2,723 matches
-
undeva în pădure. Și cu un câine în lesă. Un Eminescu puchinos, liliputan, ce-și scotea jigodia la plimbare. A ieșit un scandal monstru. Ce, bă, așa arată Eminescu? Adică Eminescu nu are dreptul să facă lucruri firești! L-am jignit impardonabil. Adică de ce Eminescu nu are dreptul să-și scoată câinele la plimbare?, m-am întrebat. Sunt destui poeți care n-au nimic serafic, de îngeri bucălați. Unii sunt chiar abjecți, iar frumusețea poziei lor compensează mizeria, insalubritatea vieții. Răzbună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
tot felul de parașute cu o moralitate mai mult decât îndoielnică, despre care însă se spunea: „Albă ca zăpada ar fi geloasă pe ea“ sau: „Zâna zânelor nu mai știu ce a făcut“. Erau niște comparații asexuate care să nu jignească pensionarii ce dau banii pe tipăritura respectivă. După reportajul ăla nu m-am ales decât cu o faimă discutabilă și cu un purcoi de bani, primii mei bani câștigați. Și cu o spaimă mă alesesem. Cu banii la piept, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
acolo. A citit pe undeva asta. N-are lecturi sofisticate. Citește reviste pentru femei, de-alea pe care, dacă le cumperi, ai avantajul să te alegi și cu niscai detergent, și îmi spune asta vinovată, ca și cum simte că m-ar jigni. Io, tenebrosul. Câteodată mi se pare artificială rău. Îmi plac tipele mai copilăroase. Toți, când mă văd cu ea, spun: cine mă, proasta aia? A fotografiat la munte albastrul de Bucșoiu. Dar în poză nu se mai vede nimic. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cum urlă la maică-ta, mă? Șoferu era s-o omoare pe nevastă-sa după ce i-ai bălăcărit! Io nu știu ce-ai avut în capul ăla când ai scris cartea! Că salt prețul. Foarte bine, treaba mea! Să-i jignești pe băneșteni, că vin în papuci rupți la magazin, da’ cine te crezi, tu, mă? - Bine, știți că și io mă îmbrac doar de la mâna a doua! - Taci din gură, că acuma vorbesc io! Să-i faci gușați, mă, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nevinovate și benigne din carte. Am scris că băneștenii sunt niște corcituri. Pentru că muncesc în Câmpina oraș aflat la patru kilometri distanță, apoi, întorși acasă, își lucrează pământul. Nu foloseam un discurs evaluativ, ci unul descriptiv, dar informația în sine jignea. Am spus despre scara din magazin că, fiind spiralată, seamănă cu un fel de cochilie. Ei au presupus că acest cuvânt, cochilie, e un termen depreciativ. Și, în afară de asta, cum îmi permit eu să compar magazinul cu o tavernă ordinară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și firești pe care o cameră le poate memora și hiperboliza. În fond, cam asta face și scriitorul. Încarcă cu sens detalii. Un ochi atent asta face. Doar că aceste amănunte, o dată scoase în față, nu au rolul de a jigni. Ele doar îți arată că nu ești pe deplin controlat, că sunt clipe în care nu te poți stăpâni. Și toate lucrurile astea sunt profund omenești. Nu reprobabile, nu sunt crime. Astfel de momente nu au nimic odios. Îți asumi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca prostul, de ciudă că nu-s ascultat. E groaznic să vezi că, atunci când vorbești, omul din fața ta nici nu bănuie că poate cuvintele tale au un sens, ci se gândește doar ce replică îți va da. Cum să te jignească mai cu spor. - Și, oricum, a pus punct Farmacistu conversației, am vorbit cu Olguța, cu cumnată-mea, care e profesoară de română la Giurgiu, și a zis că cartea ta e foarte slabă! Și i-ai jignit pe toți din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Cum să te jignească mai cu spor. - Și, oricum, a pus punct Farmacistu conversației, am vorbit cu Olguța, cu cumnată-mea, care e profesoară de română la Giurgiu, și a zis că cartea ta e foarte slabă! Și i-ai jignit pe toți din satul ăsta. Și eu tocmai aveam în plan un roman pășunist, în care să-i supraapreciez pe țărani. Dar tocmai asta era, îi numisem țărani și asta le declanșase ofuscarea. - Pe soră-mea și pe bărba-su tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e și să-ți aperi fratele. Erau lucruri inofensive în carte, dar ei treceau la logica lui: „Ba pe-a mă-tii“. De ce n-ai scris și că muncesc? Și să știi că e foarte greu de suportat să te jignească unul de douăj’ de ani. Ziceau ca și când peste vreo zece-cinșpe ani orice jignire ar fi avut un oarecare fundament. - Tu ești periculos, mă! Suna din nou destul de flatant. Venea și din faptul că eu m-am înstrăinat, eram un venetic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
contur generos care îl făcea plăcut și dorit în comunitate. Deși suferise mult, era o fire jovială, extrem de aplecat dialogului cu cei din jur și mai mereu consultat în problemele obștii sătești. Nu avea patima cuvintelor grele și obositoare, nu jignea, nu înjura și avea în sânge și în spirit ceea ce străbunii noștri îi picuraseră în toate cotloanele sufletului său prin har divin, fierbânțeala jocului, patima dansului. Era cel mai bun, iar la 65 de ani fusese invitat la un festival
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
e să te iubească Gomoiu“, a zis Vasile B. uitându-se în oglindă. Avea exact mutra unui miner polonez care, odată cu șapca, primise și decizia de concediere. „O porți și tu o dată, de două ori - a zis soția - și gata. Jignești omul. Oricum, Gomoiu e profesor, a terminat o facultate, ți-a dat-o ca să-ți facă o plăcere.“ Afară era un frig de înlemneai. Șapca era o oroare, însă urechile lui Vasile B. se simțeau bine. Vasile B. se simțea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
a zis Popescu nevesti-sii -, ori eu sunt nebun, ori e ceva în neregulă cu țara asta. E vorba despre apă și săpun, nu despre SIDA.“ „Păi, vezi - a făcut soția - că pricepi care-i treaba, dar te prefaci că nu. Jignești oamenii, dacă le ceri să se spele.“ Inspectorul de la Direcția Sanitară gândea la fel: „Fiți mai discret, ce, vreți să afle toată Europa ce-i la noi în casă? Noi nu raportăm niciodată cazuri de râie. Paraziți, da, raportăm. Dumneata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
secrete Stasi care se ocupa de aniversările și decesele ștabilor și se chema „Secția Bucurie și Durere“. Prin urmare: „figuri-înaripate-pentru-sfârșit-de-an“ pentru a evita cuvintele „înger“ și „Crăciun“, iar „element-de-făcut-semne“ pentru a evita cuvântul steguleț, fiindcă un asemenea diminutiv ar fi jignit, nu-i așa, ideea de drapel al Partidului. Cât despre „bază-de-aprovizionare-cu-băuturi“, această construcție lexicală tonifica militar prăvălia de spirtoase - cine știe dacă ștabii nu-și potoleau „setea de libertate“ recurgând la sticlă. În acești termeni, o ideologie greoaie, afonă, își
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
alte cuvinte. Le prezint nota de plată la sfârșit, americanul îmi întinde o bancnotă albastră de 100 de franci elvețieni. Îi înapoiez restul, cam 40 de franci. Americanul, cu un gest natural (repet, natural, este greu să miluiești fără să jignești) îmi spune să-i păstrez. Apoi adaugă într-o franceză corectă, dar cu puternic accent american: "Și eu am fost student și știu că trebuie să-ți termini studiile". Nu știu dacă a făcut acest gest pentru a le impresiona
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
care o vedeam în ochii și pe chipul tuturor. Făceam destule boacăne, unele erau luate drept glume și erau trecute cu vederea dar cu toate astea am fost total antipatic profesoarei de matematică. Eu nu îmi amintesc să o fi jignit vreodată sau mai știu eu altceva, dar din note mici nu mă scotea și m-a lăsat chiar corigent în primul trimestru. Când trecea întâmplător prin fața mea îmi aplica câte o lovitură de liniar, de preferabil în cap. Am povestit
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
în cauză nu e altcineva decât domnișoara Steluța Pârâu, doctor în științe, director adjunct la Institutul de Cercetări Ecomuzeale Tulcea. În clipa aia i-am mulțumit lui Dumnezeu ca nu am leșinat să pic jos, în orice caz nu o jignisem cu nimic și în primul rând nu aveam de unde să știu. M-am așezat înapoi pe bordură sculptând din nou la trunchiul de lemn. Formele fizionomiei pe care doream să o realizez pentru a lua înfățișarea unui țăran erau din ce în ce mai
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
de azi noapte. Însă inima Își cere drepturile. Daca n-aș crede În bătăile ei totul mi s-ar părea fără sens. E un risc În orice bucurie, dar sînt hotărît să mi-l asum. CÎnd eram copil și mă jignea cineva mă apăram printr-un joc ciudat și Înfricoșător. Mă uitam la el cu tristețe și mi-l Închipuiam mort. Nu era acest joc bizar o Încercare instinctivă de a Învăța indiferența? În sinea mea eram convins că oamenii treceau
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
nu poate fi Înfruntat decît de Aiax! Nimeni altul nu e demn să ridice de la pămînt lancea lui Ahile. Nici măcar zeii nu au dreptul să nesocotească drepturile pe care vitejia i le-a dat! A fi pus În cumpănă, Îl jignește. Și cu cine? Cu un viclean și un intrigant. Ulise zîmbește ironic. Argumentul său Îl face pe Aiax să roșească violent. Aiax, zice el, e un luptător grosolan, incapabil să Înțeleagă scutul lui Ahile care reprezintă universul. Și Ulise obține
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
de a-L sluji, el socotea și întotdeauna a socotit cu limpezime că Dumnezeu se purta cu el astfel ș, ca un dascăl cu un copilț. Dacă s-ar fi îndoit mai înainte de acest lucru, s-ar fi gândit că jignește Maiestatea dumnezeiască. Ceva din aceasta se poate vedea în cele cinci puncte care urmează. 28. Primul. Avea o mare evlavie față de Sfânta Treime; astfel că în fiecare zi se ruga celor Trei Persoane dumnezeiești separat. Iar cum se ruga și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
făcut un fel de mărturisire, al cărei miez făcea vădit adevăratul gând și simplitatea cu care îmi povestise aceste lucruri, spunându-mi și că era cu totul încredințat că, în toate, nu era nimic de prisos. Mărturisi și că-L jignise de multe ori pe Domnul nostru din clipa în care a început să-L slujească, dar că nu a mai consimțit la nici un păcat greu. Dimpotrivă, creștea în evlavie, adică în ușurința de a-L găsi pe Dumnezeu, acum mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
de cât, așa cum ar fi făcut un cunoscător sau un degustător de vinuri care analizează calitățile băuturii, dar până nu gustă nu știe cum este aceasta. Viciile sunt întotdeauna bine ascunse, încât numai Dumnezeu le poate ști. Carlina se simțea jignită de răceala pe care i-o arăta Valentin. Mângâierile, săruturile, starea de bine, prezența unuia alături de celălalt erau înlocuite cu indiferența. Atingerile erau mai mult imaginare, iar tăcerea grea care se așternuse între ei era ca o fisură într-un
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
este infectat numai cu fum de țigară și alcool. Vreau să simt că-mi trăiesc propria viață și nu pe a altora. N-am chef să mă mai ascund după deget. Curând nu vei mai avea ocazia să mă mai jignești după cum obișnuiai. Relația noastră nu a mers niciodată, a fost mereu bolnavă. - Da, pleacă odată! Cine nu te lasă? O să-mi fie mult mai bine fără tine, îți garantez!Știi câte stele sunt pe cer? - Visezi la stele sau bați
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de uzină din care am ce învăța. Noi, începe Brăduț, am prefera să nu "înveți". Că vorba ceea, sîntem și noi oameni; avem familie, copii, avem aici un post asigurat... Asta cam așa-i, continuă Lupu. Nu vrem să te jignim; ne place că scrii, ne bucurăm că ești de-aici din combinat, că ești prietenul nostru, dar... nu te lega de noi. Crede-mă, nu m-aș bucura nici dac-aș apare ca personaj pozitiv... și-apoi..., cred că ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
grajd de confort cinci", îmi spun cu durere. Am cîteva mii de lei, cu care voiam să-mi aranjez garsoniera. Le voi cheltui toate pe haine, asemeni lui Vlad, retrăgîndu-mă în spatele unui zid de indiferență și sictir. Păcat că am jignit-o pe Teona!... Are nevoie de o aventură exact ceea ce-mi trebuie și mie! Orgoliul ei e rănit acum, dar ce dulci și tămăduitoare vor suna vorbele mele deseară chiar și Doamna Ana a remarcat că-s un mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
blestem într-o secundă toate femeile din lume. Dobitoc ce sînt! M-am aruncat singur în gura leului. Cum de-am putut să cred în onestitatea acestei cucoane blonde?! Sigur! acum descoperă și dînsa că, într-adevăr, comportarea mea a jignit-o. Ajungînd la ea la serviciu, mîine la prima oră, se va ocupa mai întîi de scrisoarea asta. Îi va face plăcere să o scrie, convinsă că are dreptate, bucuroasă că s-a întîlnit cu buna ei prietenă, Brîndușa, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]