13,725 matches
-
nu apăreau decât complicații între cele două agenții. O serie de edicte fuseseră emise de cei de la secția Personal a Orașului: nu împrumuturilor de scule medicale ale Orașului; nu fraternizării cu echipajele Comitatului în timpul misiunii; nu petrecerilor nocturne la lumina lămpilor de laborator, de teamă ca unele cadavre neidentificate să fie greșit etichetate și unele fragmente confiscate ca suveniruri, pentru a nu da naștere la scandaluri menite să reînvie cazul Brenda Allen. Danny Upshaw urmări brancarda care conținea Cadavrul Neidentificat nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
acoperite de niște ciucurei sclipitori. Buzz o recunoscu pe Audrey Anders, „Va Va Voom Girl”, despre care se spunea că ar fi absolvit un colegiu dintr-un loc uitat de lume. Lângă ea ocupa spațiul o blondă zveltă. Buzz aprinse lampa, ca să vadă mai bine. Observă câteva instantanee promoționale cu „Juicy Lucy”, Lucy cea zemoasă, într-un costum de baie în dungi. Dedesubt era ștampilată adresa unei agenții pentru promovarea tinerelor talente. Mijindu-și ochii, Buzz remarcă privirea încețoșată a fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal era în biroul lui și citea al doisprezecelea dosar integral din teancul cazurilor psihiatrice ale doctorului Saul Lesnick. Trecuse cu puțin de ora 1 noaptea. Biroul Procuraturii Districtuale era compus dintr-o serie de cuburi întunecate, iluminate doar de lampa de perete a lui Mal. Dosarele stăteau răsfirate pe biroul său, amestecate cu pagini de notițe pătate cu cafea. Celeste se va duce curând la culcare, iar el va putea merge acasă, unde o să se culce în camera de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
renascentistă opulentă. Corpul principal al clădirii se înălța falnic, cu parapete și creneluri, și exista o curte interioară, cu bungalow-uri decorate în mod similar, ce erau legate printr-un sistem de alei mărginite de garduri vii înalte și perfect tunse. Lămpile cu gaz cocoțate pe stâlpi din fier forjat iluminau plăcuțele cu adrese. Danny urmări șirul șerpuitor de numere până ajunse la 7941, auzi o muzică de dans plutind peste coama gardului viu și păși pe alee spre ușa bungalow-ului. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ușii, găsi un bilet în dreptul clanței: „Ted, mă întorc în câteva minute. Simte-te ca acasă. C.” Și mai mult nimic, lăsat la vedere. Danny deschise ușa, intră și observă o masă de scris vârâtă între scară și perete. O lampă cu picior arunca lumină direct pe masă, tot felul de hârtii erau împrăștiate pe tăblia acesteia, țintuite locului de un dosar masiv din piele, iar strălucirea neonului accentua impresia că acolo nu era nimic de ascuns. Se duse spre masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lumină și începu filmul. Un test de filmare. Fade-in în alb-negru. O blondă platinată și un mexican cu o tunsoare ca la un dos de rață se dezbrăcau. Decorul era o cameră de motel: un pat, pereți cu tencuiala crăpată, lămpi cu abajururi tip sombrero și un afiș cu un toreador pe ușa de la dulap. Tijuana, pur și simplu. Danny simți mâna lui Claire. Blonda din film dădu ochii peste cap: tocmai văzuse pula partenerului - uriașă, străbătută de vene și îndoită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
din strada Robert de Flers. Nu știi ce bucurie, ce efer vescență ne cuprinsese pe noi, fetițele, să aducem în locul unde ne întâlneam cărți, discuri cu cântecele romantice ale lui Charles Trenet! Mobilasem încăperea cu o măsuță șchioapă, cu o lampă fără abajur, cu niște fotolii zdren țuite, luate de mama de prin pod; pusesem pe jos o țoală cu mai multe pete bizare pentru a ascunde podeaua urâtă, de piatră. Cu toate astea, pentru mine nu a existat nici odată
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
ți le poți imagina, dincolo de contur. Am pictat dorul de Dumnezeu. IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE Jucării Se făcuse târziu. Auriul salonului în care ședeam de vorbă se ștergea pe încetul, înghițit de umbre. Cum Ioana nu aprinsese încă lămpile, camera își pierdea tot mai mult conturul, împingându-ne în vag. De la o clipă la alta, canapeaua pe care stăteam se transforma într-o plută, dis pă rând cu noi în largul înnoptării. — Sunt foarte nemulțumită de tine, răsări din
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
Lama zice că mo dul lui cel mai bun de a-și petrece timpul e să râdă. Ce bine de el! — Ar trebui să aprinzi lumina, i-am sugerat Ioanei, căci glasul ei în întunericul crescând suna din ce în ce mai departe. Razele lămpii, trezite din beznă, ne readuseră în cal dul învăluitor al încăperii încărcate de amintiri. Foto grafiile, tablourile, instrumentele muzicale, culorile și volumele își reluară prietenoase locul uzurpat de lăsa rea nopții. — Iar m-ai păcălit! M-ai pus să vorbesc
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
și frunzele acestora; până și hainele, și rogojinile lui, pânzele, sforile și funiile pentru corăbii, și altele, câte și mai câte, sânt confecționate din fibre de cocotieri. Chiar untdelemnul, cu care preparase mâncările, și acela pe care-l ardea în lampă, era din nuca de cocos. Și bucata de lectura se termina cu încă o uimitoare mărturisire a gazdei: cerneala și pergamentul, cu ajutorul cărora scrisese o epistolă unui prieten, pe care voia s-o trimită prin bunăvoința călătorului îi fuseseră procurate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Nici chiar deplin!. Pentru tine ne-am grăbit, se scuză. O umbră învăluia fundul odăiei, dând farmec focului din sobă. pe când geamurile albăstreau lumina încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a Moldovei licărea subt poclitul abajurului de porțelan sau în tăciunele răzleț. Lampa Linei ardea orânduit în sufrageria tecuceană, cum ardeau la punct cu regulatoare precise sterilizatoarele din sala
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
încă deslușită a înserărei geroase. Odaia asta era o dezmoștenită, avea o sobă de zid și lampă cu petrol. Amintiri provinciale pâlpâiau astfel în jur. Toată istoria gospodărească a Moldovei licărea subt poclitul abajurului de porțelan sau în tăciunele răzleț. Lampa Linei ardea orânduit în sufrageria tecuceană, cum ardeau la punct cu regulatoare precise sterilizatoarele din sala de spital, instalate după ultimele modele ale hi-genei occidentale. Aci ca și acolo, Lina părea în cadrul ei, păstrîndu-și apucătura, pe când numai instrumentele își schimbau
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Deodată, se lăsă o liniște suspectă. Își încordă auzul în întunericul care începuse să se lase, ascultând bâzâitul insectelor sau țipetele enervante, aspre, ale papagalilor, care se certau prin copaci. Nimic altceva. Nimic uman. Curând, apăru o servitoare aducând o lampă cu gaz, pe care o puse pe masa din fața lui. Ca la un semn, fluturii de noapte începură să se izbească de sticla acesteia. — S-a născut copilul, zise servitoarea cu un zâmbet ciudat, triumfător pe chip. E băiat. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
petecul de lumină care răzbătea de sus, de la fereastră. Copilului abia născut îi era sortită o viață plină de suferință și pierderi. Putea să-i spună tatălui adevărul? Bărbatul își jelea soția. Pe masă, o mandala de fluturi căzuți în jurul lămpii. Astrologul se gândi la femeia moartă și se cutremură. Când se întoarse, servitoarea îl găsi cu o hartă nouă în față, una care prezicea viață lungă și liniștită, mulți copii, și succes în afaceri. Bucățile rupte ale primei hărți fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Intră în casă unul câte unul și ușa se închide în urma lor. Nu mai înțelege nimic. El e Pran Nath Razdan: cel frumos, fiul și moștenitorul familiei. I se pare că trăiește un vis urât. Vine și noaptea, vânzătorii atârnă lămpile cu petrol deasupra tarabelelor, iar mirosul de mâncare gătită se ridică în aer. Lui Pran i se face foame și cere niște pakora. Ducându-și mâna la buzunar descoperă că nu are nici un ban și dintr-un motiv bine știut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu urme de balegă uscată pe hainele prăfuite. Cum stă rezemat într-un colț, se vede nevoit să se lipească de peretele înalt al casei, ca să lase să treacă pe lângă el o procesiune funerară. O mână de rude îndoliate, ducând lămpi, vine în urma catafalcului, purtat de șase bărbați cu măști albe. Cadavrul înfășurat în fâșii de bumbac, este presărat cu petale de gălbenele. Doi preoți copleșiți și corpolenți se grăbesc cu slujba, dornici să scape mai repede. A, uite și corcitura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-l îmbrace într-un fel de costum de mătase. Îl doare capul și nu știe ce oră este. Presupune că s-a făcut seară, pentru că abia mai zărește ceva jur. Singura sursă de lumină vine de la niște lumânări și o lampă roșie, care pâlpâie alarmant într-un colț. Totul i se pare ciudat, ca și cum ar vedea lumea prin câteva straturi de vată. Își simte picioarele de gelatină, încăpățânându-se parcă să nu răspundă la comenzile frenetice date de creier. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
laterală, ascunsă sub un perete cu aspect lugubru de acadea dungată, pe care se vede statuia unei femei cu pieptul gol, ce ține în mână un trident. Șoferul coboară și le deschide portiera. Pagină separată În „Cea de a opta lampă“, în a sa Introducere critică în arhitectura Indiei, G.H. Dalrymple scrie că „alăturarea nesănătoasă a motivelor orientale și europene în arhitectura Noului palat de la Fatehpur, îl face pe nefericitul vizitator să se întrebe dacă nu s-a putut face uz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Rukhsana, spune-mi câte sexe există? — Două? — Prostule! Mii! Milioane! Khwaja-sara se animă brusc, învârtindu-se greoi pe terasă, ca o dansatoare aflată în pragul pensiei. Îngrozit, Pran nu-și ia ochii de la lama cuțitului care strălucește neplăcut în lumina lămpii. — Unii... zice Khwaja-sara, se văicăresc cam mult. Apoi începe să cânte ascuțit: „O, nu voi scăpa niciodată de acest trup efemer. Cine să-i dea drumul, cine? Fire de mătase Îl leagă strâns de mine!“ — Ce idioțenie! Cu o tăietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
de sfat“ este construită în stil tradițional mugal, stilul fondatorilor acestui mic regat. Pereții de marmură albă, rece, sunt întrerupți pe o parte de un rând de ferestre arcuite prin care adie un vânt ușor, făcând să pâlpâie flacăra unei lămpi de alamă, frumos ornamentată, suspendată în tavan. Lumina ei își joacă umbrele tremurătoare peste fețele celor cincizeci și mai bine de curteni adunați aici, strângându-și șalurile în jurul umerilor și tragând meditativ din narghilea. Servitorii așteaptă în umbră cu cărbuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
frumoși. Așa, ca tine. Pagină separată Imediat cum se termină mushaira, Pran este hrănit și îmbrăcat într-un sari albastru de mătase. — Iar acum, zice Khwaja-sara, ești așteptat de niște domni care vor să te vadă. Vino. La lumina unei lămpi, îl conduce pe Pran pe o scară de fier forjat spre o zonă a palatului decorată într-o versiune denaturată de baroc francez. Mulaje poleite strălucesc în colțuri și pe tavan. Frunze spiralate și înflorituri ușor obscene se încolăcesc în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plană. Sunt locuri în care până și pe podele strălucesc oglinzi dezorientante, înșelătoare. Pran este împins pe ușile duble, înalte, ale unei încăperi în care se află un grup de bărbați, aproape în beznă. Figurile le sunt luminate doar de lămpi cu petrol, cu fitilul astfel ajustat încât să arunce o lumină slabă, portocalie. Pran distinge barba proeminentă și nasul acvilin al diwan-ului. Cea de a doua figură aparține unui curtean slab, cu ochelari cu ramă metalică și turban înalt. Cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Și semnele sunt evidente. Recoltele au fost foarte slabe în ultimii ani. Astronomii au observat conjuncții nefavorabile ale lunii cu Venus. Și desigur, există multe alte fenomene mai puțin vizibile pentru public, dezlănțuite în pijamaua lejeră, la lumina secretă a lămpii din zenana. Degetele reci ale destinului sunt strânse în jurul testiculelor nababului, strivindu-i sperma și slăbindu-i erecția care ar trebui să asigure viitorul Fatehpurului. Însăși soarta l-a prins strâns de testiculele sale învelite în mătase. Nababul este în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
asortat, din tweed. Peste piept îi atârnă două cartușiere, ca la bandiți. Pran îi vede chipul rigid și se întreabă cu inima strânsă dacă nu cumva acest plan este un vicleșug pentru a i se lua viața. La lumina unei lămpi cu gaz, se strecoară de-a lungul unui curs de apă, acum secat, printr-un tunel compact de plante agățătoare, atârnând ca niște cârlionți din acoperiș. Peste capetele lor, pădurea comunică prin strigăte, triluri și bâzâit noile știri despre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și-n jos, oferind trecătorilor apă cu gheață, fructe, gustări și bidi. Roabele, tonga-urile și bicicletele, mașinile negre care claxonează nervos, își croiesc drum prin mulțime și prin praf. Mirosul de ceapă prăjită râncedă și cel de ulei de lampă plutește peste tot și, desigur, stelele străzii, fetele de pe treptele și balcoanele de lemn, rostesc cuvinte ademenitoare și insulte, oricărui le apare în față. Dar pe măsură ce lumina scade și căldura zilei se diminuează, structura străzii se modifică. Bărbații se adună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]