5,821 matches
-
sumedenie de zgomote care te zăpăceau. Intrai înăuntru și strigai: „Un cappuccino per favore, Sandro”. Proprietarii de bar se numesc de regulă Sandro. Atunci se pornea să lucreze mașina de cafea, auzeai clinchetul lingurițelor și dintr-o dată te simțeai în largul tău. La sfârșitul zilei, după muncă, în Italia era altfel decât în filmele americane. Te duceai întâi să-l saluți pe Sandro și abia pe urmă spuneai „ciao, amore”. Însă Pietro se ducea la bar totdeauna după ce strigătele de la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
curând și copiii. Dacă ești logodit și ai și amoruri, vei avea conștiința încărcată. O conștiință încărcată n-o poți măsura în kilograme, ea nu trage la cântar atât și atât. Conștiința încărcată te face să nu te simți în largul tău în preajma celuilalt. Poate că mama și tata aveau conștiința încărcată. Signor Giovanni avea pieptul scobit și umeri înguști. Mergea puțin adus de spate. Cauza nu era pedalatul pe bicicleta lui din sufragerie, cauza era timpul. Sub puloverul nou părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și plâng în pernă, apoi mă spăl în grabă pe față și încep să o aștept, știu că nu s-a dus la nici o prietenă, ci la mama, care locuiește nu departe de noi, numai cu ea se simte în largul ei și povestește, numai ei îi spune despre problemele de la școală, iar eu o evit pe mama de câteva săptămâni, nu acum, mamă, nu îmi spune nimic. Seara, când se întoarce, pare a fi mai liniștită, dar eu nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un restaurant ca lumea, ca să sărbătorim succesul meu. Plătește tata, așa că o să alegem un local scump. — N-ai vrea, totuși, să sărbătorești evenimentul numai cu Hatsumi? — Nu, e mai bine dacă ești și tu cu noi. Mă simt mai în largul meu și sunt convins că și Hatsumi se va simți mai bine. Offff, la fel ca pe vremea lui Kizuki și Naoko! După aceea o să îmi petrec noaptea cu Hatsumi, așa că te invit doar la masă. — Bine, fie, dacă vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cei din jur, dar eu și Watanabe nu. Pur și simplu nu ne pasă. Noi suntem noi și ceilalți sunt ceilalți. — E adevărat? mă întrebă Hatsumi. — Nu, am răspuns. Eu nu sunt chiar atât de puternic, nu mă simt în largul meu dacă nu mă înțelege lumea. Există unele persoane pe care vreau să le înțeleg și care să mă înțeleagă. În afara acestora, știu că, de multe ori, nu sunt înțeles, dar mă resemnez și iau lucrurile ca atare. Eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
normal\, nu? Ascultă Watanabe, ce părere ți-ai făcut despre tatăl meu? Nu prea știu să mă port cu oamenii pe care abia îi cunosc, dar nu m-a deranjat să stau singur cu el. M-am simțit chiar în largul meu. Am vorbit despre o grămadă de lucruri. — Cam ce anume? — Despre Euripide, de exemplu. Midori a izbucnit în râs. — Ce ciudat ești! Cine naiba mai vorbește despre Euripide unui muribund pe care abia l-a cunoscut? — Dar nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
lupt cu el și să-l scot. — Bine. Vrei să lanseze Eddy și să ți-o dea dacă mușcă ceva, ca să-l prinzi singur? — Nu. Prefer să am o singură undiță-n apă. — Bine. Negrul conducea mai departe vasul În larg și mi-am dat seama că văzuse un banc de pești zburători sărind din apă, undeva mai În față. Dacă mă uitam Înapoi vedeam Havana, frumoasă În lumina soarelui, și o navă care tocmai ieșea din port, dincolo de Morro. Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
cal aruncat de pe o stîncă. — Slăbește piedica, i-am spus. — S-a dus. — S-a dus pe dracu’. Slăbește piedica, repede. Firul s-a curbat și, a doua oară cînd a sărit, peștele era la pupă și se Îndepărta În larg. Apoi a apărut din nou, aruncînd În jur stropi Înspumați, și am văzut cum cîrligul i se Înfipsese-n colțul gurii. Dungile i se vedeau clar. Era un pește frumos, de un argintiu strălucitor acum, străbĂtut de dungi purpurii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Ascultă mai departe. Un chinez o să-i aducă pe Ăia doișpe. La Început o să-mi dea niște bani. CÎnd sînt urcați cu toții, o să-mi mai dea niște bani. CÎnd Îl vezi că-mi dă a doua tranșă, Îndreaptă barca spre larg și pornește. Nu te interesează ce și cum. Mergi mai departe, indiferent ce se-ntîmplă. Ai Înțeles? — Da. Dacă vreun gălbejit vrea să iasă din cabină sau dă să forțeze trapa, iei pușca cu aer condiționat și tragi să pice-napoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
s-audă și motorul. Nu voiam s-o mai lungesc pe-acolo fărĂ să știu dacă ne-au văzut sau nu, așa că au aprins o dată, scurt, luminile de croazieră, doar pe alea roșii și verzi. Apoi am Întors vasul spre larg și l-am lăsat pe loc, așa, chiar la marginea golfului, cu motorul abia mergînd. Mareea se apropia. Vino pînĂ-n spate, i-am spus lui Eddy și i-am dat o băutură ca lumea. O amesteci cu degetul mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apă ca o focă și se prinse de scară. — A venit Wemedge, strigă către ceilalți. Hai În apă, Wemedge. E minunată. — Salut, Wemedge, spuse Odgar. Doamne, ce bună-i. — Unde-i Wemedge? se auzi glasul lui Untură, care Înota În larg. — Tipu’ Ăsta, Wemedge, e unu’ din Ăia care nu Înoată? se auzi și vocea joasă, de bas, a lui Bill. Nick se simțea bine. Era haios să se strige așa la tine. Își scoase Încălțările din pînză, Își trase cămașa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gata să se spargă, Roger o ținu bine și se aruncă pieziș, iar valul Îi rostogoli pînĂ pe plajă, ca pe un buștean adus de ape. — Hai să ne curățĂm și să ne Întindem pe nisip, spuse ea. Înotară În larg și se scufundară În apa curată, după care se Întinseră unul lîngă celălalt pe nisipul răcoros și valurile le atingeau doar degetele de la picioare și gleznele. — Roger, mă mai iubești? — Da, fata mea. Foarte mult. — Eu te iubesc. Mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
nou să se ridice în picioare. Nu a vrut să se sprijine de brațul meu, ceea ce nu m-a surprins deloc. Patrick considera că a primi un ajutor, oricât de nesemnificativ, din partea cuiva, înseamnă eșec, neputință. Nu se simțea în largul lui nici atunci când îlajutam să facă patul. Am traversat, mulțumind Cerului că zăpada i-a făcut pe șoferi să-și țină mașinile în garaj, spre deosebire de alte seri de Anul Nou. Oricum, număram în gând pașii care despărțeau apartamentul lui de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
interioare și la etajele superioare și continua să vorbească de parcă nimic nu s-ar fi Întâmplat. Așa că puteam să-mi petrec orele de dimineață jos ca să discut despre știința proletară, iar după-amiezile sus, ca să practic o știință aristocratică. Trăiam În largul meu În aceste două universuri paralele și nu mă simțeam câtuși de puțin În contradicție. Credeam și eu că era pe cale să vină o societate de oameni egali, dar Îmi spuneam că În acea societate trebuiau să funcționeze (mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mă amenințase În legătură cu Lenin. „Haideți, tovarăși!” Toți ieșiră. „Ce facem? Mergem?”, am Întrebat, culpabilizat. „Nu”, zise Belbo. „Sunt alarme pe care le stârnește Pilade ca să debaraseze localul. Fiind prima seară În care mă las de băut, nu mă simt În largul meu. Trebuie că-i criza de abstinență. Tot ce ți-am spus, până În clipa asta inclusiv, e fals. Noapte bună, Casaubon.” 11 Sterilitatea lui era infinită. Ținea de extaz. (E.M. Cioran, Le mauvais démiurge, Paris, Gallimard, 1969, „Pensées étranglées”) Conversația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o pierd. Ea a fost aceea care m-a pus În contact cu o universitate din Rio care căuta un lector de italiană. Am obținut postul pentru doi ani, cu posibilitate de prelungire. Fiindcă În Italia nu mă simțeam În largul meu, am acceptat. Și apoi, În Lumea Nouă, Îmi ziceam, n-aveam să mai Întâlnesc templierii. Iluzie, mă gândeam sâmbătă seara În periscop. Urcând treptele editurii Garamond, pătrunsesem În Palat. Zicea Diotallevi: Bina este palatul pe care Hokma și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
știe, căutase să mă seducă și tot pe neștiute a hotărât să mă pedepsească. Lăsând deontologia deoparte, m-a psihanalizat gratis. Inconștientul Îi mușcă până și pe paznicii lui. Povestea marchizului Lantenac din Quatrevingt-treize. Corabia Vandeenilor rătăcește pe furtună În largul coastelor bretone; deodată, un tun se desprinde din lăcașul lui și, În timp ce corabia rulează și tanghează, o ia la goană de la un bord la altul și, ca un monstru uriaș ce este, riscă să desfunde babordul și tribordul. Un tunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să-mi spulber orice Îndoială, așa că i-am zis: „Ce păcat că Lorenza nu a venit, s-ar fi distrat”. „Mda” răspunse, absent. Lorenza nu venise. Iar eu eram ca și Amparo la Rio. Mă simțeam rău. Nu eram În largul meu. Nu-mi adusese nimeni agogõ-ul. M-am depărtat de grup, am reintrat În clădire, făcându-mi loc prin mulțime, am mers la bufet, am luat o răcoritoare, temându-mă să nu conțină cine știe ce filtru. Am căutat o toaletă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Universității. Pitonul spune că e profesor la Sorbona, că are trei doctorate și că a revenit în România să-și prezinte noua teorie evoluționistă. Vorbește tare, graseiază cu plăcere, mă încolăcește și mă descolăcește cum vrea el, se simte în largul lui. Plimbăreții de pe alei întorc capul după el - are o eleganță, o nonșalanță care nu se împletește cu gesturile pripite și stresate ale celor din jur. Ieșim din Cișmigiu. Îmi spune că e de spiță boierească, din neamul Beligrazilor. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de lucruri o va marca într-un fel pe Teofana? Îi va modela sufletul făcând-o mai sensibilă sau imprimându-i o duritate de nedescris? Într-o zi de august frumoasă și caldă, Teofana s-a simțit ca niciodată în largul ei. Tată-său îi cumpărase o minge pe care și-o dorea de mult. Se plictisise de păpuși. Văzând copiii în jocul lor cu mingea, voia și ea așa ceva. se ducea pe drum să se joace cu ei, dar nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
însoțească. Dar noi sântem paparude? — Nu mă, doar să le urmăriți să nu să ie vrun vlăjgan după ele. Au plecat pe la case. Femeile erau bucuroase că le văd și le udau cu apă. Cele două paparude se simțeau în largul lor. Pentru Prințesa momentul acesta a fost cel mai încântătăor. Nici salba cu bani de aur ce i s-a dăruit la venirea în șatră n-a impresionat-o atât de mult ca acest joc al paparudelor, că pentru ea
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
de bine unul cu celălat, nu căzuseră pradă vreunui sentiment de dragoste, de iubire. Ce-i unea era dragostea prietenească, curată, frățească și atât. Dacă Alexandru ieșea cu colegii de cameră la vreun vin, la vreo bere, nu era în largul lui fără Teofana. Într-o zi, Teofana a hotărât cu colega ei de cameră să meargă la Constanța, să vadă ce mai este prin magazine. S-a dus să-l anunțe pe Alexandru, dar ei plecaseră, ușa camerei fiind încuiată
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
un conac simpatic și confortabil, iar boierii stau aici de cum se desprimăvărează până toamna târziu. Noi însă nu suntem în relații cu dânșii, nu știu de ce, așa am apucat... Gata, am isprăvit!... Dă-i drumul, Ichime! Grigore se simțea în largul lui, vorbea și explica cu mare volubilitate și cu o plăcere care-i îndulcea glasul. Titu Herdelea privea, asculta, tăcea. Brișca porni în trapul reținut al cailor pe drumul ce cobora într-o serpentină severă pe malul escarpat ca o
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe alee și prin fața castelului, mai cu sfială însă ca în curtea de dincolo, unde se simțeau în largul lor printre orătăniile fără număr. Ocoliră prin dreapta. În spatele castelului, la vreo sută de pași, se afla vechiul conac, vast, scund, bătrân. Înfipt parcă pe jumătate în pământ, cu un cerdac sprijinit pe stâlpi, care împodobea fațada ca un portic
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
să danseze și dansul se generaliză fără să se ridice masa. Peretele de sticlă dinspre hol se dădu în lături, lăutarii trecură la mijloc și astfel fură împăcați și cei rămași în jurul mesei, și dansatorii care se puteau frământa în largul lor dincolo. Nadina reuși să înduplece până și pe Miron Iuga să facă un vals bătrânesc cu ea. Totuși aici rolul principal revenea lui Raul care, pentru a fi pe placul Nadinei, dansă pe rând cu toate cucoanele. Singură soția
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]