4,107 matches
-
mâini? Sau poate că, În loc de unu, se ascundeau sub masă doi oameni? Sau poate că, din pricina beției, Noimann avea din nou halucinații?! Medicul stătea În poziție de lotus pe marginea patului, uitându-se prostit În jur. Pe genunchii săi se legăna cămașa de noapte a lui Lilith. Dinspre șifonier se auzi un zumzet. Costumele se mișcau, foșnind ca niște copaci Îmbrăcați În frunze moarte, În bătaia vântului... „Poate că a pătruns În ele spiritul lui Oliver?” Își spuse medicul, privindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sale, pe care-i vedea dilatându-se și Îmbrăcând pereții, Începeau să revină la dimensiunea lor obișnuită. Și, pe măsură ce porii năpădiți de sudoare se destindeau, se micșorau și insectele ce mișunau prin casă. Chiar și bărbia și trabucul lui Satanovski, legănându-se În hamacul improvizat din secreții nevăzute, piereau din vedere, lichefiindu-se Într-un punct din ce În ce mai Îndepărtat În spațiu. Urma apoi și mult așteptata oră când ornicul Mitropoliei bătea de șase ori. Atunci, cu ultimul zvâcnet, insectele sufereau o scurtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
De aceea nici bunul Dumnezeu, nici diavolul nu reușesc s-o stăpânească niciodată pe de-a-ntregul. Ea e când a unuia, când a celuilalt...” Afară, trupul lui Oliver fu cuprins de un vârtej. Brațele sale acoperite de frunziș galben-ruginiu se legănau În văzduhul limpede, luminat de razele unei luni imense, sinilii. Trupul său, contorsionat de bătaia vântului, când se lungea, când se apleca la pământ. Oliver gemea, urla, Încercând să-și țină frunzele lipite de corp... Femeia-șarpe, care se evaporase din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
meargă pe calea ce duce spre pierzanie. Umbra sa lunecă pe lângă case clădite din cărămizi lichide. Pereți se odulează. Acoperișurile lunecă Într-o parte. Trotuarele pleoscăie ca apa. În universul lui interior nu există nimic solid. Masa, patul, scaunele se leagănă pe valuri. Costumele plutesc cu burta În sus. Rochiile Mathildei, cu poalele desfăcute, așijderea. Cravatele și pantofii. Umbrele și pălăria. Orice ai face, nu le poți ține În loc. Mânile sale sunt ca două șuvoie de bere Înspumată. Curg plutind pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
emisiile pulsatile trec dincolo de așteptări suspendându-se una pe alta. Nu cerșesc blândețea zilelor de ieri, doar sunt tentat de atracția viitorului ce se poticnește în staționări echivoce. Liminar, clipele brodate timid se pierd, însă acum mă-nghesuie, oscilează, mă leagănă duios zvâcnesc în afară tot felul de versuri întâmplătoare declanșând flashul amintirilor înăbușite ce nu le-am întâlnit niciodată
At?t de cald by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83727_a_85052]
-
să bea apă, de ce mai cântă? Cântă ca să-ți mulțumească ție pentru că i-ai răcorit setea. Auzi? Cântecul lui este mai vesel acum. Cri-cri-cri! Cri-cri cri! veni răspunsul greierașului. Fetița se supuse pregătirilor de seară și adormi în patul său, legănată de cântecul greierașului. Cri-cri-cri! Cri-cri-cri! E timpul să mergem la culcare, greierele va cânta voios toată noaptea. În seara următoare, Angelina îi dădu din nou apă de băut și tot așa în fiecare seară, greierele devenise grija ei de căpătâi
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
iar acestea ieșiseră afară. Alergă după ele, reușind cu greu să le închidă la locul lor, dar trei dintre ele căzuseră în groapa cu nămol și din galbene și pufoase cum erau, deveniseră negre și scorțoase și abia se mai legănau pe picioare. Le luă cu grijă și le spălă în hârdăul cu apă pe care îl pusese tata la soare; dar rămăseseră ude iar apa nu mai contenea să curgă din puful lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
iar vrăbiuța se lăsă din zbor pe crenguță și se lăsă legănată. Ai pornit un adevărat război pentru un capriciu de-al tău, spuse crenguța. Dar să știi că era de ajuns să mă rogi frumos și te-aș fi legănat cu drag din toată inima. Vrăbiuța înțelese cât de mult greșise în purtarea sa, se rușină și își luă zborul de pe crenguță fără să spună o vorbă. După câteva zile se întoarse la crenguță și-i spuse cu glas sfios
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
crenguță și-i spuse cu glas sfios: Te rog să mă ierți pentru purtarea mea, îmi pare rău. Te-am iertat deja. Hai! Vino să te dau huța. Astfel, vrăbiuța și crenguța s-au împrietenit. În fiecare zi, crenguța o legăna pe vrăbiuță, iar aceasta îi povestea ce minunății văzuse în zborul său. De la un timp, vrăbiuța începuse să vină mai rar, ba chiar nu veni deloc vreo câteva zile la rând. Într-un târziu, veni însoțită de o altă vrăbiuță
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
vă dau huța! Îndată, vrăbiuțele gureșe și vesele se așezară pe crenguță lăsându-se purtate de legănarea sa mlădioasă, iar crenguța era veselă și plină de viață, cum nu fusese niciodată. Noapte magică Noapte târzie de toamnă. Crengile deja golașe, legănate de vânt, băteau în fereastra camerei în care dormea Ilenuța. În casă era liniște și pace, doar un murmur se auzea nedeslușit. Fetița se foi în pat, deschise ochii mari și privi de jur împrejurul odăii luminate sfios de o rază de
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
Era cam pe la mijlocul celei de a treia zi când paladinul a ajuns pe malul unei ape ce străbătea șerpuind, o livadă smălțuită cu flori. Copaci înalți ale căror vârfurei se îmbinau formând o boltă, umbreau râulețul, iar zefirul care le legăna frunzișul tempera căldura. Aici veneau ciobanii să-și astâmpere setea și să se adăpostească de arșița amezii. Aerul îmiresmat de flori le turna parcă puteri noi în vine. Roland a simțit imediat o înrâurire binefăcătoare, deși era în armură. El
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
client potențial. Am mâncat sushi, apoi am băut... —Și dup-aia? m-am repezit eu. Și dup-aia am mai băut câteva pahare și În momentul următor m-am pomenit goală pe canapeaua lui. —O, Doamne! Jill Începu să se legene Înainte și Înapoi. Janie o privi. —De ce ești așa supărată? Nu e chiar așa o catastrofă. —Ei bine, pur și simplu nu cred că te va ajuta În carieră, răspunse ea. —Ei bine, se vede treaba că nu știi cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Hei, veniți aici, strigă Leo, care se tolănise pe o canapea În colțul din stânga, așa cum Îi ceruse Elisa. Un DJ ascuns pusese 50 Cent la maximum și am observat că Skye se instalase deja În poala unui tip și se legăna În ritmul muzicii. Pe masa lor era instalat un fel de minibar, cu sticle Împrăștiate de Veuve Clicquot, Ketel One și Tanquerey. Erau și carafe cu suc de portocale, grepfrut și merișor, pentru diverse combinații, dar și câteva sticle de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
iulie. Pielea - curățată, tonifiată, epilată, hidratată, bronzată și strălucitoare - era peste tot, de la decolteuri bronzate uriașe la porțiuni lucioase de stomac și până la câțiva centimetri de coapsă care sunt rareori la vedere, În afara plajei sau cabinetului ginecologului. Câțiva oameni se legănau pe ritmul muzicii de atmosferă care emana de după ușa impunătoare de oțel și cei mai mulți păreau extrem de entuziasmați de ceea ce noaptea aceasta avea să le ofere: senzația acelui prim martini care-ți intră În sânge, senzația muzicii care-ți pulsează prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
păstrau pentru urgențe ( Întotdeauna m-am Întrebat ce ar spune dacă ar ști că toată lista A a Hollywood-ului conducea așa ceva) stătea pe alee, acoperită cu o prelată, pentru că mergeau cu bicicleta 99% din timp. Azvârli cartea pe care o legăna În mâinile ei acoperite de mănuși groase (Batik Technique) și alergă În Întâmpinarea mașinii, Înainte să reușesc s-o parchez. —Bettina! strigă ea, trăgând de ușa din dreptul șoferului și Împreunându-și mâinile cu emoție. Mă apucă de mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să poată spune ceva, le-am Întors spatele. Am traversat ringul de dans, trecând pe lângă un cuplu care părea să facă sex de-adevăratelea lângă DJ și luând-o direct spre ușă, unde o ceată de oameni părea să se legene În ritmul muzicii. Am văzut-o pe Kelly cu colțul ochiului și pe câteva dintre Fetele cu Lista care flirtau cu amicii lui P. Diddy, dar am reușit să mă strecor În liniște pe lângă ei și să ajung pe trotuar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nopțile de trudă Prin hățișul zilei, Cea de lacrimi udă. Sărut țărâna sfântă, Fruntea voastră lină Ca o diademă, Arde de lumină. Obosit de toate, Câte-au fost să fie, Aștept săvârșirea Ceasului ce-nvie. Întristarea piară Plânsul din răscruce Legene frăția Și vecia dulce. (autorul, vol. Cine, pag. 66) Sub steagul Legiunii, morții noștri au apărat toate comorile Neamului, materiale și spirituale, au apărat credința în Hristos. Lupta aprigă s-a dat între a fi sau a nu mai fi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
În seara următoare, fiindcă nu a venit băiatul - asta însemnând că nu-i nici o primejdie - lotrul a pornit spre han. Mergea totuși cu grijă, având pistoalele încărcate la îndemână. Luminile din curtea hanului erau stinse. Doar felinarul de noapte se legăna în bătaia vântului potolit. A bătut în poartă, rămânând în așteptare. ― Cine-i acolo? - a întrebat hangiul, ieșit în prag. ― Om bun. Deschide! - a răspuns lotrul cu voce joasă. ― Îndata mare - a venit răspunsul. Când poarta a fost întredeschisă, lotrul
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Mamăăă! Da’ frumoasă-i! Cum de n-am știut eu de ea de când am luat moșia în arendă? Este ceva vreme de atunci. Acușica-i anul... Da’ lasă, că nici acuma nu-i târziu”... După ce le-a pus dinainte mâncarea, legănându-și șoldurile, hangița s-a dus să aducă vinul fiert. În bucătărie l-a întâlnit pe băiat. „Ce face...? S-o trezit?” „Nu s-o mișcat deloc și parcă îi un fier încins!” „Mai stai lângă el. Pune-i pe
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o mirosi - același miros de medicament mentolat -, închise și deschise pumnii, reconstruind mental episodul: Asasinul transportase victima pe locul șantierului. El condusese mașina. Cadavrul fusese proptit pe bancheta din spate, învelit în halatul alb de bumbac, cu capul fără ochi legănându-se pe tetieră. Din el se prelinsese tinctura sau unguentul respectiv. Dungile încrucișate de pe spetează proveneau de la tăieturile ca de brici de pe spatele victimei. Pata de sânge de pe banchetă apăruse atunci când cadavrul căzuse într-o parte, la vreo curbă. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
la capătul unui băț. Câinele îl făcu să tresară. Încercă să deschidă ochii, îi simți grei și lipicioși și se lăsă să cadă iar în starea dinainte. Instrumente de autopsie fierbinți, scoase din sterilizator, Janice Modine, un Oldsmobile din ’39 legănându-se pe suspensii, o privire înăuntru, Tim trăgându-i-o lui Roxy Beausoleil, o cârpă îmbibată în eter la nasul ei, ca fata să chicotească și să pretindă că îi place. Danny se smulse din starea respectivă, iar ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal se imagină punându-l la punct pe irlandez, făcându-l să înghită ordine și să se supună. — Felicitări acceptate, locotenente. — Și ești al dracului de rece, ca să te asortezi cu noul tău grad. Nu-i așa, Turner? Meeks se legănă în scaun. — Dudley, nu pot să-l fac pe flăcăul ăsta să spună prea multe. Dudley râse. — Înțeleg că între voi există o supărare mai veche. Nu știu de unde se trage, dar cherchez la femme pare un pariu valabil. Malcolm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
-ne să lucrăm. Dudley salută scurt și ieși. Mal observă că mâinile nu-i tremurau, iar voce nu-i tremura. Meeks începu să aplaude. Mal zâmbi, își aminti în fața cui zâmbea și se opri. — Meeks, tu ce vrei? Meeks se legănă în scaun. — O friptură la Dining Car și, poate, o vacanță la Arrowhead. — Și? — Și nu mă dau în vânt după misiunea asta, nu-mi place nici ideea că o să mă hăituiești cu privirea până la sfârșit și mi-a plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe cei buni, îmi explică mătușa. Dar eroul tău? — Don Quijote. — Nu mă mir, dădu ea din umeri. Visați amândoi cai verzi pe pereți. — Eroina ta preferată? — Albă-ca-Zăpada, pentru că e inocentă și are încre dere în toți. Povestea ei mi-a legănat copilăria... se îndu ioșă Ioana. — Eu o aleg pe Cenușăreasa, pentru că îmi plac deghi zările și cred în minuni. Ia spune-mi care e eroul tău din viața reală? — Martin Luther King. Al tău? — Papa Ioan Paul II. Eroina ta
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
de o clipă a unui efemer vegetal și, ca-ntr-un basm de Walt Disney, se aștern covor moale sub pașii întîrziați ai trecătorului plictisit de banalul vieții cotidiene! Lacul tremură la fel ca și atunci; și la fel își leagănă bărcile uitate pe sub sălciile plângătoare, ce au surâs cu duioșie la șoaptele îndrăgostiților care și-au plimbat înfiorările pe aici. Cinci și jumătate! Până la șase, când trebuie să ne-ntîlnim, mai am timp să-mi odihnesc ochii și gândurile în grădina
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]