lungul secolelor a medicinei românești, cu punerea în lumină a contribuțiilor școlii ieșene, dar nu numai, în cadrul căreia
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
domina statuia lui Asklepios pe care romanii îl adoptă cu numele latinizat Esculap (Aesculap). Dintre medicii greci și romanizați, mulți au ajuns creatori de școli. Rufus din Efes, de exemplu, scrie o operă remarcabilă. Receptat și de lumea arabă și iudaică, el trece ca maestru grec în lumea romană. A fost clinician, psihiatru, chirurg, farmacolog, terapeut și autor al mai multor scrieri medicale în perioada Traiană. Des crie bolile vezicii și rinichilor, guta ș.a. Basorelief din templul Asclepios, Atena, prezentând instrumente
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de astăzi. Medicul Abu Bakr Muhammad Ibn Zakaria al Razi (numit Rhazes, 860 - 932 d.Chr.), director de spital, în Ray (lângă Teheran), autor al enciclopediei Kitab al Hawi, care după cum arată numele, este o sinteză a medicinelor elenă, romană, iudaică și orientală până la el. Această lucrare a fost utilizată și în sec. al XVIIlea, fiind tradusă în latină, ulterior și în alte limbi europene. El crede că medicul trebuie să fie și filosof în arta vindecării și cu un caracter
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de a adăuga la centralizarea cunoștințelor medicale, dezvoltarea chimiei, a științelor exacte, și tendința spre o medicină laică. Circumstanțe istorice, stagnări mentalitare, diminuarea contactelor au forțat la declin vechea medicină arabă atât de vestită în timpul lui Avicena. EVREII șI MEDICINA IUDAICĂ De sub pământuri milenare răsare civilizația popoarelor semite a căror contribuție în dezvoltarea medicinei este exemplară fiind relaționată medicinei din Mesopotamia, Egipt, Grecia, medicinei romane și arabe. Pe urme asiro-babiloniene, feniciene, aramaice, cananeene s-au afirmat civilizația și cultura vechilor semiți
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
sub Titus (67 - 70) se va umple de răniți și de morți. în funcție de posibilități și situație medicina funcționează de la forme arhaice la cele practicate în Alexandria și-n Grecia, în Pergam și Ephes. Talmudică, levitică, restricționistă, centrată pe igienă, medicina iudaică s-a dezvoltat în condiții diferite, adică în condiții migratorii, conlocuitoare cu alte popoare sau în sânul altor popoare. Inteligenți și poligloți, precauți și doritori să trăiască atât cât a trăit și Moise, profetul lor (120 ani) evreii s-au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
medic, dar el decidea dacă bolnavul este curat sau nu, vindecat de boli contagioase sau nu. Medicina evreilor a fost profund impregnată de religie. Talmudul și Biblia sunt surse de informație din care rezultă caracterul religios magic ce domină medicina iudaică. Boala era considerată o pedeapsă divină și era descrisă după simptome vizibile. Redactarea Mișnei, colecție de legi, jurisprudențe, obiceiuri i s-au adăugat în timp comentariile, formând Talmudul care cuprinde legile și legendele și redactarea s-a făcut în era
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Preluate cu mai puțin discernământ, medicii nu au beneficiat prea mult în raport cu medicina hippocratică prin care tonifierea spiritului contribuie la eficiența tratamentului bine gândit. Diaspora le-a oferit evreilor confruntarea de idei, lărgirea orizontului și creșterea premiselor pentru avântul medicinei iudaice de mai târziu. Cităm, în acest sens, pe medicul Assaph Iudeul sau Tiberiadul care, orientat de Hippocrate, Dioscorides și Galen, scrie un tratat medical „Ghidul doctorului“ în care maladiile sunt văzute și într-un mod mai original, unele fiind congenitale
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Saladin. Ai lui l-au comparat cu Moise. Creștinii l-au numit „vulturul sinagogii“, medici arabi de seamă au mers să-l cunoască. Exponent al medicinii arabe, evreul Maïmonide este un exemplu al confluenței și interacțiunii medicinii arabe cu cea iudaică, caracteristică sfârșitului de Ev Mediu. El poate fi considerat în egală măsură și ca reprezentant al medicinii arabe din perioada sa de apogeu. Maïmonide a scris în arabă 12 cărți de medicină și a fost tradus în ebraică de discipolul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ebraică de discipolul său Samuel Ib Tibbon. Pentru el cercetarea și observarea nu erau pe prim plan. în schimb tradiția religioasă era riguroasă și se considera, în general, suficientă pentru sănătatea omului care urmează prescripțiile de igienă. Așa este medicina iudaică în Evul Mediu neevidențiindu-se în mod expres, dar, prin medicii ei, prezentă peste tot. Maïmonide punea accent nu atât pe medicamente cât pe natură. Sănătate înseamnă echilibru, vindecarea este refacerea lui. în vindecare trebuie antrenate resursele organismului dar și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ere 51 Se apropie Evul Mediu 52 Bizanțul creștin - Bizanțul medical 54 Medici cercetători în Evul Mediu răsăritean 57 Declinul Bizanțului și al medicinii bizantine 59 MEDICINA ISLAMULUI 61 Originile medicinii arabe 63 Apogeul medicinii arabe 64 EVREII șI MEDICINA IUDAICĂ 69 MEDICINA ÎN ASIA ANTICĂ 77 1. India Antică 77 Concepția medicală 78 2. Medicina în China de altădată 80 3. Medicina japoneză 84 Concluzii la Asia medicală 86 MEDICINA MEDIEVALĂ OCCIDENTALĂ (SPRE RENAȘTERE) 87 Școlile din Salermo și Montpellier
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
cosmic, Pangu, a creat universul. Optsprezece milenii a trăit Pangu într-un ou. Când a ieșit din ou, Cerul s-a depărtat de Pământ iar din părțile corpului s-au plămădit astrele, munții, apele, vegetația, animalele, oamenii. În mitologia semită / iudaică, influențată de cultele divinităților canaanene, feniciene, babiloniene, lumea sacră este reprezentată de Azazel, divinitate nefastă a deșertului, de cuplul Gad și Asherah, protectorii norocului, și de divinități reprezentând războiul, dragostea, fertilitatea. Revelat evreilor prin Moise, Jahve, inițial, zeu al furtunii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cu notația rece, amară, poemele se nutresc dintr-o imaginație livrescă. SCRIERI: Numele profesorului, București, 1986; Profesorul de fericire, București, 1989; Vocea profesorului, București, 1993; Evreii. Istorie, valori, București, 2000; Viață de profesor, București, 2002. Repere bibliografice: Țicu Goldstein, Valori iudaice, „Realitatea evreiască”, 2000, 119; Aura Christi, Ex libris, CNT, 2000, 47; H. Zalis, Semn de carte, CNT, 2002, 36. M.Dr.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288025_a_289354]
-
fierului. Textele ugaritice reprezintă, de asemenea, un element de confruntare esențial pentru studiul Vechiului Testament, având În vedere că reflectă Într-o bună măsură patrimoniul de credințe ale popoarelor cananeene cu care s-a Întâlnit și s-a confruntat civilizația iudaică. Panteonul din Ugarit este bine ilustrat de texte rituale, În care sunt notate și descrise sacrificiile săvârșite În onoarea diferiților zei În cadrul unui complex calendar liturgic. Riturile, articulate Într-o tipologie uneori dificil de Înțeles, constau În jertfirea de animale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-ului, banchetul ritual cu conotații funerare organizat de asociații religioase devotate uneia sau mai multor divinități, este atestată În Biblie În Amos 6, 4-7 și Ieremia 16,5. În orice caz, În izvoarele aramee practica este atestată clar În colonia iudaică de la Elephantina (Syene 1, În Egipt) și la Palmira, dar nu există motive de Îndoială că această instituție cu o istorie milenară (termenul este citat la Ebla, Emar, Ugarit, deci În lumea feniciano-punică), nu ar fi fost răspândită și În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
perioada Judecătorilor. Capitala amonită, Rabbat Ammonxe "Ammon" (devenită Filadelfia În timpul lui Ptolemeu al II-lea Filadelful (282-246 Î.Hr.), astăzi Amman) era un important centru de trafic caravanier, la intersecția drumurilor comerciale. Istoria amonită se intersectează cu aceea a poporului iudaic, după cum este atestat În Biblie, pentru stăpânirea sau lărgirea teritoriului, deși relațiile dintre aceștia au fost și pașnice. După cucerirea romană (63 Î.Hr.), Amman-Philadelphia a ajuns să facă parte din Decapolis, fiind În sfârșit integrată În timpul lui Traian În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Atașamentul divinității Încă mute este evident În faptul că Îi concede lui Mesha recâștigarea pozițiilor pierdute, mai ales cucerirea cetății Atarot, stăpânită de Gad, ucigându-i locuitorii. De acolo regele moabit ia ca trofeu un altar sau un simbol religios iudaic (reprezentat ca leu al lui David?), pentru a-l oferi zeului său. Acesta Îi răspunse credinciosului său invitându-l să cucerească Nebo, de sub stăpânirea lui Israel. Mesha reușește În incursiunea sa, comițând un adevărat masacru, ucigând 7 000 de persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
7; 2 Regi 23,13; cf. Însemnările În oracolul Împotriva lui Moab din Ieremia 48,1 sqq.). Episodul uciderii În masă comise de Mesha În decursul luptelor sale și consacrarea victimelor lui Kemosh este o acțiune Înrudită cu ¡¶rem-ul iudaic. Jertfirea fiului de rege pe ziduri, comisă pentru a-i impresiona pe asediatori și a-i face să se retragă (2 Regi 3,27) este greșit asimilată sacrificiilor umane, fiind de fapt vorba de o ucidere ritualică excepțională pentru rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Beniamin. Ca să studieze legile părinților s-a dus la Ierusalim la școala lui Gamaliel, nu la Roma, lângă pontifices specialiști În domeniul juridic (Fapte 22,3.28; Fil. 3,5; Rom. 11,1). Pe de altă parte, apartenența la religia iudaică Îi Împiedica pe cei În cauză să fie Înrolați În armată, să facă parte din elitele politice sau din serviciul imperial, unde li s-ar fi cerut să facă sacrificii Împăratului sau „geniului” său. Scutirea evreilor de serviciul militar și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]