5,217 matches
-
prin prisma funcției sale de disimulare sau, mai curând așa cum arată Paul Ricoeur -, a înțeles ideologia ca "distor-siune-comunicare"119. Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"120. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea justificatoare proprie ideologiei, chiar și prin apel la disimulare
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
curând așa cum arată Paul Ricoeur -, a înțeles ideologia ca "distor-siune-comunicare"119. Este adevărat, ideologia are rolul de a legitima, uneori recurgând chiar la disimulare: "Acolo unde există putere, există o revendicare de legitimitate. Și acolo unde există o revendicare de legitimitate, există recurgerea la retorica discursului public într-un scop de persuasiune"120. Dar nu aceasta este calitatea esențială a ideologiei. Dimpotrivă, legitimarea, acțiunea justificatoare proprie ideologiei, chiar și prin apel la disimulare, este, în realitate, o prelungire a funcției sale
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a explica motivația consensului existent între pretenția celor care vor să conducă și credința în autoritatea instituită legitim a celor care se supun. Cum însă în orice societate există întotdeauna o distanță între pretenția de a conduce și credința în legitimitatea acestei pretenții din partea celor care se supun de aici rezultând ceea ce Ricoeur indică a fi echivalența niciodată completă dintre credință și pretenție (pe urmele lui Weber, care susținuse că nu există sistem complet rațional al legitimității) este nevoie de un
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
conduce și credința în legitimitatea acestei pretenții din partea celor care se supun de aici rezultând ceea ce Ricoeur indică a fi echivalența niciodată completă dintre credință și pretenție (pe urmele lui Weber, care susținuse că nu există sistem complet rațional al legitimității) este nevoie de un surplus de valoare a puterii. Și aceasta pentru că "orice autoritate cere mai mult decât oferă membrii săi în termenii credinței sau ai unui crez"128. Necesitatea acestui surplus de valoare a puterii este compensată de rolul
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care emit pretenții de conducere, cât și celor care văd în acestea din urmă o poziție justificată. Ce se întâmplă însă așa cum a fost cazul de nenumărate ori în practica social-politică a secolului al XX-lea când autoritatea își fundamentează legitimitatea pe o ideologie de tip represiv? Ideea că o astfel de legitimitate nu este motivată rațional nu conferă un argument suficient răspunsului, dacă, de exemplu, prin raționalitate înțelegem un calcul prin care actorul sau actorii sociali ce emit pretenții de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
din urmă o poziție justificată. Ce se întâmplă însă așa cum a fost cazul de nenumărate ori în practica social-politică a secolului al XX-lea când autoritatea își fundamentează legitimitatea pe o ideologie de tip represiv? Ideea că o astfel de legitimitate nu este motivată rațional nu conferă un argument suficient răspunsului, dacă, de exemplu, prin raționalitate înțelegem un calcul prin care actorul sau actorii sociali ce emit pretenții de autoritate urmăresc să-și maximizeze beneficiul (deținerea puterii) cu niște costuri minime
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
își poate repune în joc surplusul de valoare a puterii. Nu există însă o astfel de posibilitate în societățile în care represiunea, deopotrivă ideologică în sens propagandistic și instituțională în sensul manifestării unui monopol ilegitim asupra violenței din partea statului detronează legitimitatea autorității (în sensul weberian al termenului) și deturnează negativ înțelesul natural al integrării sociale. Așadar, considerând ideologia ca fiind conectată cu realitatea și atribuindu-i ulterior un rol eminamente socio-cultural, Ricoeur nu face decât să treacă rolul său politic în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
astfel de interpretări este deci condiționată de interesele celui care operează interpretarea. Cu alte cuvinte, în fața ideologiei, care pleacă de la realități practice (existența pericolului totalitar ce amenința comunitatea oamenilor liberi în prima jumătate a secolului trecut), utopia devine lipsită de legitimitate. Aceasta întrucât "în politică oamenii ar trebui să se ghideze după interesele reale, concrete ale comunității lor, și nu după principii a priori stabilite de filosofi. Maxima acțiunii unui individ în spațiul politic nu trebuie să fie vreun adevăr etern
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
grupurilor în actul de guvernare. Și aceasta pentru că, în chiar procesul de participare democratică, valorile mutual împărtășite sunt angajate într-un demers care oferă posibilitatea menținerii fenomenului dominației prezent ca relația socială asimetrică în orice tip de societate în limitele legitimității. În cadrul mai larg al ordinii politice de factură democratică intervine ceea ce Habermas numea "acțiune comunicativă", adică acel tip de interconexiune a indivizilor și grupurilor care "(...) presupune deja întotdeauna (indiferent cât de ficțional o face) scopul emancipator, politic al subiecților de
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
sau totalitară ci de un acord care e produsul procesului democratic. Mai clar, este vorba, în termenii lui Rorty, despre un "acord neforțat" ce rezultă din îmbinarea valorilor vehiculate de ideologia democrației cu normele încetățenite privitoare la libertatea de expresie, legitimitatea competiției dintre interesele individuale și colective și dezbaterea publică referitoare la modurile de atingere a acestora. Ca practică de gândire în sensul relevat de Freeden, ideologia contribuie așadar la instituirea unui spațiu al libertății și consensului care pare să caracterizeze
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în moduri diferite în relație cu praxis-ul. La cel mai superficial nivel, ideologia acționează prin distorsionarea realității, în vreme ce utopia nu reprezintă nimic mai mult decât o fantezie. La următorul nivel, ideologia servește pentru a acoperi distanța dintre pretenție [de legitimitate, n.n. D.Ș.] și credință [în autoritatea care se prezintă ca fiind legitimă, n.n. D.Ș.]. Prin contrast, utopia provoacă sistemul dominant și susține o alternativă la acesta. La cel mai profund nivel, ideologia funcționează într-un mod integrator, pentru
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca națiunea valahilor ceea ce este un semn sigur și care nu poate înșela că ei sunt în Transilvania urmașii vechilor colonii romane”. -În spațiul transilvănean a fost declanșată lupta de emancipare a românilor ardeleni, care a avut ca scop recunoașterea legitimității revendicărilor populației românești din imperiu, în calitatea sa de moștenitoare directă a Romei antice: a fost începută de episcopul Inochentie Micu-Klein (1692 1768);a fost continuată de reprezentanții Școlii Ardelene: Samuel Micu (1745-1806); Petru Maior „Istoria pentru începutul românilor în
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
finanțării cheltuielilor neproductive ale statului, respectiv acoperirii costurilor de funcționare a instituțiilor sale. Conform acestei concepții, impozitul nu trebuie să perturbe mecanismele economice firești (naturale) ci să fie adecvat viziunii despre statul redus la funcțiile sale strict administrative. El are legitimitate În măsura În care este prelevat pentru funcționarea statului, care este menit să asigure garantarea drepturilor individuale, respectiv siguranța personală și a bunurilor. Fondatori ai concepției clasice liberale, A. Smith și D. Ricardo considerau că impozitul reprezintă o prelevare neproductivă din produsul creat
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
dispărut, au devenit supraviețuitoare excentrice sau s-au retras din scenă pentru a se refugia în cele din urmă bastioane. La începutul secolului, rivalii premoderni ai democrației monarhia centralizată, aristocrația ereditară, oligarhia bazată pe sufragiul limitat și exclusiv își pierduseră legitimitatea aproape peste tot în lume. Principalele regimuri antidemocratice ale secolului al XX-lea comunist, fascist, nazist au dispărut printre ruinele războiului sau odată cu prăbușirea din interior a Uniunii Sovietice. Dictaturile militare fuseseră destul de mult discreditate datorită eșecurilor lor, mai ales
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
a ceea ce necesita o republică democratică în sensul instituțiilor politice era, mai presus de toate, inexistentă. În discursuri și în presă libertatea de expresie era mult limitată, mai ales dacă se exercita pentru a critica regele. Opoziției politice îi lipseau legitimitatea și legalitatea. Încă nu sosise timpul ideii de "His Majesty's Loyal Opposition". Partidele politice de pretutindeni erau condamnate ca fiind periculoase și indezirabile. Se știa că alegerile erau fraudate de către agenți ai Coroanei. Evoluția ideilor și practicilor democratice depindea
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
creat ei a fost o democrație primară, o democrație de adunare sau o democrație citadină. Dar în mod categoric nu au creat democrația reprezentativă așa cum o înțelegem noi astăzi 2. DEMOCRAȚIA DE ADUNARE VS. DEMOCRAȚIA REPREZENTATIVĂ Obișnuiți fiind să acceptăm legitimitatea democrației reprezentative am putea considera că este greu de înțeles de ce aveau grecii atît de multă considerație pentru democrația de adunare. Cu toate acestea, pînă de curînd, majoritatea celorlalți adepți ai democrației aveau aceeași atitudine ca și ei, pînă la
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
prompt la răspundere conducătorii, în special prin alegeri. Flexibilitate. Un sistem constituțional nu trebuie să aibă o construcție atît de rigidă sau să fie atît de ferm ancorat în literă și tradiție, încît să nu permită adaptarea la noi situații. Legitimitate. Respectarea celor zece criterii anterioare ar putea constitui un fundament viabil pentru a conferi unei constituții destulă legitimitate și credibilitate în rîndul cetățenilor și al elitelor politice, iar astfel să-i fie asigurată supraviețuirea. Totuși, într-o țară oarecare anumite
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
atît de rigidă sau să fie atît de ferm ancorat în literă și tradiție, încît să nu permită adaptarea la noi situații. Legitimitate. Respectarea celor zece criterii anterioare ar putea constitui un fundament viabil pentru a conferi unei constituții destulă legitimitate și credibilitate în rîndul cetățenilor și al elitelor politice, iar astfel să-i fie asigurată supraviețuirea. Totuși, într-o țară oarecare anumite prevederi constituționale ar putea fi mai compatibile decît altele cu preceptele tradiționale universale de legitimitate. De pildă, oricît
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
unei constituții destulă legitimitate și credibilitate în rîndul cetățenilor și al elitelor politice, iar astfel să-i fie asigurată supraviețuirea. Totuși, într-o țară oarecare anumite prevederi constituționale ar putea fi mai compatibile decît altele cu preceptele tradiționale universale de legitimitate. De pildă, oricît de paradoxal li s-ar părea multor republicani, menținerea unui monarh în calitate de șef al statului, în paralel cu adaptarea monarhiei la exigențele poliarhiei, a condus la un grad sporit de legitimitate a constituțiilor democratice din statele scandinave
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
altele cu preceptele tradiționale universale de legitimitate. De pildă, oricît de paradoxal li s-ar părea multor republicani, menținerea unui monarh în calitate de șef al statului, în paralel cu adaptarea monarhiei la exigențele poliarhiei, a condus la un grad sporit de legitimitate a constituțiilor democratice din statele scandinave, Olanda, Belgia, Japonia, Spania și Marea Britanie. Prin contrast, în majoritatea țărilor democratice o încercare de a instaura un monarh ca șef al statului s-ar situa în dezacord cu convingerile republicane larg răspîndite. De
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
democratice: guvernele, corpurile legislative, curțile de justiție, sistemele de partide, guvernările locale, și altele. Forma acestor instituții poate avea la rîndul său consecințe importante pentru echitatea reprezentării în parlament sau eficiența guvernului și în consecință ar putea determina gradul de legitimitate al guvernului. În țările unde condițiile de fond sînt mixte și perspectivele stabilității democrației sînt întrucîtva nesigure, aceste variații s-ar putea dovedi deosebit de importante. Într-adevăr, se pare că așa este, din motive pe care le vom explora în
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
teren în favoarea democrației. Încă de la sfîrșitul primului sfert de veac, formele de guvernare nedemocratice care au dominat din timpuri imemoriale convingerile și practicile guvernamentale în aproape întreaga lume monarhia, aristocrația ereditară și oligarhia deschisă au cunoscut un declin ireversibil în ceea ce privește legitimitatea și forța ideologică. În schimb, au fost înlocuite cu alternative antidemocratice mai populare sub forma fascismului, nazismului, leninismului precum și alte guvernări și ideologii autoritare, care au avut o perioadă scurtă de dezvoltare. Fascismul și nazismul au fost subminate definitiv prin
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
lor. În plus, oferă și interesante " Sfaturi pentru șefii de campanie electorală". Cîteva dintre preceptele pe care le pune la dispoziție (urmate de scurte explicații) sînt: • fii simplu; • nu-ți fie teamă de inovații; • aproximează cu "eroarea" către includere; • contruiește legitimitate și acceptare printre toate personajele cheie; • încearcă să maximizezi influența alegătorului; • dar echilibrează acest lucru cu încurajarea coerentă a partidelor politice. Faptul că există un număr relativ mare de sisteme electorale alternative sugerează trei idei. În primul rînd, dacă se
Despre democraţie by Robert A. Dahl () [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
gastronomică, un reputat chimist francez, Hervé This. Acest om de știință pasionat de arta culinară are și stofă de teoretician: „Un măr nu are un gust de măr, ci o mie de gusturi, și fiecare dintre acestea are propria sa legitimitate. Bucătăria este esențialmente un joc al gusturilor: nu am nevoie de un artist pentru a mânca un măr sau un fazan care nu ar fi altfel decât în starea lor naturală. Pe de altă parte, îi cer artistului să-mi
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Ionescu, pe de altă parte, între scriitori precum Tudor Arghezi, Teodor Mazilu, Marin Sorescu și respectiva triadă. Iată de ce demersul nostru, de marcare a traseului literar postcaragialian, prin cartografierea comicului și a absurdului din proza și dramaturgia românească, își dovedește legitimitatea. 1.2. Semnul lui Caragiale Înainte de orice, crucială este definirea noțiunii de caragialism nucleul termenului de "postcaragialian" propus pentru decuparea temporală și structurală a perioadei literare avute în vedere. Apelând la imensa bibliografie critică în căutare de indicii, descoperim doar
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]