3,980 matches
-
C. Macaronarul ăla arătos este Johnny Stompanato. Nu cred să fi Împlinit treizeci de ani, dar are un cazier lung cît o zi de post. SÎnt Împuternicit de Departamentul Poliției din Los Angeles să le bag la zdup pe aceste labe triste numai pe baza unor bănuieli, iar dacă nu o fac, se cheamă că mi-am neglijat datoria. Asta pentru că joc jocul după reguli. Peltz agită țigara de foi. — Atunci continuă s-o faci - dar pianissimo la treaba cu durii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pentru Los Angeles. Misiunea noastră este să luăm urma acestor mizerii pînă la sursă și să arestăm persoanele care le-au făcut, au pozat pentru ele și le-au distribuit, oricine ar fi ele. Jack gemu: marea operațiune „Reviste pentru labă“ din 1953. Ceilalți băieți păreau nerăbdători să șterpelească revistele, sperînd, poate, să-și mai stimuleze nevestele cu pozele de-acolo. Millard scoase o pastilă de digitalină. — Colegii de pe Newton Street i-au interogat pe cei implicați În cazurile colaterale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu nici unul dintre colegii lui de la Mighty Man și dormea Într-un cort micuț, În spatele stadionului Hollywood Bowl. Cortul a fost controlat și inventariat: sac de dormit, patru uniforme de la Mighty Man, șase sticle de vin tămîios Old Monterey. Adiós, labă tristă! Ghinionul tău: te-ai aflat la locul nepotrivit În momentul nepotrivit. Bud verifică dosarele cu arestări efectuate de Lunceford: nouăsprezece arestări pentru delicte minore În unsprezece ani, cît a fost polițist. Răzbunarea putea constitui un motiv, dar cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
obligat pe Patchett să-și șantajeze clienții exact cînd Pierce era pe cale să devină partener cu Hudgens... și imediat după crimele de la Nite Owl. Urmează atacul psihic, poate chiar un element de legătură cu Dudley. — Răspundeți cînd vă-ntreabă căpitanul, labe triste! Billy spuse: — Ed, fă-l să tacă! Zău așa, s-a Întrecut orice măsură. Bud izbucni În rîs: — Ed? Hopa, am uitat, șefu’! Tăticul lui e prieten cu tăticul dumitale. Exley, supărat pe bune, roșu la față, tremurînd: — White
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
orice se întâmplă ca pe un lucru firesc.“ „Și Rodica ce face acum?“, zise. „Nimic. Se reface“, spuse el încet. Memoria lui umbla aiurea. Privea motanul castrat care se trezise din somnul scurt și se întindea ca un arc cu labele din față duse mult înainte. „Știi că am fost într-una din zilele astea în grădina botanică?“, spuse Ioana Sandi. „Am făcut și poze. N-am crezut că poate fi atât de minunată iarna, m-a fermecat pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Și eu cine sunt? întreabă Hilary. — Tu poți să fii Laika, cățeaua rusă spațială. — Dar a murit. A murit în rachetă. Mi-a spus unchiul Henry. — ei, prefă-te și tu un pic. Așa că Hilary începe să țopăie în patru labe, lătrând vehement, adulmecând stâncile marțiene și scurmând în praf. Face chestia asta vreo două minute. — E tare plicticos. — Gura! Maiorul Gagarin către centrul de control. Am aterizat în siguranță pe Marte și acum caut semne de viață inteligentă. Deocamdată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu din buzunarul sacoului. Mă duc să-l aduc. — Ești un gentleman, Michael. Un gentleman de pe vremuri. — Mulțumesc. — Încă un lucru, înainte de a te duce să-l iei. — Da? M-am oprit în timp ce dădeam să mă ridic. Bănuiesc că o labă fugară n-ar fi deloc binevenită? Mă tem că nu. Dar încă o ceașcă de ceai ar fi. Findlay se retrase rușinat în bucătărie și după ce mi-am luat portofelul, m-am dus după el. — Nu știu ce speranțe vă puneți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spre parc, n-am putut să nu-mi amintesc, ca în această zi din fiecare an, la Crăciunurile înzăpezite ale copilăriei mele, când casa era înecată în decorațiunile făcute de mama, când tata își irosea ore-n șir în patru labe încercând să descopere unicul bec defect care împiedica luminițele pomului nostru să se aprindă și în Ajunul Crăciunului, ședeam lângă fereastră toată după-amiaza, așteptând să sosească în mod invariabil bunicii mei din suburbia învecinată pentru a rămâne la noi până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și puneau înregistrări cu urelete de animale sălbatice în timp ce își făceau treaba; cum copiii erau torturați în fața mamelor lor și băgați cu ochii legați în saci cu insecte și pisici înfometate; cum bărbați și femei erau întinși pe jos, cu labele picioarelor sprijinite de suporturi de lemn, apoi bătuți la tălpi cu bastoane de cauciuc și siliți să meargă sau să alerge pe pardosele îmbibate cu apă sărată fierbinte. Mark mai auzise toate astea și de aceea abia de se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
telefon, cum Își ciulește urechile. Din partea Mirandei Priestly... de la revista Runway? — Ea Însăși. De ce? Ai auzit de ea? Ei, acesta a fost momentul În care s‑a transformat dintr‑o extrem de acidă asistentă de redacție Într‑o sclavă pe patru labe a lumii modei. — Dacă am auzit de ea? Dar bineînțeles! Nu o cunoaște toată lumea pe Miranda Priestly? Bine, dar ea e, cum să spun eu, cea mai importantă femeie din lumea modei. Și ce ziceai că vrea să găsesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
trase Încă de două-trei ori carnea din jurul tăieturilor pentru a impulsiona sîngele să curgă, apoi Își curăță piciorul, cît putu mai bine, cu o batistă umedă. Se alesese cu două linii scurte, roșu-aprins, care ar fi putut fi făcute de laba grea, dar jucăușă a unei pisici. Se așeză pe marginea căzii. Șocul tăieturii, se gîndi ea, produsese o schimbare În ea, un fel de schimbare chimică: Își simțea mintea nefiresc de limpede, de vie și purificată. Nu mai era sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
împreună Cireș desfrunzit - printre crengile rare o singură stea Seară fără nori - pe mormântul vecinei o crizantema Plouă monoton - în cuibul lăstunului pana vrabiei Șoim în picaj - printre munți se înalță fâșii de ceață Un singur salt - pisica prinde-n labă frunza uscată Vecernie - înconjurat de corbi schitul din vale Frunze peste tot - în vârful arinului strigă o cioară
CULORILE TOAMNEI by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83880_a_85205]
-
de râs prea puternic pentru trupșorul ei fragil; o aruncă În spate, pe pat, și-i cade un pantof, aterizând pe podea. (Să nu uit să fac ceva În legătură cu pantofii ei: pantofi joși, albastru Închis, care nu-i avantajează deloc laba piciorului, ea având niște piciorușe de balerină.) Cum stă Întinsă acolo pe cuvertura portocalie cu model cu spirale, se uită În sus la mine și oftează: —Nu te Înțeleg, Kate. Uneori am impresia că totul ți se pare o gogoașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am Încercat să deschid fereastra și să ajung la ei, dar geamurile au atâtea rânduri că nu poți mișca nici una dintre ferestrele de lângă cuib: nu aveam ce să fac, a trebuit să ies pe fereastra de lângă. Așa că acum, În patru labe, Îmi Înșir colecția de cărți groase de-a lungul pervazului. Volumele au fost alese cu grijă În funcție de dimensiuni și rezistență: Ce să mănânci Într-un kilometru și jumătate: Ghidul restaurantelor din Square Mile Predicțiile brokerilor pentru 2000 Instrucțiunile generale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
nu ar fi îndrăznit să-i zică așa lui Iuga, cel cu mustățile roșii, cu ochi albaștri și cu un picior atât de sfârtecat de schijele unui proiectil sovietic, în timpul unui asalt asupra Cernăuților ocupat de bolșevici, încât rămăsese fără laba stângă și beteag definitiv. Cu atât mai mult n-ar fi îndrăznit să-i pomenească porecla sau să-l fi ocărât și înfruntat pe față, cumnatul său Galan. Nicanor era mai mic ca etate, nu făcuse războiul și lui, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
venit, tănăilor... Am venit, înapoi, acasă. Dar cei care au căzut în prizonieratul bolșevicilor când vor mai veni? Când am să-mi mai văd fratele, care n-a avut norocul meu, să nimerească în mâna occidentalilor civilizați și nu în laba bolșevicilor nelegiuiți? Când?.. Pepenii verzi continuau, în timpul acesta, să se multiplice, sufocându-se între ei și biruind năprasnic curpenii, care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sute de ani ciocoii și ai lor mișei, ci acum, pe loc, să faci la fiecare porția dreaptă, că dacă nu, îți mănânc eu carnea și sângele Și nemairăbdând numai zvâcnetul mâniei și iuțimea cuvintelor, s-a repezit în patru labe mergând pe puntea geamblacului sondei, unde era Enea Căpută și apucând de baiera traistei, unde numai nu începură amândoi a se lupta, ca niște urieși, unul încercând să o țină, altul să o smulgă, de se cutremura sonda, încât mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
tencuieli răscoapte, foșnind uscat, ca niște zurgălăi de ceramică și zvonuri slabe cutreieră, într-o pânză de neliniște. Imaginația hiperactivă a lui Mircea adulmecă involuntar capriciile hazardului și un fior, zgrepțănându-i pe șira spinării, i se urcă în cârcă, pe labe veștede. Un sigiliu de teamă greu explicabilă i se apasă în suflet: Bântuie dărâmăturile astea fel de fel de pierde-vară, ținându-se de netrebnicii din cele mai mari, gata oricând să te întrebe cât e ceasul de la mână, ca să ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de praf întunecat. Își stopă, însă, goana, ca un armăsar căruia-i apare brusc, în față, un obstacol de netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit un cozoroc enorm în comparația cu șapca propriu-zisă apăru și el, după ce Mircea își scutură, cât de cât, praful gros de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în colectivitatea lor, de la Școala de reeducare. Șase! supraveghetorul! sparse unul gâlceava, creată pe terenul de joc, folosindu-se abil de această mincinoasă primejdie, cu rol de supapă pentru tensiuni minisociale. Uite-l, ăla e bun de portar! îl remarcă Labă cel oacheș pe Mircea, care privi cu dezamăgire la pantofii săi cu catarame de alamă galbenă și izbuti să declame împăciuitor: Numai zece minute băieți, fiin'că am o treabă! Cu o căznită diplomație, față de ambele echipe, apără spărtura din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dintre prapagandiștii care or fi fiind pregătiți și instruiți, la nivelul unui prim-secretar. Vaca aceea, spuse Vartolomei, rânjind de plăcere, era grasă și frumoasă, ca nevastă-mea. Trandafira se aținea în urma musafirilor, frecându-și mâinile, cum își freacă musca labele din față și măcar că, în carnația sa abundentă, n-ai fi depistat-o pe emotiva, care se adeverea astfel, protestă moale, jenată de exagerarea prețuirii, făcută de față cu atâția oameni străini: Da' nu ți-e oarecum, să te lauzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
socializeze în grupuri flămânde și din ce în ce mai numeroase. Adaptarea la mediu înarmă pisicile cu noi mijloace de supraviețuire în fața acestor pericole mortale: cele mai vânjoase feline de rasă dădură naștere la urmași fioroși cu gheare oțelite, în stare, numai arătându-și laba prevăzută de cârlige curbate, să țină orice dulău la respect; alte pisici se grupară specializându-se în obiceiul cârtițelor: aceleași gheare erau folosite la săpatul galeriilor pe sub pământ, ganguri din care nu ieșeau la vânătoare decât noaptea și unde simțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Die gedanken sind frei Wer kann sie erraten, Sie fliehen vorbei, Wie nächtliche Schatten Kein Mensch kann sie wissen, Kein Jäger erschiessen Mit Pulver und Blei Die gedanken sind frei!11 Lui Vladimir, care era destul de călcat pe ureche de laba ursului, dar avea o fenomenală memorie auditivă, i-au fost de-ajuns primele rânduri muzicale, ca să-și aducă aminte de neuitata melodie, întrucât văzuse filmul acela cu scene atroce în care bravura prizonierilor din lagărele de exterminare depășea ferocitatea gardienilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
invitație, așteaptă să-i vină cuvintele pe limbă, nu-i vin, nici noi nu zicem nimic. Eu așez camera pe masă, rămân ghemuit, apoi, până să-și facă Pârvu curaj, pornesc către el, nu știu cum de, dar o fac În patru labe. - Băieți! Măi băieți! Cum spuneam: măi băieți, ce mai faceți, ai voștri cum o mai duc? Am sau n-am dreptate? Dobitocul! Îmi vine să-i sar În gât, sunt prea drogat, cred că reușesc doar să mârâi. De data
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Ștefan? Nu scrie! ... Scrie Mihai, scrie Vlad, scrie Matei? Nu! ... Păi ce scrie pe cârpele tale? Degetele șterse de sânge? Mi-a ieșit o floare-n grădină, ca o pasăre rotată, cu miezul de aur. Ai prihănit-o. Ți-ai pus labele pe ea și s-a uscat ..." Marius ridică privirile. Plutonul lui Felix terminase instrucția. Un simulacru de instrucție cu muniție insuficientă, desfășurat la comandă, care nu aduce nici pe departe cu ceea ce se întâmplă pe un câmp de luptă. "Cui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]