23,122 matches
-
de interpretare. Sindromul Korsakow Korsakow a descris în 1887 asocierea unui tablou clinico-psihiatric specific cu polinevrite, în cazurile de alcoolism cronic, pe care l-a denumit „psihoza polinevritică”. Ulterior Marckand și Courtois extind observațiile clinice, descriind o encefalomielită parenchimatoasă cu leziuni difuze, iar J. Delay și S. Brian notează o leziune la nivelul corpilor mamilari. Sindromul descris de Korsakow constă în incapacitatea de a evoca impresiile recente cu păstrarea memoriei faptelor mai vechi cu tendință la producerea de false amintiri sau
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unui tablou clinico-psihiatric specific cu polinevrite, în cazurile de alcoolism cronic, pe care l-a denumit „psihoza polinevritică”. Ulterior Marckand și Courtois extind observațiile clinice, descriind o encefalomielită parenchimatoasă cu leziuni difuze, iar J. Delay și S. Brian notează o leziune la nivelul corpilor mamilari. Sindromul descris de Korsakow constă în incapacitatea de a evoca impresiile recente cu păstrarea memoriei faptelor mai vechi cu tendință la producerea de false amintiri sau confabulații. K. Bonhoeffer păstrează termenul de „sindrom amnestic” pentru tulburările
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rând prin cauzele care le produc, tipul de evoluție clinică, prognosticul și modalitatea de afectare lezional-organică a creerului. Acestea sunt următoarele: a) Psihozele exogene, tulburări psihice majore care afectează personalitatea și recunosc o suită de factori etiologici externi care produc leziuni majore, de diferite tipuri, intensități și localizări ale creierului. Ele pot fi următoarele: psihoze toxice (alcoolul, toxicomaniile), psihozele infecțioase (neurosifilisul), psihozele organice cerebrale (traumatismele cerebrale, tumorile cerebrale, abcesele cerebrale, tuberculoamele etc.), psihozele endocrine sau „sindromul psiho-endocrin” consecutive unor endocrinopatii și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care apar fie în perioada presenilă (demențele Pick și Altzheimer), fie în perioada de involuție senilă (demența senilă și presbiofrenid) și care realizează tabloul clinic al demențelor; în acest grup distingem două sub-clase și anume: a) Demențele abiotrofice primare, cu leziuni organice cerebrale ale țesutului nervos nobil (neuroni și nevroglie) de tip presenil (Pick și Altzheimer) și de tip senil (demență senilă și presbiofrenia). b) Demențele secundare unor leziuni organice cerebrale de tip vascular, infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest grup distingem două sub-clase și anume: a) Demențele abiotrofice primare, cu leziuni organice cerebrale ale țesutului nervos nobil (neuroni și nevroglie) de tip presenil (Pick și Altzheimer) și de tip senil (demență senilă și presbiofrenia). b) Demențele secundare unor leziuni organice cerebrale de tip vascular, infecțios (luetic), traumatic, toxic (alcoolismul) etc. II) Tulburări mixte, psihosomatice, în cadrul cărora tabloul clinic este dominat de tulburările somato-viscerale, ca o consecință a „conversiunii somatice” a tulburărilor psihice, așa cum sunt ele întâlnite în următoarele situații
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
secolul al XVIII-lea în legătură cu studiile efectuate de Vieussens asupra creierului. El începe să fie folosit în mod curent de către W. Cullen (1769) pentru a desemna „un ansamblu de tulburări ale sentimentului sau ale mișcării fără febră și fără o leziune decelabilă a organelor interne, dar în raport cu o afecțiune de ordin general a creierului”. Ph. Pinel (1819) introduce în grupa nevrozelor următoarele afecțiuni: surditatea, cecitatea, diplopia, tetania, eclampsia, convulsiile, hidrocefalia și coreea. M. Romberg (1840) include în nevroze și bolile nervilor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
PGP. Celelalte tulburări nervoase, cum ar fi isteria, le consideră ca fiind boli dinamice sau funcționale, lipsite de un substrat organic cerebral. În secolul al XIX-lea în grupa nevrozelor sunt incluse bolile la care nu se poate decela o leziune organică cerebrală și care, din punct de vedere clinic, se manifestă prin tulburări de natură psihiatrică. Din acest motiv H. Tuke (1892) va considera nevrozele ca fiind boli funcționale. Studiul și cunoașterea clinică a nevrozelor înregistrează o dezvoltare considerabilă între
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fiind aparent lipsite de o etiologie externă și de o afectare lezională specifică cerebrală. Din punct de vedere etiologic, psihozele exogene recunosc următoarele grupe de factori cauzali, care le diferențiază clinic: a) Psihozele organice cerebrale sunt afecțiuni psihice secundare unor leziuni ale creierului, în care distingem următoarele posibilități etiologice: traumatisme cranio-cerebrale, afecțiuni vasculare (hemoragii, arterioscleroză, ramolismente cerebrale, tromboze etc.), boli infecțioase ale sistemului nervos central (meningite, encefalite, meningoencefalite), tumori cerebrale, malformații ale creierului, boli neurologice asociate cu tulburări psihice (coree cronică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care însoțesc evoluția unor boli somatice, exceptând bolile cerebrale propriu-zise”. Pentru alți autori, psihozele la care ne-am referit (de etiologie somatică) sunt considerate a fi „psihoze simptomatice”, pe când „psihozele organice” propriu-zise reprezintă acea grupă de tulburări psihice determinate de leziuni organice cerebrale, așa cum vom arăta în continuare. Acest grup de psihoze sunt etichetate, din punct de vedere etiopatogenetic ca „psihoze exogene”, ele având cauze externe, nelegate de factori de predispoziție interni ai personalității bolnavului. Ele pot fi primitive, de tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozele de origine somatică. K. Bonhoeffer descrie „tipul exogen de reacție”. Un moment istoric important este cel legat de descrierea clinică de către Bayle (1822) a paraliziei generale progresive (PGP), boală psihică având substrat organic cerebral demonstrat (meningoencefalita sifilitică) în cadrul căreia leziunilor organice cerebrale specifice și constante le sunt asociate tulburări psihice caracteristice. Legat de psihozele organice, există tendința, justificată de altfel, de a delimita un domeniu al „psihiatriei organice” în care tulburările psihopatologice sunt determinate de leziunile organice cerebrale, fie în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
meningoencefalita sifilitică) în cadrul căreia leziunilor organice cerebrale specifice și constante le sunt asociate tulburări psihice caracteristice. Legat de psihozele organice, există tendința, justificată de altfel, de a delimita un domeniu al „psihiatriei organice” în care tulburările psihopatologice sunt determinate de leziunile organice cerebrale, fie în mod direct, fie secundar (W.A. Ushman). Definiție și caracteristici În ceea ce privește domeniul psihozelor exogene, K. Schneider face o delimitare netă și anume: - termenul exogen se referă la psihozele acute așa cum sunt ele cuprinse în sfera „tipului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grupe de manifestări simptomatice, și anume: a) simptome obligatorii, care sunt prezente în toate cazurile, reprezentate prin: obnubilarea conștiinței, dezintegrarea personalității, demența; b) simptome facultative, care nu apar decât în anumite circumstanțe și sunt reprezentate pentru tulburări legate de localizarea leziunilor cerebrale. În ceea ce privește dinamica psihopatologică a proceselor psihotice de cauză organică cerebrală, se pot delimita câteva „modele de evoluție clinică”, așa cum se poate vedea în schema din pagina 274???. Tulburările psihopatologice cu substrat lezional organic cerebral, pot avea cauze multiple și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sunt reunite, în mod curent, în cadrul „sindromului psiho-organic cerebral”, entitate clinico-psihiatrică recunoscută și acceptată de toți specialiștii. Tulburările clinico-psihiatrice depind de localizarea și întinderea, gravitatea, afectării lezionale a creierului. În sensul acesta se descriu două posibilități anatomo-clinice: tulburări datorate unor „leziuni cerebrale în focar circumscris” și tulburări datorate unor „leziuni cerebrale difuze”. Leziunile cerebrale „în focar” interesează numai anumite zone cerebrale și ele se pot datora următorilor factori etiologici: leziuni traumatice ale creierului; leziuni vasculo-cerebrale (hemoragii, ramolismente, anevrisme, angioame, hematoame); tumori
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
entitate clinico-psihiatrică recunoscută și acceptată de toți specialiștii. Tulburările clinico-psihiatrice depind de localizarea și întinderea, gravitatea, afectării lezionale a creierului. În sensul acesta se descriu două posibilități anatomo-clinice: tulburări datorate unor „leziuni cerebrale în focar circumscris” și tulburări datorate unor „leziuni cerebrale difuze”. Leziunile cerebrale „în focar” interesează numai anumite zone cerebrale și ele se pot datora următorilor factori etiologici: leziuni traumatice ale creierului; leziuni vasculo-cerebrale (hemoragii, ramolismente, anevrisme, angioame, hematoame); tumori cerebrale (primitive sau secundare, de natură metastatică); neuroinfecții (encefalite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și acceptată de toți specialiștii. Tulburările clinico-psihiatrice depind de localizarea și întinderea, gravitatea, afectării lezionale a creierului. În sensul acesta se descriu două posibilități anatomo-clinice: tulburări datorate unor „leziuni cerebrale în focar circumscris” și tulburări datorate unor „leziuni cerebrale difuze”. Leziunile cerebrale „în focar” interesează numai anumite zone cerebrale și ele se pot datora următorilor factori etiologici: leziuni traumatice ale creierului; leziuni vasculo-cerebrale (hemoragii, ramolismente, anevrisme, angioame, hematoame); tumori cerebrale (primitive sau secundare, de natură metastatică); neuroinfecții (encefalite virale, meningoencefalite, meningite
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
În sensul acesta se descriu două posibilități anatomo-clinice: tulburări datorate unor „leziuni cerebrale în focar circumscris” și tulburări datorate unor „leziuni cerebrale difuze”. Leziunile cerebrale „în focar” interesează numai anumite zone cerebrale și ele se pot datora următorilor factori etiologici: leziuni traumatice ale creierului; leziuni vasculo-cerebrale (hemoragii, ramolismente, anevrisme, angioame, hematoame); tumori cerebrale (primitive sau secundare, de natură metastatică); neuroinfecții (encefalite virale, meningoencefalite, meningite, neurosifilis); parazitoze cerebrale. fig. pg. ms. 274 Factorii etiologici declanșatori Direcția de evoluție a procesului Normalitate (teren
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
descriu două posibilități anatomo-clinice: tulburări datorate unor „leziuni cerebrale în focar circumscris” și tulburări datorate unor „leziuni cerebrale difuze”. Leziunile cerebrale „în focar” interesează numai anumite zone cerebrale și ele se pot datora următorilor factori etiologici: leziuni traumatice ale creierului; leziuni vasculo-cerebrale (hemoragii, ramolismente, anevrisme, angioame, hematoame); tumori cerebrale (primitive sau secundare, de natură metastatică); neuroinfecții (encefalite virale, meningoencefalite, meningite, neurosifilis); parazitoze cerebrale. fig. pg. ms. 274 Factorii etiologici declanșatori Direcția de evoluție a procesului Normalitate (teren, predispoziție, personalitate promorbidă) Stare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primitive sau secundare, de natură metastatică); neuroinfecții (encefalite virale, meningoencefalite, meningite, neurosifilis); parazitoze cerebrale. fig. pg. ms. 274 Factorii etiologici declanșatori Direcția de evoluție a procesului Normalitate (teren, predispoziție, personalitate promorbidă) Stare patologică: - acută - cronică Stare post-procesuală: - remisiune - deteriorare - defect Leziunile cerebrale „difuze” interesează zone întinse ale creierului și ele apar de regulă în cursul evoluției clinice a unor afecțiuni de natură degenerativ-abiotrofică, așa cum sunt întâlnite în demențele presenile (Pick și Altzheimer) sau în demențele senile și presbiofrenie, în alcoolismul cronic
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
epilepsie, PGP, demențe etc., așa cum se poate vedea în schema de mai jos: Fig. pg. ms. 274 1 2 3 4 E T C C În schema din pagina 274???, se poate observa că tipul de tulburări variază în raport cu sediul leziunilor cerebrale, după cum acestea interesează encefalul (E), cerebelul (C) sau trunchiul cerebral (TC). Sediul leziunilor legate de acestea sunt următoarele: 1) secțiunea medulară înaltă care produce tetraplegie, 2) secțiunea trunchiului cerebral care produce stările de comă, 3) secțiunea înaltă, a părții
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pg. ms. 274 1 2 3 4 E T C C În schema din pagina 274???, se poate observa că tipul de tulburări variază în raport cu sediul leziunilor cerebrale, după cum acestea interesează encefalul (E), cerebelul (C) sau trunchiul cerebral (TC). Sediul leziunilor legate de acestea sunt următoarele: 1) secțiunea medulară înaltă care produce tetraplegie, 2) secțiunea trunchiului cerebral care produce stările de comă, 3) secțiunea înaltă, a părții rostrale a trunchiului cerebral care produce sindromul apatic, 4) leziuni specifice sindromului Korsakow, 5
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
trunchiul cerebral (TC). Sediul leziunilor legate de acestea sunt următoarele: 1) secțiunea medulară înaltă care produce tetraplegie, 2) secțiunea trunchiului cerebral care produce stările de comă, 3) secțiunea înaltă, a părții rostrale a trunchiului cerebral care produce sindromul apatic, 4) leziuni specifice sindromului Korsakow, 5) leziuni cerebro-corticale întinse și difuze cu evoluție progresivă și ireversibilă specifice sindromului psiho-organic cerebral. Clasificarea psihozelor organice În cazul încercărilor de clasificare a psihozelor organice, trebuie făcută distincția între sindromul mintal organic și tulburarea mintală organică
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
legate de acestea sunt următoarele: 1) secțiunea medulară înaltă care produce tetraplegie, 2) secțiunea trunchiului cerebral care produce stările de comă, 3) secțiunea înaltă, a părții rostrale a trunchiului cerebral care produce sindromul apatic, 4) leziuni specifice sindromului Korsakow, 5) leziuni cerebro-corticale întinse și difuze cu evoluție progresivă și ireversibilă specifice sindromului psiho-organic cerebral. Clasificarea psihozelor organice În cazul încercărilor de clasificare a psihozelor organice, trebuie făcută distincția între sindromul mintal organic și tulburarea mintală organică. Le vom descrie în continuare
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de a mai gândi cu claritate și coerență. În cazul reacției organice acute, funcția psihică predominant afectată este conștiința, în cazul reacției organice cronice funcția psihică predominant afectată este gândirea, ca o consecință a gravității, întinderii și duratei îndelungate a leziunilor cerebrale. 3) Obnubilarea conștiinței este forma psihopatologică intermediară între starea de veghe și comă. Ceea ce se tulbură; în acest caz, sunt procesele de gândire, atenția, percepțiile și memoria, sau, în mod sintetic spus, procesele cognitive, în special legat de reducerea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fenomen psihopatologic de diferite grade ca profunzime, mergând de la somnul adânc până la starea de stupoare. 7) Stupoarea este o stare psihopatologică intermediară între tulburarea ușoară de conștiință și coma profundă. Aceasta implică următoarea accepțiune: este un sindrom caracteristic, datorat unor leziuni ale zonelor învecinate ale diencefalului și părții anterioare, rostrale, a trunchiului cerebral, zonă în care se află situat „sistemul centrencefalic” considerat de W. Penfied ca fiind „sediul conștiinței”. O formă particulară a acestei tulburări o reprezintă mutismul akinetic. caracterizat printr-
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
specific al creierului, atât ca localizare, cât și ca etiologie. Ea face parte din afecțiunile neurosifilisului, alături de tabesul dorsal și vascularita luetică. Din punct de vedere anatomo-clinic PGP este o meningoencefalită cronică cu localizare predominant frontală, de origine sifilitică, cu leziuni specifice. Din punct de vedere psihopatologic, PGP se caracterizează printr-o simptomatologie constantă, sistematizată într-o triadă simptomatică reprezentată prin următoarele: a) Sindromul psihiatric: se caracterizează printr-o modificare importantă a caracterului și comportamentului familial, profesional și social al bolnavului
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]