2,844 matches
-
Și asta-i trist. Însă tu ai părul de culoarea grâului copt. Va fi, de aceea, minunat când mă vei îmblânzi! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și-mi va fi nespus de dragă adierea vântului prin lanul de grâu... (gest timid de apropiere) Te rog... îmblânzește-mă! MICUL PRINȚ: Bucuros aș vrea, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni care să mă ajute și o mulțime de lucruri de cunoscut. VULPEA: Nu cunoaștem decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și cu piepturile de aramă ca să ne fie nouă mai bine? Aiurea, fraților, vor așeza osânză și vor pune ban pe ban, așa că nu mă duc să dau cu ștampila-n buletin. Votul e facultativ. Stolo stă ca sperietoarea-n lan, vinde castraveți la grădinari, ține pământ În pumn de zici că vrea să-l arunce peste coșciugul național, EBA E BAnală, ne vinde valurile Dunării, varianta politică, Băse ia agheazmă la Atos. Știți vorba aia? Canci. La nivel politic, zic
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea sunt clipele în care o fată regretă din toată inima că nu-i înghesuită între două supermodele la pupa bărcii cu motor Magnum al lui Patrick Saxton, chiar dacă supermodelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
țipat în timp ce lua o altă curbă în viteză. —Ah, Dumnezeule, scuze! spuse ea, frânând periculos. Doar că mi se pare atât de plictisitor să conduc încet. A lăsat-o mai moale, într-o viteză mai acceptabilă. În timp ce treceam pe lângă un lan de grâu împestrițat cu maci roșii, Julie m-a întrebat: —Nu-mi vine să cred că n-am pus problema încă, dar ce zici de inelul meu de logodnă? Îl flutură în lumina soarelui. Piatra era atât de mare încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vremea asta ce făceam eu? Creșteam, creșteam cu o inconștiență pe care n-am mai avut-o niciodată de atunci. Primele mele amintiri se leagă de bunica. Într-una, cred că aveam vreo 3 ani, eram cu ea într-un lan de tutun înflorit și era cald și, ca să mă țină aproape să nu mă pierd, îmi spunea o poveste, despre care nu-mi aduc aminte nimic doar că, atunci când se oprea, îi strigam mereu: „Și, bunică? Și?”. Și ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu timpul. Abia dacă mai am noțiunea lui. Minutele și orele nu mai ticăie pe lângă mine în intervale rigide, se revarsă, curg și se învârt în jurul meu. Nici măcar nu mai port ceas la mână. Ieri am stat întinsă într-un lan de fân toată după-masa cu Nathaniel, uitându-mă la fulgii de păpădie purtați de vânt, și singurul ticăit ce se auzea era țârâitul greierilor. Abia dacă mă mai recunosc. Sunt bronzată de la cât stau la soare în pauza de prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
malul lacului. Să ne explicăm figurile lui El Greco, alungite ca o plantă suferind de heliotropism, prin boala de ochi a pictorului? De ce-am uita că și arta a ezitat Între Anteu și Icar? Van Gogh cu fervoarea dionisiacă a lanurilor sale patetice și-a Întors ochii tragici și plini de soare spre Anteu. Floarea soarelui pictată de el nu s-ar smulge niciodată din pămînt; e de un galben solar și teluric În același timp, pătrunzător, ca sîngele incendiat; un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
iar viul este mișcare. Suferința lui Hyperion era metafizică, era viață spirituală dureroasă. * Tema celui mai profund dintre pictori, Rembrandt, este suferința. Starea filozofică a suferinței a creat arta lui Van Gogh, încheiată cu tabloul Stol de corbi deasupra unui lan de grâu, prefață imediată la autoliza pictorului, al cărui cuvânt ultim apare emblematic pentru condiția umană: "La tristesse durera toujours"tristețea o să dureze pururi. În muzică, meditația asupra suferinței metafizice este excepțional exprimată de părțile lente din concertele pentru pian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
grăiri, S-a stins pe-ncetul harul. De-atâtea rele pe pământ Și stricăciuni în valuri De fapte, gânduri și cuvânt, Se surp-a’ vieții maluri. Azi noaptea neagră s-a lăsat Acoperind lumina, Și răul crește apăsat Ca-n lan de grâu neghina. Că, sub divinul panaceu, Omul stricat-a planul, Plâng Iisus și Dumnezeu Cu lacrimi cât oceanul. 22 martie 2005 UITAȚI CALEA CARE DUCE La cripta mea fiți cel mult trei Și unul să rostească Doar Tatăl nostru - sfinte
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
Balcanii seculari; {EminescuOpI 143} {EminescuOpI 144} Vede Eufratul și Tigris, Nilul, Dunărea bătrână - Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână. Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri Și corăbiile negre legănîndu-se pe râuri, Valurile verzi de grîe legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lângă limanuri, Toate se întind nainte-i... ca pe-un uriaș covor, Vede țară lângă țară și popor lângă popor - Ca prin neguri alburie se strevăd și se prefac În întinsă-mpărăție sub o umbră de copac
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Dar, oricât ele sunt de sus, Ca tine nu-s, ca tine nu-s! Căci tu înseninezi mereu Vieața sufletului meu, Mai mândră decât orice stea, Iubita mea, iubita mea! Târzie toamnă e acum, Se scutur frunzele pe drum, Și lanurile sunt pustii... De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii? {EminescuOpI 236} KAMADEVA Cu durerile iubirii Voind sufletu-mi să-l vindec, L-am chemat în somn pe Kama - Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mândru, Călărind pe-un papagal
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Vivaldi; parcă din fiecare acord răsare câte o pasăre și înflorește o floare, în apă, lebedele, rațele sălbatice se răsfață, iar bobul de grâu se coace în trilul ciocârliei. Iubesc fiecare firicel de iarbă care te face să fii optimist, lanurile de floarea soarelui, luminându-mi chipul, albinele care știu să fructifice timpul... Când pleacă vara simt că pierd ceva din mine, mi se pare că am ratat iubirea pe care o caut deo viață... Iar se strâng dorurile în piept
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
nisip în mijlocul mării, unde piticii, printre cămile și servitori, vor să construiască o cetate Meka. Fugi vară, să nu te blestem că ne-ai trădat copilăria. Nici luminița de la capătul tunelului nu se mai vede; acum privim tablouri cu secerișul lanurilor mănoase de grâu, cu porumb, cu floarea-soarelui, cu viță de vie, tablouri cu păduri și codrii verzi în picioare, tablouri cu case cu cerdac și oameni gospodari și tablouri cu bunici citind povești nepoților. Fugi vară și ascunde-te într-
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
care și acum sună de la telefoanele lor cu manivelă înapoi în trecut, la Moscova, fantome vii, de ele trebuie să avem grijă mereu, nici nu știi când pot deveni reali, ca să nu se poată trezi, să nu se poată trezi... Lanurile de porumb foșneau înfricoșător. Căpcăunu cobora de pe Lună pe acoperișurile foișoarelor, dădea mâna cu fiecare santinelă arătându-le vrafurile de zmeie și parașute, apoi cu poalele negre ale hainei fluturând, se deplasa iute spre școala la care, peste câteva ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la capătul orașului, se-nșiruiau blocuri suple cu 10 etaje magazine moderne susțineau înălțimile flancate de trotuare largi, mașinile zburau pe stradă cu viteză infernală, bolizi luminoși pe griul lucios al șoselei. Dincolo, pândite de orașul devorator, foșneau, în noapte, lanurile. Ce poate fi mai sinistru decât obeliscurile oprite brusc la 45 de metri înălțime, ca tăiate de un buldozer uriaș și la ale căror ferestre luminate electric nu se văd copii strigându-și temele, brațe goale de femei întinzând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
părinților, din amintirea profesorilor, pentru că și-au ros coatele învățând pentru a fi negați de morala acestor visători de cai multicolori. De frizeri, care le tundeau cu plăcere pletele slinoase de gânduri, în care parazitau visele despre câmpii fără sfârșit, lanuri uriașe și greieri... Cum să nu tai cu foarfecele, cum să nu razi cu briciul asemenea gărgăuni! Ceea ce nu înțelegeau frizerii era faptul că exmatriculații aveau umerii aduși în față, parcă apăsați de rucsacul greu al cerului și Lună, ghiulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
lor timpurile străbătute de oraș, iar viitorul le țâșnea prin țâțele atât de bine sculptate! Cariatidele teatrului le priveau cu invidie. Toate calitățile acestei frumuseți sculpturale izvorau din pământul Bărăganului. Aleargă o fecioară goală cu părul negru despletit printr-un lan de grâu copt. Și, alături, o căprioară. Și adaugă și un fuior de apă, afluent grăbit spre mumă-sa, Dunărea. Și să vedem pe care o strângi în brațe? Nehotărârea e uriașă, ca frumusețea însăși. Și roagă-te la Divina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și roagă-te la Divina Mamă a Naturii să stingă o clipă Wații Soarelui și să ghilotineze zarea cu cortina înstelată a nopții luminată de veioza de pe noptieră a Lunii. Și alergați Fecioara goală, cu părul negru fluturând prin imensul lan de grâu copt. Alături, căprioara sorbind apă din afluentul grăbit spre ugerul Dunării. Dacă poate spune Luna că a negociat cu Soarele pentru a privi mereu acest tablou unic al Brăilei, înseamnă că recursul la acest proces civil va dura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
zumzetul de albine al atomilor, să-și direcționeze întreaga strădanie spre facerea LUMINII. D a, mai ales toamna, unde în nicio parte de lume nu e ca la noi. Întâi vine cu frisoane. Încep să tremure aripile păsărilor, e transmisă lanurilor de porumb, copacilor. Dacă ți se pare că tremură pământul, te înșeli. Rădăcinile tremură în adâncuri. Abisul de sub malul Dunării, pe sub care copacii noștri își dau mâna cu copacii Lumii. Tremură, de asemenea, cântecul păsărilor, știind că se vor îmbuiba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vină plângeri și de la alți elevi. Părinții și profesorii aveau același vis: grâul. Preșcolarii foșneau prin grădinițe fără să-și dea seama că imită grâul din visele educatorilor: unii visau câteva spice, alții snopi compacți, câțiva doar foșnet, majoritatea însă, lanuri imense întinse pe mii de hectare și strălucind sub soare, sub Lună, sub ploi diluviene, sub ninsori abundente, sub bolta nopții sau sub apele zilei. În capul lor nu se mai zbăteau paginile de tablă ale miilor de cărți din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
exprima grâul ca individ colectiv, absolut. Celui care întreabă mirat de pericolul care stă la pândă i se răspunde cu un surâs. Străinului i se pare sau magia grâului va fi fiind cauza faptului că brăilenii au înfățișarea grâului din lan? Unii chiar sunt oameni-grâu, spune străinul prietenilor de peste mări, miros a grâu, au priviri de grâu, râsul de grâu, foșnesc fără vânt, fetele sunt spice coapte, cerul are tăcerea grâului, gândurile sunt greieri prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin grâu. Acolo. Dar, se vede, ori a visat, ori nu a crezut nimeni, pentru că se trezește singur. Privește! Grâul spărgea coaja pământului și-și ițea capul înspicat, mișcându-se ca o pendulă spre cer. Un spic, un snop, un lan țâșniră sub tălpile noastre prin asfaltul șoselelor, prin podeaua caselor de la marginea orașului. Mașinile poliției și cele ale pompierilor căutau să se retragă, dar nu mai găseau șoseaua. Zadarnic salvările își activaseră sirenele. Grâul nu se dădea la o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de școala aflată câteva macazuri mai încolo, aproape de podul Brăilița. Nu știu dacă mi-ar fi folosit la ceva fuga, dar sigur că nu puteam să o fac din cauza bocancilor. Și, chiar dacă aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și, chiar dacă aș fi renunțat la ei, azvârlindu-i în lanul de porumb de pe drumul spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
spre casă, n-aș fi putut să merg desculț în fața lumii, convins că voi ajunge om tocmai datorită bocancilor. Întotdeauna mi-a fost frică de lanurile de porumb. De la școală plecam împreună cu prietenul meu Gustav, ca să-mi pot sprijini gândurile, lanurile foșneau lovindu-mă cu știuleții uriași peste față, ciorile se roteau râzând cu croncănituri de mogâldețele pierdute în jungla foșnitoare, noi fumam uitând cu totul de școală și de magiștri. Mai opream să vedem ultimele vagoane urmând docile șarpele metalic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]