3,597 matches
-
dau viață și moarte în același timp. Aici se rugară pentru toți cei ce aduc daruri, adăugând prinosul lor muntelui acestuia și neștiind că îi leagă nu atât cele ce rămân, cât mai ales cele de care trebuie să se lepede. — Auzi-ne pe noi, Dumnezeule, Mântuitorul nostru, nădejdea tuturor marginilor pământului și a mărilor de departe, iartă păcatele noastre și ne miluiește pe noi ! Convoiul se opri, înțelegând că această biserică nu avea uși și nici ferestre, iar deasupra, pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lucrător doar cu condiția asumării integrale a firii umane. Hristos a făcut acest lucru. Mai rămăne ca omul să înțeleagă că unitatea propriei persoane este destinată acestui mare dar, și că nimic din cele dăruite de Creator nu e de lepădat: nici trup, nici partea pătimitoare sau cea irascibilă a persoanei umane. Analizănd teologia Sfăntului Grigorie Palama referitoare la firea umană, un părinte athonit afirmă: "Trupul este bun. Ceea ce este rău, este găndirea cea trupească”. Sfăntul Grigorie Palama se opune energic
Demnitatea omului şi harisma creativităţii sale la Sfȃntul Grigore Palama. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Elena Bărbulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2305]
-
Dintru început stă ca mărturie exemplul Sfântului Apostol Petru, bătut și închis pentru Hristos, dar și pe cel al Sfântului Arhidiacon Ștefan - primul mucenic - ucis cu pietre. În timpul împăraților romani, creștinii au fost persecutați pentru că nu au dorit să se lepede de Hristos și să jertfească zeilor. Sub masca idolilor și a zeilor păgâni, se ascundeau de fapt demonii, care aveau dorința ca oamenii să se închine lor, nu lui Dumnezeu. Demonii comunicau păgânilor prin oracole să ucidă pe creștini. Persecuțiile
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
următorii cei mai fideli și mai devotați ai Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care mai înainte de alții și-au pus sufletele lor pentru dragostea Lui și L-au mărturisit cu mare și înflăcărată credință în fața celor ce le cereau să se lepede într-un fel sau altul de credința în El și ajutorul Lui. „Nici unul dintre oameni nu L-a iubit pe Hristos atât cât mucenicii”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la toți Sfinții din toată lumea care au
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cartea a II-a, cap. XVII, traducere și note de Pr. Prof. T. Bodogae, în PSB, vol. 9, Editura IBMBOR, București, 1984, p. 116. footnote>. Nu au șovăit în vreun fel când au fost împinși a alege între a-și lepăda credința și a muri mărturisindu-și convingerile de care erau total pătrunși. Mărturia dată despre Adevăr a făcut din bunii și biruitorii mucenici eroi ai credinței, căci ei sunt triumfătorii creștini împotriva necredincioșilor, înșelați de zeii ce erau de fapt
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
lasă batjocorit! (Gal. 6, 7). După gura noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
noastră ne judecă Dumnezeu (Lc. 19, 22); din cuvintele noastre ne îndreptățește și din cuvintele noastre ne osândește (Mt. 12, 37). N-ați citit înfricoșătoarea amenințare a Domnului: «De cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu de el înaintea Tatălui Meu, Cel din ceruri?» (Mt. 10, 33). Pentru ce mă sfătuiți să fiu viclean? Ca să obțin ce, prin o viclenie ca aceasta? Ca să câștig câteva zile? Dar voi pierde toată veșnicia! Ca să fug de
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
de nădejdea răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
109. footnote>. Această expresie - sângele martirilor este sămânța creștinilor - a lui Tertulian o găsim și în alte opere din primele secole; de pildă, în Epistola către Diognet ni se precizează: „Nu vezi că sunt dați creștinii la fiare, ca să se lepede de Domnul și nu sunt învinși? Nu vezi că, cu cât sunt pedepsiți mai mulți, cu atât numărul lor se înmulțește? Acestea nu par a fi fapte de om, ci puterea lui Dumnezeu”<footnote Epistola către Diognet, cap. VII, în
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
pentru aniversarea mea. Mi se pare cam mult. Drept care vă doresc tuturor "Sărbători fericite"." Îmi spun că numai un Rege și un înțelept au dreptul să nu spună nimic, numai ei, de la înălțimea pe care au atins-o, se pot lepăda de cuvinte. Noi, toți ceilalți, prizonieri ai verbului, sîntem condamnați la limbuție și ne petrecem viața explicând, argumentând, ținând discursuri, descriind, plictisindu-ne și plictisindu-i pe ceilalți. După o pauză de zece minute, în "Sala Oglinzilor", are loc ședința
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
nu m-a părăsit, Nici crud vrăjmaș în goană ce nu m-a biruit. Simpatie, dreptate nu aflu nicăiri, Până și-n elemente cunosc împrotiviri: De-i nor și-mi pun mantaua, vezi soare strălucit, De-i cald și-mi lepăd haina, pe ploaie s-a pornit; Câte furtuni pe mare, primejdii pe uscat, La mine se întîmplă, pe toate le-am cercat, De șed închis în casă și trag trist din ciubuc Îmi flacără luleaua și-mi face ursuzluc; Iubesc
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
tuturor cestiunilor orientale cu toate necalculabilele lor urmări. Alături cu aceste apreciații alarmante ale lui Pesther Lloyd, se comunică telegraficește din Pera următoarea frumoasă poveste turcească: Comandantul suprem din Bulgaria, după puține lupte neînsemnate, au pacificat cu totul provinția. Bulgarii leapădă armele și dau în mâinile autorităților turcești pe capii lor, cari i înșelaseră că insurecția poate spera ajutor din străinătate. Populația cere cercetarea aspră și pedepsirea răzvrătitorilor. Știrile despre turburări din partea creștinilor Tesaliei și Candiei nu sunt adevărate. Într-un
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
și, întors în patrie, începu a face o colecție de harte, cu care pierde multă vreme. Abdul-Hamid se poartă europenește, păstrând din îmbrăcămintea orientală numai fesul, pe care nu-l poate suferi, dar, ca turc bun, nici nu-l poate lepăda. Deprins cu gimnastica și scrima, arareori șede pe-un scaun fără ca mai întîi să-l fi ridicat cu mâna de-un picior, spre a-și arăta tăria. Lumea vorbește că Abdul-Hamid e mână spartă și-i place oca mare, dar
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
clasa veche de croitori n-au putut să urmeze această răpede schimbare. Drept dovadă aducem tablele vechi ale croitorilor jidovi, pe care stă scris: croitor de straie "nemțești", un semn că moldovenii lucrau numai straie moldovenești, pe când clasele superioare se lepădaseră deja de portul bătrânesc, iar, pentru a le îmbrăca, trebuiau croitori străini, familiarizați cu croială nouă. O a doua cauză e concurența fabricatului gata, adus din străinătate. Iașul însuși geme de straie și încălțăminte gata, aduse din Viena; fabricate rele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
categorică admite și ea această formă. Deci concluzia ipotetică, care fără nimic alta nu are alt cuprins decât faptul subsumțiunii, n-o putem ținea de-o dezvoltare mai deplină a concluziei categorice, ci numai de-o formă care și-au lepădat florile și n-au lăsat decât trunchiul purtător. Să luăm acum explicarea d-lui Maiorescu: La regula că silogismul trebuie să aibă trei termeni pare a face escepțiune așa numitele silogisme hipotetice cu numai doi termini aparenți. Ele au formele
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
iar în comunicațiune cu inima, care bate voioasă și repede, bate cât trăiește. Renegații sânt veninul pe care natura binefăcătoare l-a depărtat din corpul nostru. Fericire e că lamura aurului nostru e însemnată pe lângă zgura ce-am putut-o lepăda fără ca să ni pese. Am râs totdeuna de-ncercarea de-a rea duce în sânul națiunei pe renegați. S-au dus? Cu-atît mai bine, era mai rău de rămâneau. La noi era un rău și e o fericire că în
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
toată ca să le scoți; și cumcă limba se deșiră alungând vorbe d'o iluzorie origine slavă e dovadă în latiniștii noștri. Celor cari nu vor acea curățire de fel li vom răspunde că ei singuri sunt neconsecuenți, căci ei au lepădat o mulțime de vorbe grece și ruse pe cari le 'ntrebuințau încă părinții lor, și multe din vorbele pe cari le scriu d-nii Florentin, Negruzzi ș. a. - autori îndealtfel cu {EminescuOpIX 461} mult talent - s-au dus calea celor duse fără ca
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
formula „noi cu mic cu mare ne-am vorovit”, înțelesul de mic și mare în asemenea cazuri fiind acela de diferențiere după avere și rol în conducerea comunității. Cât privește blestemul din finalul zapisului, îndreptat împotriva acelora care s-ar „lepăda” de actul daniei, acesta semnifică prezumtiva împotrivire a unora dintre obșteni față de hotărârea adoptată de către majoritatea sătenilor. Actul este scris la Umbrărești, de către vătaful de hânsari, Necula, de loc din acest sat, dar aflat acum în slujba statului, implicit a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
se precizează că banii „i-au fost dat măria sa amanet lu bărbatul meu după cum arată zapisul ce este la mâna măriei sale”. Fiind somată să achite datoria soțului său, Anastasia motivează că nu are cu ce „răspunde”, și declară că se leapădă „de clironomia bărbatului” ei. În consecință, Divanul, instituit ca instanță de judecată a cazului și de la care domnitorul ceruse împlinirea datoriei bănești, hotărăște că este drept „ca din lucrurile bărbatului să să împlinească datoria măriei sale, în afară de celi ce sunt di
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
dragostei pentru lucrul pământului, pământ față de care nu nutreau nici un fel de atașament, nici un interes pentru creșterea și îngrijirea animalelor, de aici și consecința firească, sărăcia cronică din generație în generație. Că aiurea, unii dintre țiganii dezrobiți se vor fi lepădat de vechile lor metehne și „se dau lucrului pământului contopindu-se cu massa națiunii”, cum afirma M. Kogălniceanu în 1891, se voia mai mult o speranță decât o realitate, căci nu s-a întâmplat așa ceva cu nici unul din sutele de
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
unități de măsură moderne pentru stânjeni, palmă, palmac și chiar linie, nu am găsit nimic explicativ despre unitățile numite puncturi, unitate de măsură întâlnită într-o hotarnică a Cudalbilor din 1847, în care hotarnicul scrie că răzeșilor „li s-au lepădat (măsurat) și pe fața pământului, închegându-se sumili a mai multor (răzeși n. n.) la un locu, dispicându-să stânjănu în opt palmi, palma în opt palmaci, palmacu în douăsprezăci linii și linia în douăsprezăci puncturi, cu analoghie însă de scădere și
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Fruntea lui Wottila e încă udă de la apa sfințită, când intră la braț cu Erna în sala de festivități. Și de peste tot i se pun sub nas lui Wottila băuturi alcoolizate și țigarete dăunătoare. Dar Wottila zice atât: Căiți-vă, lepădați-vă și propovăduiți asta întregii lumi. Și Erna se uită fericită la el. (Cele trei femei își împărtășesc fanteziile cu capetele căzute într-o parte și cu ochii închiși.) GRETE: Freddyșor a cântat atâta la tubă că are deja dreptul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o familie nobilă, barierele sociale fiind dărâmate, astfel sentimentele își pot urma cursul firesc, în toată intensitatea lor. Giannotto își asumă vina: „am săvârșit păcatul pe care tinerețea îl poartă în firea ei, și care, dac-ai dori să-l lepezi, ar însemna să-ți lepezi însăși tinerețea”929. Fiica morarului din Povestirea logofătului acceptă violul, deși neprevăzutul situației poate fi o scuză pentru reacția benevolă a tinerei. Povestirea apărea și la Boccaccio (IX. 6), de unde se pare că Chaucer a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fiind dărâmate, astfel sentimentele își pot urma cursul firesc, în toată intensitatea lor. Giannotto își asumă vina: „am săvârșit păcatul pe care tinerețea îl poartă în firea ei, și care, dac-ai dori să-l lepezi, ar însemna să-ți lepezi însăși tinerețea”929. Fiica morarului din Povestirea logofătului acceptă violul, deși neprevăzutul situației poate fi o scuză pentru reacția benevolă a tinerei. Povestirea apărea și la Boccaccio (IX. 6), de unde se pare că Chaucer a preluat-o și a îmbogățit
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
locul unde s-ar fi putut adăposti. Zeul Îi răspunse că era de acord cu plecarea sa. Îi porunci să se Îndrepte acolo unde străinul din Egina, Cleandros, aruncase coșul cu trupul neînsuflețit al oaspetelui sau acolo unde cerbul Își leapădă coarnele. Tiranul Înțelese că Zeul Îi poruncea să se arunce În mare sau să se Îngroape de viu, căci cerbii, atunci când Își leapădă coarnele, le Îngroapă și le ascund adânc sub pământ 3. Câtva timp rezistă, dar treburile nu-i
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]