3,897 matches
-
înseamnă o epidemie și e de ajuns să se ia măsuri de precauție. Trebuia să se mulțumească cu ce se știa, toropeala si prostrația, ochii înroșiți, gura murdară, durerile de cap, inflamarea ganglionilor, setea îngrozitoare, delirul, petele pe corp, sfârtecarea lăuntrică și, la capătul tuturor acestora ... La capătul tuturor acestora doctorul Rieux își amintea o frază, tocmai o frază care încheia în manualul său enumerarea simptomelor: "Pulsul devine filiform și moartea se produce cu ocazia unei mișcări neînsemnate". Da, la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
din sala de concerte de la Viena, armoniile valsului „Valurile Dunării” constituie un motiv care îl face să afirme: „Viața - dar divin - merită a fi trăită, mai ales când ești transfigurat de atâta frumusețe”! Acesta este un real exemplu de echilibru lăuntric, de om care știe să trăiască frumos într-o lume dominată de crize și încrâncenări de tot felul. Scriitorul și pedagogul Alexandru Mânăstireanu ne mai ține o lecție majoră despre dragostea de viață, despre iubire în sensul creștin, demnitate, frumusețe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
aducea aminte de promisiunea făcută. Așa că, În acea primă vineri din iulie, a făcut din nou ceea ce făcuse Întotdeauna ca să-și Înăbușe lacrimile: a respirat adânc și a ridicat bărbia ca și când acela ar fi fost un semn al forței sale lăuntrice. Însă, de data aceasta, ceva nu a mers deloc cum trebuia și aerul pe care Îl reținuse În plămâni năvăli afară ca un suspin. Doctorul nu a părut deloc surprins. Era deja obișnuit. Femeile plângeau Întotdeauna. — Haide, haide, spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În cărucior se aflau deja unul, două... șase pachete. Nu fă asta, Rose, nu fă asta... nu mai târziu de azi după-amiază ai Înfulecat aproape un kil de Înghețată Cherry Garcia... Te-ai Îngrășat deja destul... Dacă era un avertisment lăuntric, nu s-a auzit suficient de tare. Totuși a activat un buton al vinovăției undeva În subconștientul lui Rose și o imagine a ei Înseși i s-a ivit În minte. Preț de o secundă a rămas pironită-n loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
altele veneau singuri. Grupul era un organism auto-regulator În care diferențele individuale se manifestau, Însă nu puteau prelua niciodată controlul, ca și când organismul avea o viață proprie În afara și dincolo de personalitățile care Îl alcătuiau. Printre ei, Asya Kazanci Își găsea pacea lăuntrică. Café Kundera era sanctuarul ei. În locuința familiei Kazanci trebuia să-și corecteze Întotdeauna purtările, luptându-se pentru o perfecțiune care era dincolo de puterea ei de Înțelegere, pe când aici, la Café Kundera, nimeni nu te silea să te schimbi deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o țigară Între buze, Însă, În loc s-o aprindă, i-a supt o clipă capătul de parcă ar fi fost unul din batoanele alea de ciocolată În formă de țigară, cu ambalaj comestibil. Apoi i-a dezvăluit lui Armanoush un gând lăuntric: — De fapt, sunt sigură că pe Aram nu l-ar deranja să se Însoare, Însă mătușa Zeliha n-ar accepta În ruptul capului. — De ce nu? s-a interesat Armanoush. Chiar În clipa aia briza și-a schimbat direcția și Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu plumb! Iar mama zîmbea! Așezat alături de ea pe un scăunel capitonat, străduindu-mă să nu-mi mișc picioarele, eram vexat, jignit, furios. În mod vizibil idiotul ăla nu bănuise nici o clipă bravele Întrebări pe care mi le punea tribunalul lăuntric al conștiinței, iar mama Îl aproba, Îi mulțumea! Eram umilit pînă În străfundul sufletului. Nu eram lipsit de un anume simț al bricolajului - știam să tai sticlă groasă În mai multe straturi, mă pricepeam să bat cuie, Îmi meșterisem singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă Înconjoare cu atenții, așa cum punem paie iarna În jurul unor trunchiuri fragile de copaci, În loc să mă trimită să refac clădiri În ruină de fiecare dată cînd li se va părea că arăt rău. Băieții foarte tineri retrași În lumea lor lăuntrică au lucruri mai bune de făcut decît să dialogheze cu medicii, mai ales cînd medicul se adresează de preferință mamei. În camera mea, Înconjurat de cărțile mele din colecția „Biblioteca alpinistului“, după ce Îmi fixasem la bocanci crampoane care mușcau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
artistice” ale acelor copii sunt emanații sincere și întâmplătoare pe când așa-zișii artiști își încordează în sforțări infernale toți “mușchii” creierului pentru a da naștere unor opere fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă de kitsch: un avantaj ”strategic” extrem de important a fost tendința kitschului de a se preta ironiei. [...] avangarda rebelă a făcut uz de o multitudine de elemente împrumutate direct din
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
Francesca îl iubea într-adevăr pe Laurence Westcott, atunci n-avea nici un drept să intervină și s-o facă să se răzgândească. Privind în ochii ei verzi și mari ațintiți cu inocență asupra lui, în Jack se dădu o luptă lăuntrică. În cele din urmă, luă o hotărâre. — Francesca, adevărul e că l-am cunoscut destul de bine pe Laurence Westcott acum șapte ani. Eu și Carrie am făcut timp de doi ani tratament de fertilitate sub coordonarea lui. — Dar îl aveați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sfârșit, dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi. PERSPECTIVĂ Noapte. Subt sfere, subt marile, monadele dorm. Lumi comprimate, lacrimi fără de sunet în spațiu, monadele dorm. Mișcarea lor - lauda somnului. TĂGĂDUIRI Arbori cu crengi tămăduitor aplecate fac scoarță în jurul unui lăuntric suspin. Pe toate potecile zilei cu surâs tomnatic se răstignesc singuri Cristoși înalți pe cruci de arin. Grele din înălțimi cad ciocârlii ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor. Pe drumuri pornit iscodesc semnele întregului rotund depărtat: pretutindeni e o
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
întorci, cu ciocuri înfipte-n ogor sănătos sunt pluguri, nenumărate pluguri: mari păsări negre ce-au coborât din cer pe pământ. Ca să nu le sperii - trebuie să te apropii de ele cântând. Vino - încet. NOI CÎNTĂREȚII LEPROȘI Mistuiți de răni lăuntrice ne trecem prin veac. Din când în când ne mai ridicăm ochii spre zăvoaiele raiului, apoi ne-aplecăm capetele în și mai mare tristețe. Pentru noi cerul e zăvorât și zăvorâte sunt cetățile. În zadar căprioarele beau apă din mînile
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
bea din apa stătută a unui burduf, deși se află pe malul unui izvor. Albastrul ochilor săi s-a întunecat. - Nu cumva dragul nostru Rotari ți-a creat acea tulburare? - Nu, doamna mea. Așa sunt eu prost făcut: prefer lumea lăuntrică a oamenilor celei reale din afară. Cred că sunt, câteodată, ca acel urs care nu vrea să iasă din vizuina lui în frigul ultimei zăpezi de primăvară. Asta-i tot. În acea clipă a intrat Rotari, spunând foarte încântat: - Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
plece cu dumneata. - În noaptea aceea, eram pe mare, Îi aminti el glacial. - Goeleta dumitale era pe mare, ceea ce nu e chiar același lucru. Îl privi pe Christian a cărui țigară de foi se consuma prea repede, martoră a furiei lăuntrice a skipperului. - Știi care e cel mai bun mijloc de a dejuca orice Încercare de identificare atunci cînd te pregătești să comiți un delict? Să fii cît mai vizibil cu putință, Să te Îmbraci Într-o pelerină galbenă din mușama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că Nicolas scăpase teafăr și nevătămat cînd el era deja mort și Îngropat sub tumulus! Văzu umerii tinerei femei Înțepenind, mușchii spatelui Încordîndu-se, mîna care ținea geanta de voiaj strîngînd spasmodic mînerul, Încheieturile degetelor făcîndu-se albe. Undă de șoc. Luptă lăuntrică. Ghici efortul pe care-l făcea ca să nu se Întoarcă. - A fost descoperit ADN-ul lui Bréhat la bordul anexei. Dovada absolută. Umerii se lăsară ușor. - Și asta nu e totul, Marie, adăugă el cu vocea Încordată de mînia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de sosirea Catherinei, ex-feminista reciclată pe tarot egiptean. Venea, Îi destăinui ea, de la un atelier de dezvoltare personală, Dansați-vă profesiunea, unde puteai să-ți descoperi vocația cu ajutorul unor jocuri simbolice. Aceste jocuri scoteau la lumină, puțin câte puțin, „eroul lăuntric” al fiecărui participant. Cât despre Catherine, la sfârșitul primei ședințe reieșea că era un pic vrăjitoare, dar și, În egală măsură, o femeie la modă; ceea ce, În mod normal, ar fi trebuit s-o orienteze spre un post de conducere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cinci minute, ai să vezi că nu cred o iotă din poveștile astea cu chakra, cu cristale, cu vibrații luminoase. Se silesc să creadă, uneori chiar reușesc timp de două ceasuri, cât ține un atelier. Simt prezența Îngerului și floarea lăuntrică ce li se deschide În pântec; apoi atelierul se termină, iar ele se regăsesc singure, bătrâne și hâde. Fac crize de plâns. N-ai observat? Se plânge mult aici, mai ales după atelierele de zen. De fapt, n-au de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În gând pe zi de psihiatru te va scuti. Faptul că eram aspru cu mine Însumi i se părea lui Ravelstein de bun augur. Autocunoașterea presupune severitate, or, eu eram Întotdeauna gata să pun la zid monstrul acela proteic, eul lăuntric, așadar exista speranță În ce mă privea. Dar aș fi vrut să merg și mai departe. Simțeam că nu te poți lăsa cunoscut În amănunțime atâta timp cât nu găsești o cale de a comunica anumite „incomunicabilități” - metafizica ta proprie. Modalitatea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
conștient că tu ești sadicul care l‑a privat de orice atribut omenesc. Și cum l‑ai tratat cu o metaforică violență, simți că‑i datorezi oarecare considerație. După ce soții Battle au plecat, Ravelstein (care părea contorsionat de un râs lăuntric) mi‑a spus că veniseră să‑i ceară sfatul. - În legătură cu ce? - Au venit să‑mi vorbească despre planurile lor de sinucidere. S‑au scuzat că mă tulbură Într‑un asemenea moment. - Cred și eu. - Nu fi prea aspru cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
erau egalii lor. Când am schițat cele de mai sus am fost conștient de influența lui Ravelstein. Trebuie să recunosc că el figura adeseori În evenimentele mele zilnice. Datorită pregnanței personalității sale. Și pentru că viața lui avusese mai multă structură lăuntrică decât a mea și devenisem dependent de puterea lui de a ordona experiența - sau poate numai pentru că el dorea să persiste. În ce‑l privește, avea și el nevoie de mine. Mulți oameni doresc să se elibereze de morți. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fost clar acest lucru și, curios, aproape că nu mă afecta În nici un fel. Soarele Încă nu răsărise și era doar atâta lumină cât să poți deosebi fluidul de solid; marea - un soi de plată apatie, și o corespunzătoare pustietate lăuntrică. Numai Rosamund, care În mod normal era flexibilă, politicoasă, deferentă și prietenoasă, dădea acum la iveală (indiscutabil) o tenacitate subterană și o voință care dovedeau cât de bine pregătită era să țină piept caracterului urâcios al proprietăresei și nesimțirii birocratice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Când ușile s-au deschis, am descoperit, într-adevăr, că mulți dintre locatarii Casei William Wordsworth urmaseră, se părea, cursuri de terapie prin artă, pentru a intra în legătură cu copilul din ei. Poate ar fi mai corect spus cu bebelușul lor lăuntric, fiindcă nu păreau să fi avansat dincolo de stadiul pre-oedipian - o fixație obsesională asupra organelor genitale și a funcțiilor corporale. Sau poate citiseră prea mult din scrierile lui Kathy Acker 1. E foarte ușor să fii influențat de stilul scriitoricesc al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o bombardez cu întrebări; de fapt, părea să-și fi găsit ritmul, și chiar cu bucurie. Cineva răuvoitor ar fi zis că-i place să-și etaleze cunoștințele superioare, dar eu consideram că e cu adevărat interesată să cunoască mecanismele lăuntrice ale oamenilor. Era o observatoare înnăscută și sesiza cele mai mărunte gesturi, cele mai vagi ciudățenii de comportament, ca să le utilizeze în activitatea ei. —O cunoști bine pe MM? o întrebai eu, încercând să găsesc altceva în afară de „De unde știi?“ - îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu aer capabil l-a luat pe Theo din brațele lui Hugo. — Acum plecați și nu vă agitați, l-a instruit ea. Mai ales în prima zi. Cu un amestec de ușurare și, în mod neașteptat, o senzație de sfâșiere lăuntrică, Hugo a întors spatele și a plecat. Pe treptele creșei, acolo unde lăsase căruciorul, s-a văzut silit să ducă o luptă crâncenă ca să plieze întreaga construcție la loc. Tocmai se felicita pentru rapiditatea remarcabilă cu care scosese copertina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cea mai adâncă, este moartea în singurătate”, a spus cineva. În astfel de clipe ești separat de viață, ești separat de lacrimi, de zâmbete de prieteni și chiar de moarte. Puținătatea puterii noastre de înțelegere, nu poate pătrunde până în adâncul lăuntric al spiritului nostru. Năpădit de gânduri, bătrânul Iorgu se simțea străin și singur zăvorându-se doar cu durerile, suferința și amintirile lui. Nici odată nu s-a simțit atât de singur... Singurătatea la care era osândit, îl înspăimânta. Noaptea e
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]