117,747 matches
-
Pe de altă parte, în cursul discuțiilor interminabile, au ieșit la iveală dedesubturi compromițătoare - cum ar fi vechea și discreta relație a ziarului cu Viorel Hrebenciuc. Ar fi fost înțelept, din partea lui Cristian Tudor Popescu, să treacă sub tăcere această legătură. Dezvăluind-o (fie și cu un dispreț de ultimă oră față de Viorel Hrebenciuc) n-a făcut decât să confirme, într-un mod șocant, ceea ce oricum se putea observa de multă vreme: că ziarul era de partea PSD. Susținerea PSD a
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11850_a_13175]
-
grata în România și cărțile i-au fost scoase din biblioteci. Abia în 1991, în febra și boomul de publicații postdecembriste, am reușit să-i traduc în grabă Iarna Decanului. De altfel, sincronizată parcă să marcheze dispariția lui Bellow și legătura lui cu România, urmează să apară foarte curînd, în colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește aici. în 1979, la apariția traducerii Darul lui Humboldt și înainte de publicarea celebrei
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
postdecembriste, am reușit să-i traduc în grabă Iarna Decanului. De altfel, sincronizată parcă să marcheze dispariția lui Bellow și legătura lui cu România, urmează să apară foarte curînd, în colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește aici. în 1979, la apariția traducerii Darul lui Humboldt și înainte de publicarea celebrei Ierni, am făcut un interviu cu Saul Bellow, prin corespondență, interviu apărut în revista "Secolul 20". }in să reproduc două
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
grata în România și cărțile i-au fost scoase din biblioteci. Abia în 1991, în febra și boomul de publicații postdecembriste, am reușit să-i traduc în grabă Iarna Decanului. De altfel, sincronizată parcă să marcheze dispariția lui Bellow și legătura lui cu România, urmează să apară foarte curînd, în colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește aici. în 1979, la apariția traducerii Darul lui Humboldt și înainte de publicarea celebrei
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
postdecembriste, am reușit să-i traduc în grabă Iarna Decanului. De altfel, sincronizată parcă să marcheze dispariția lui Bellow și legătura lui cu România, urmează să apară foarte curînd, în colecția Biblioteca Polirom, o reeditare revăzută a traducerii respective. Dar legătura lui Bellow cu România nu se oprește aici. în 1979, la apariția traducerii Darul lui Humboldt și înainte de publicarea celebrei Ierni, am făcut un interviu cu Saul Bellow, prin corespondență, interviu apărut în revista "Secolul 20". }in să reproduc două
S-a stins și Saul Bellow by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11825_a_13150]
-
dimensionându-și convenabil cifrele de publicitate. E oare o lege nescrisă a presei ca o dramă sau mai multe să contribuie la creșterea vânzărilor? Probabil că da; și, împingând puțin lucrurile pe această linie logică, nu e greu să vedem legătura dintre sutele de mii de victime ale dezastrului din Asia și nurii unei vedete autohtone specializate în exploatarea suferinței. Showbiz-ul, în variantă dâmbovițeană, își întinde jalnicele antenuțe în toate direcțiile, amenințând să acopere, cu o peliculă de scârboasă prostituție
Memento ALIA by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11852_a_13177]
-
din lume: ba că are o părere prea bună despre sine și se dă mare, ba că suferă de mania persecuției, ba că este un tip resentimentar ș.a.m.d. Rareori obiecțiile care îl vizează pe Marin Mincu au vreo legătură cu opera sa (toată lumea îi recunoaște statutul de italienist cu admirația condescendentă, ușor compătimitoare pe care i-o arăți, să zicem, unuia care înghite sticlă), dar ideea că omul trebuie ocolit întrunește aproape consensul în lumea literară. Cel puțin în
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
Alexandra Olivotto Nici nu pot să-mi imaginez unde începe și unde se termină legătura dintre literatură și film. Dar dacă n-ar exista, cu siguranță n-aș scrie aceste rînduri. Nu mă refer doar la conexiunea dintre cele două tipuri de critici sau la ecranizările unor romane, ci și la modul în care cele
Poezia ca materie de consum pentru filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11867_a_13192]
-
lei - grei ) contribuie cu siguranță la efectul și popularitatea sintagmei. în plan lexico-semantic, adjectivul greu e folosit cu sensul "puternic, valoros, important", implicând o evaluare pozitivă, existentă - mai ales în limbajul familiar - și în alte contexte (oameni grei, greii; în legătură și cu tiparul "om cu greutate", "vorbă cu greutate"). în cazul monedei, greutatea înseamnă condensarea unei valori mai mari; metafora, care exista deja în terminologia economică, este imediat sesizabilă (înțelegerea ei se bazează poate și pe vechea opoziție între banii
"Leu greu" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11864_a_13189]
-
erau mari și grele. Acum ea are fericirea de a face o călătorie interesantă în Italia. Mult timp nu ne vom revedea. Sunt încântat de a o fi cunoscut. După acest început, doresc să vă comunic încă o dată câte ceva despre legăturile de colegialitate, mai bine zis de amiciție cu Jenică Țuculescu. Relațiile noastre au fost importante din numeroase privințe, atât pentru acest prieten cât și pentru mine personal. În toate scrierile biografice pe care mi le-ați trimis nu scrie nimic
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
În toate scrierile biografice pe care mi le-ați trimis nu scrie nimic ,chiar nimic, despre aceste împrejurări foste, atât de importante. Cum poți face biografii trecându-le cu vederea? Ignorându-le? În cursul anilor de studii, când ne formam, legăturile dintre noi erau zilnice. După masă, pe la orele 5, Jenică se înființa; deseori mai veneau încă trei patru colegi. V-am mai scris despre asta. Atunci locuiam în casa bunicului ( "Conu' Mitiță"). El murise de mult, în 1916, aproape în
Mărturii inedite despre Ion Țuculescu - In memoriam Eugenia Iftodi by Dr. S. Sturdza () [Corola-journal/Journalistic/11869_a_13194]
-
scrie rîndurile de mai jos.) Sau, dimpotrivă, se detașează de sine, se impersonalizează topindu-se în decor: "e de ajuns să dau importanță oricărui lucru/ ca să-mi pară că mă pierd pe mine însumi" (ibidem). Dar lucrurile comune prefațează o legătură cu ființele comune. E aici o "coborîre evanghelică", cum ar fi spus Berdiaev, spre oamenii simpli, o tentativă mizericordioasă de-a "pactiza" cu semenii, inclusiv cu cei "nerecunoscători" și cu cei "independenți", care capătă înfățișarea unui program de viață. Are
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
și Mitulescu, toți actorii mari au o aură, un bagaj, o prezență anume. În sensul ăsta, am lucrat la rolul "peștelui" albanez. Pentru că oricine poate spune un text cum trebuie spus, dar prezența face diferența. Asta-mi place la film. Legăturile cu personajul trebuie să fie puternice în interior, iar prestația să fie firească. Se aplică o vorbă de duh a Marianei Buruiană, "lasă-te în pace", dacă lucrurile nu funcționează natural, nu curg, la revedere! La teatru, totul e mărit
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
cu personajul trebuie să fie puternice în interior, iar prestația să fie firească. Se aplică o vorbă de duh a Marianei Buruiană, "lasă-te în pace", dacă lucrurile nu funcționează natural, nu curg, la revedere! La teatru, totul e mărit, legăturile sunt exterioare. După povestea, care îl atrage pe spectator, apare personajul. Cred că actorul aduce mai mult decât personajul, de aceea îi iubim separat. Actorul ne aduce în sala de cinema, nu personajul. Dar odată ce lumea te strigă pe stradă
Actorul care joacă și se joacă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11888_a_13213]
-
bravura unor tineri interpreți, de actualitatea și virtualitatea talentului și vocației lor. Lucrarea avea să se numească Luxuria, ceea ce însemna că erau vizate desfrîul, neînfrînarea. Un desfrîu ca libertate stilistică; o neînfrînare ca patos, dar și ca hybris tehnologic. Ce legături există între Alexandru Matei, "Game" și Luxuria? Ei bine, cel mai mic numitor comun este percuția ca formă de exprimare, iar cel mai mare multiplu comun este creația muzicală contemporană ca stare de agregare. Instituția Alexandru Matei - așa cum îl caracteriza
Între patos și hybris by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11915_a_13240]
-
ieri și de azi, expuși la gazeta de perete, sînt lăsați la dreapta judecată a cititorului. Nu trec neobservate "făcăturile", care afectează istoria literaturii, cu "miturile" și "eroii" ei, în măsura în care afectează și istoria națională. Căutarea cu tot dinadinsul a unor legături acolo unde n-au fost niciodată duce la colaje grotești, de-un postmodernism involuntar. Pînă la urmă, castigat ridendo mores, deși cei patru autori fac ceva mai mult decît să rîdă, cu toate că nu e chiar de rîs. Dar nici numai
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
unor "dureri înăbușite". Iată acolada duios-absolutorie prin care o îmbrățișează postum fiul său: "Măritată de către autoritarul ei tată, la mai puțin de cincisprezece ani, cu un bărbat mult mai vîrstnic decît ea, cizmar dintr-un alt sat, ea avea o legătură cu un băiat de vîrsta ei. Se simțea gata de orice nebunie în pasiunea ei compensatorie. Ascultam pudicele confidențe materne într-o stare de Ťpanică-dinaintea-ființeiť": puțin lipsise ca tinerii îndrăgostiți să fugă la oraș pe totdeauna! Iar eu refuzam cu
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
pregăti consacrații. Îl interesează, mai degrabă, sistemele de propulsie, la vîrf, ale "noilor", ușile (forțate sau nu...) prin care un poet ajunge în literatura "de top". Ceea ce nu înseamnă, însă, că nu îi "pricepe" sintetic, uniți de tot felul de "legături", atinși de o anume "patologie" pînă la un punct previzibilă. Al doilea lucru este critica de vorbe mari. Nu este, Al. Cistelecan, un cronicar care să se teamă de cuvinte. Nici o clipă. O "reabilitare" a poeziei este, independent de limbajul
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
versuri relația dintre text și eul autoarei este încă și mai problematică. De altfel, scriitorul pare să fi uitat pe parcurs care este scopul cărții sale, astfel încît unele dintre texte apar ca niște cronici literare în sine, fără nici o legătură cu aprioric enunțata idee a relației dintre un autor mai mult sau mai puțin camuflat și scriitură. Aceasta nu le diminuează însă cu nimic valoarea. Dan Cristea este un critic de modă veche. El știe cum trebuie analizată o carte
Scriitorul și măștile sale by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11969_a_13294]
-
Simona Vasilache Numim, cîteodată, potrivirile de un fel mai aparte "însoțiri", iar pe cei prinși în ele birds of a feather. Ca și cum între pana aceea (de scris...) și ciudatele constelații ale hazardului ar fi vreo inexplicabilă legătură. O refac bine, chiar "aranjate" după anume tipicuri, subțiate ici-colo, ca o amforă, jurnalele "deplinătății", ale "culcușirii" într-o viață ce are ea grijă să se așeze, pînă la urmă, așa cum se cade. Despre înaintarea în adînc, parcă pe urma
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
acele "dedesubturi", care sperie, ale unei vieți prea dependente de certitudini. E, aceasta din urmă, doar existența de suprafață, a ființei sociale (și sociabile...): "dar, deși am fost împreună cu colegi și prieteni, am avut Ťviața mea secretăť". O viață de legături neîntîmplătoare cu plante și păsări, tot timpul intersectată de "semne", pe care trebuie doar să știi să le-aștepți, fără împotriviri de prisos. O viață desfășurată în scris cu farmecul "ezoteric" al unei ședințe de chiromanție. E, firește, un jurnal
Străinul din vis by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11973_a_13298]
-
Liddel a fost o fetiță deosebit de frumoasă și deșteaptă. Fotografia în care Alice pozează ca cerșetoare - o temă frecventă în epocă - dă nu atît măsura farmecului pe care " protagonista" cărții l-a păstrat pînă la o vîrstă înaintată cît intensitatea legăturii care exista între model și fotograful-autor. Că muzele lui Dogdson au fost "copii" se datorează nu presupuselor înclinații pedofile ale matematicianului scriitor, cît faptului că el, al treilea în șiragul celor zece frați și surori, fusese obișnuit să "dirijeze" ceata
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
de soția lui Max Ernst: "Această creatură lunecoasă, sclipitoare, cu părul lung, întunecat, cu ochii orientali, voalați, arzători, cu membre subțiri și fragile - aducea cu o panteră. Nereușind să-l convingă pe soțul ei Paul să se aventureze într-o legătură cu mine, s-a decis în cele din urmă să-i păstreze ea pe cei doi bărbați, cu asentimentul plin de dragoste al lui Eluard". Gala îl desparte pe Max Ernst de soția lui și împreună cu soțul ei Paul Eluard
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
Madone, ale unei sfinte. Finalul relației lor matrimoniale este dezgustător și sordid. Gala nu greșise mizînd pe Dali: mina de aur părea inepuizabilă și talentele ei de a o exploata depășiseră orice imaginație. La anii senectuții Gala se avîntă în legături amoroase cu tineri pe care-i copleșește de cadouri în timp ce pe Salvador Dali îl tiranizează, îl jignește, cum nu se poate mai vehement - notează psihiatrul francez Pierre Roumeguere, în 1981. În iunie 1982 Gala se stinge din viață la Port
Viața muzelor by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11939_a_13264]
-
ești amator de ceai foarte blond, în toate saloanele literare, dar nu fă nicăiri purici" (p. 86). Era reflectat aici ecoul deteriorării relațiilor sale cu "Junimea": din 1892, când rostise la Ateneul Român conferința Gaște și gâște literare, se rupseseră legăturile cu Maiorescu și încetase colaborarea la "Convorbiri literare". Amărăciunea sa cea mai devastatoare se manifestă într-un interviu în franceză, acordat în 1900 publicației bucureștene "L´Independance roumaine", unde afirmă că nu avem, ca într-un deșert, nici un fel de
Caragiale în tradiția interviului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11953_a_13278]