5,195 matches
-
îndura, stăpâne și tată! a strigat el. Întăi judecă-mă. Sultan Soliman a desfăcut un colț de perdea, aruncând o privire groaznică asupra gâzilor. Mustafa a făcut un pas îndărăt spre ieșire, ca să-și cheme credincioșii. Atunci muții s-au izbit din nou asupra osânditului, l-au doborât și l-au țintuit la pământ, zugrumându-l. În acel minut a intrat de-afară, alergând cu bucurie spre Dumnezeul său, Gingir mezinul. Când l-a văzut căzut și zdrobit, a țipat răsucindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai ușor în propriul cuib nu tocmai impecabil. Totuși, pentru că viața ei începuse să semene, pentru oricât de scurt timp, cu un film polițist, mama s-a lăsat luată de val și a încercat să spargă ușa încuiată a apartamentului izbindu-se cu umărul de ea - deși, nu pot să subliniez acest fapt îndeajuns, Helen avea cheia. Și mama știa că o are. Îi fusese dată de sora femeii dispărute, iar singurul lucru cu care s-a ales mama în urma efortului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Claire, Maggie și Rachel - seamănă cu mama: femei înalte, superbe, cu principii de nezdruncinat. Îmi păreau a fi o cu totul altă specie și aveam grijă să nu le contrazic niciodată, pentru că orice cuvințel aș fi zis se făcea praf, izbindu-se de stâncile siguranței lor solide, vehemente. Claire, cea mai mare, tocmai a împlinit patruzeci de ani. Cu toate astea, rămâne o persoană voluntară, optimistă, care „chiar știe să se distreze“ (un eufemism pentru „o petrecăreață fără inhibiții“). În trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
în afaceri. Ce-i drept, era vorba de o afacere super, ceva legat de muzică digitală și CD-uri, dar pentru că privea cu dispreț câmpul muncii de când îl știam, viteza cu care s-a lăsat înghițit de el m-a izbit în plin. Aveam douăzeci și opt de ani și nimic altceva în afară de fusta cu franjuri de pe mine. Deodată, toți anii pe care îi petrecusem călătorind dintr-o țară în alta mi s-au părut duși pe apa sâmbetei. A fost o perioadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mult, petreci mult, eu, al meu, îmi aparține, apartamentul meu scump, mașina mea scumpă, vacanțele mele scumpe, schiurile mele scumpe, eu, eu, eu, EUUU... Chiar atunci un sendviș - se deplasa foarte repede, dar cred că era un mini-burger - l-a izbit în cap și, când s-a întors, cu ochii congestionați de furie, să se uite după vinovat, am șters-o. M-am hotărât să plec. De ce venisem de fapt? Ei bine, de ce se duce cineva la o petrecere dată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la apartamentele lor minunate cu parchetul uniform, lăsând în dar comunității rurale sărace o casă strâmbă în care intră apa și în care toată mobila stă în pantă astfel că, dacă e ceva pe roți, alunecă pe podea până se izbește de perete. „Trebuie să oferi ceva în schimb“ este mottoul acestor indivizi. Dar ceea ce vor să spună de fapt este „Doamnelor, uitați ce persoană minunată sunt“. Și, din păcate, multe femei se lasă păcălite și se culcă cu ei de îndată ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
forma unor pistoale imaginare, au dat încet ocol apartamentului imaginar, cu genunchii îndoiți și fundurile împinse în afară. — Stai! a zbierat mama, trăgând un șut zdravăn în ușa de la bucătărie. S-a deschis cu o violență neașteptată și s-a izbit cu putere de ceva care s-a dovedit a fi tata. —Cotul meu! s-a tânguit el, apărând de după ușă, ținându-se de mână, chircit de durere. De ce-ai făcut asta? — Da, de ce? a zis Helen. Nu ai nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
lui. —O, de s-ar muta vreuna din voi în altă parte ca să avem un loc unde să stăm pe gratis! Întotdeauna mi-a plăcut cum sună Sydney. —Sau Miami, a zis tata și, apoi, el și mama și-au izbit șoldurile și au fredonat: „Welcome to Miami!“ —Luați-vă rămas-bun, a zis Rachel, rece. —Bine, desigur. Păreau puțin stânjeniți, apoi au tras aer în piept și au revărsat asupra mea un val de bunăvoință și preocupare. —Anna, totul o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
realizasem cât de lipsită de puteri eram. Am avut un nou moment din acelea, nesuferite, în care întrezăream realitatea: eram total depășită de situație aici, pe toate planurile. Am întins mâna spre gelul de duș și o amintire m-a izbit în plin; era No Rough Stuff, noul exfoliant de la Candy Grrrl. În ultima zi, acum atâtea săptămâni, îl încercasem. Mă frecasem zdravăn cu granulele cu aromă de lămâie verde și piper și, când am ieșit de la duș, l-am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mare păcat, pentru că, dacă mi s-ar mai fi dat o șansă să-mi trăiesc viața mea lipsită de importanță, aș... Chiar când credeam că o să-mi explodeze capul, am trecut hotarul albastru ce desparte cele două lumi. M-au izbit zgomotul și lumina, un val m-a lovit în ureche și apoi îmi smulgeam masca de pe față, respirând cu lăcomie oxigen binecuvântat, uluită că nu murisem. Următorul lucru pe care mi-l amintesc e că eram întinsă pe punte, încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mă arde o văpaie; puțin a lipsit să vomit, să leșin, să fug în jurul încăperii. Mulțumesc, Aidan, mulțumesc, mulțumesc. —E o femeie. - La naiba. - O femeie mai în vârstă, vorbește foarte tare. Leisl părea puțin tulburată. — Aproape că strigă. Și izbește un băț de pământ. Hristoase! Părea să fie Buni Maguire! Exact asta făcea când venea să stea la noi și avea nevoie la baie - bătea cu bastonul în podeaua de la baie ca să urce cineva și s-o ajute, în timp ce noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apropiat era Raleigh, în Carolina de Nord. Voi merge, mi-am zis, cu o hotărâre impulsivă. O să-mi iau o zi liberă de la lucru și o să merg cu avionul. Apoi am descoperit că nu mai erau locuri și m-a izbit un nou val de deznădejde. Trebuia să îmi programez o întâlnire personală cu ea, dar am dat clic pe fiecare link până când m-am lămurit că nu exista nici o posibilitate s-o contactez pe site. Aveam nevoie de acel număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Am simțit cum mă învăluie groaza. Nu ești aici ca să-l dai jos. Acele momente stinghere, fulgurante, în care uitam, pentru o fracțiune de secundă, că murise, erau o mare greșeală, pentru că apoi trebuia să-mi amintesc totul. Șocul mă izbea întotdeauna în plin. Când avea să devină mai ușor? Oare avea să devină mai ușor vreodată? Mă tot gândisem la alți oameni care fuseseră devastați de grozăvii - supraviețuitori ai holocaustului, victime ale unui viol, oameni care își pierduseră întreaga familie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
am pierdut ceva acolo aseară. M-am uitat fix la ea. —Ce anume? Capul? — Nu. Părea puțin enervată. —Mobilul. Am îndrugat o scuză. Dar când am ajuns la Rachel și Luke, ca să vezi, ghici cine era tolănit pe canapeaua lor, izbind bosumflat cu cizmele în perete? Nimeni altcineva decât Joey. Știai că o să fie aici? am întrebat-o pe Jacqui. Nu. Văzând-o pe Jacqui, Joey s-a ridicat de îndată în capul oaselor și și-a dat părul pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fusese înainte? Sau cum avea să fie în viitor? Știam că nu îl vedeam pe el cel adevărat; în momentul de față nu era nimic altceva decât suferința lui. Ca și mine. Nu eram Anna cea adevărată acum. M-a izbit un gând: poate că n-aveam să mai fiu eu însămi niciodată. Pentru că singurul lucru care ar putea să readucă lucrurile la cursul firesc ar fi ca Aidan să nu fi murit și asta nu se putea întâmpla nicicând. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cu nucă și a trântit-o pe masă. De îndată, Gaz s-a năpustit înspre ea. —Hopa, a zis Rachel. Stai o clipă. Trebuie mai întâi să spunem un cuvânt de mulțumire. Oh, da, scuze. Rachel și-a înclinat capul (izbind melodios cu acul într-o sticlă de Kombucha 1) și a spus că eram cu toții norocoși, nu doar pentru că urma să luăm o cină delicioasă, ci pentru toate lucrurile minunate din viața noastră. Au dat cu toții din cap în semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
a întrebat. — Da, să nu-mi spui că nu te mai interesează subiectul... Oh, ba da, desigur, numai că... —Ai vreuna nouă interesantă? —Hm, mda, cred. —Ei bine, spune-mi! —OK. Hm, uite, ai observat că din ce în ce mai mulți oameni mor izbindu-se de copaci la schi? Unul din membrii familiei Kennedy, Sonny de la Sonny&Cher - o mulțime de oameni. Așa că, mă întreb, să fie o conspirație? Oare cineva le sabotează mecanismul de direcție al schiurilor? Și, în loc de „în seara asta o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ascuțită. Aidan se obișnuise cu mine și cu obsesia mea și spunea: —Ascuțită, zău? Asta e ceva nou. Îmi și rupsesem un os acum cam vreun an și jumătate; scotocisem prin dulapuri căutând ceva și mă întorsesem prea brusc, îmi izbisem degetul de un sertar și începusem să urlu ca în gură de șarpe: —Ooh, Iisuse, oh, Doamne. Oh, degetul meu, doare îngrozitor. Stai jos, îmi zisese Aidan. Arată-mi. Care e? Mi-a luat degetul și - știu că o să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
înspre Sosiri. În ciuda faptului că mergeam atât de repede încât mi se tăiase răsuflarea, drumul a părut să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că privește la tot ce ne ieșea în cale. Părea să fie de acord. Dogly se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
s-a întors ca să mă vadă, aveam deja grețuri. I-am dat în ziua aceea toți banii pe care-i aveam la mine, un pumn de dirhami și de maravediși; am văzut-o dănțuind și râzând și legănându-și șoldurile, izbind apăsat cu piciorul în podeaua camerei mele, jucându-și în palme monedele al căror clinchet se amesteca cu acela al joljol-ului, clopoțelul impus evreicelor. Era și timpul ca Salma să rămână însărcinată, căci Providența făcuse ca Warda să fie deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-l pierde pe tatăl tău, după ce îmi pierdusem orașul în care m-am născut și casa în care am adus pe lume un copil. Am urcat iarăși pe catâri fără să știm în ce direcție s-o luăm. Mohamed bombănea, izbind cu pumnul în greabănul animalului: — Pe țărâna care acoperă rămășițele tatălui meu și ale strămoșilor mei, dacă mi-ar fi spus cineva că voi fi astfel primit în regatul Fès, n-aș fi părăsit niciodată Granada! Vorbele lui ne șfichiuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar eu nu sunt chiar așa de sigură. Totul mi se părea ciudat la ea, veșmintele ei de toate culorile, râsul ei în hohote, dinții ei din aur, voluminoșii ei cercei, fără a uita de parfumul sufocant care mi-a izbit nările când m-a strâns la piept. În timp ce mă holbam la ea fără rușine, s-a pus să povestească, gesticulând de zor și vorbind răsunător, tot ce i se întâmplase de când părăsise, cu puțin înaintea noastră, cartierul Albaicin. — Mulțumesc Ziditorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dar Warda a venit după mine, imploratoare: — Întoarce-te acasă, pentru Dumnezeu! Nu trebuie să ațâțăm toți vecinii. Sora ta ar putea să nu se mai mărite niciodată. M-am întors în casă, am trântit ușa și am început să izbesc cu pumnii în pereți, nesimțitor la durere. Warda s-a apropiat de mine. Plângea cu sughițuri, dar mintea ei rămânea limpede. Așteaptă să se îndepărteze, apoi du-te să vorbești cu unchiul tău. Are relații la palat. El va putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înapoi. M-a prins de mânecă și m-a tras îndărăt. — Liniștește-te, ai mâinile julite. Brațele mele căzură greoi peste umerii Wardei, pe care am strâns-o cu furie, fără să-mi descleștez pumnii, de parcă aș fi continuat să izbesc în pereți. S-a lăsat moale în brațele mele. Lacrimile îi curgeau pe gâtul meu; părul ei îmi cădea peste ochi, nu mai respiram decât suflarea ei fierbinte, umedă și parfumată. Nu mă gândeam la ea. Ea nu se gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
asigur că nu învie nici unul. Sunt victime pe placul zeilor. — Așa crezi? Atunci n-ai decât să sacrifici în continuare gladiatori, așa cum Galba sacrifică pui. — Și totuși, Galba ne conduce pe toți. Când vor veni nenorocirile anunțate de prevestiri? Vitellius izbi cu pumnul în masă. Speranța de a deveni împărat preschimbase în ură vechea lui loialitate față de Galba. Peste puțină vreme, la calendele lui ianuarie, noul împărat va aduce sacrificii în cinstea zeilor pentru a începe noul său consulat... — Eu zic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]