3,802 matches
-
un alt continent al culturii, Liiceanu, ca inițiator al acestui prolific dialog, are marele merit de a fi reușit să aducă la lumină - prin provocări și contraste, într-un joc bine temperat, însă riscant, ca orice aventură în neprevăzut - conturul limpede și neobișnuit al unui protagonist de prim rang al culturii române posbelice. Paradoxal, deși mai mult decât îndreptățit să și le asume, lui Mircea Ivănescu i-au displăcut atributele excelenței și termenii sonori din vocabularul îngust al canonizării. Așa cum l-
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
și fasonat ca la strung, și purtând două smocuri fine de păr, lustruite și negre ca pana corbului, care-i atârnă ca un decimetru pe ceafa-i rotunjită și, lăsând să se scurgă din ele la vârfuri câte două picături limpezi de untdelemn franțuzesc". Omul, ca un sunet... Asumându-și rolul celui ce re-creează, din aluziile sonore ale dimensiunii onomastice două personaje schematice, prezente mai mult ca vibrație și rezonanță decât ca parte pozitivă, limitată material, Urmuz realizează un exercițiu dinamic
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
typos, o marcă sau un model în miniatură al corpurilor de la care emană. La Epicur, simulacrele sînt desigur imagini, dar nu așa cum sînt imitațiile, asemănătoare cu un original sau o idee. Imaginile există; sînt obiecte fizice, mai ușoare și mai limpezi decît corpurile solide de la care emană în permanență. În timp ce emană, într-adevăr, din corpuri, propagîndu-se sub formă de mici ansambluri reduse, imaginile pot fi numite typoi: modele, sau amprente (typos este amprenta în relief folosită la baterea monedei). Modelul este
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mitologiei proprii spațiului spiritual românesc (descifrând pe îndelete simbolistica din Tinerețe fără bătrânețe și viața fără de moarte, de exemplu). "Peste toate însă, sinteza eminesciană poartă pecetea ei inconfundabilă". Teoria arheității este recompusă admirabil de către Dl Theodor Codreanu, al cărui text limpede și concis pune în valoare rostirea lui Eminescu însuși. Urmează, în partea a II-a a cărții, o lectură a câtorva dintre teoriile formulate de poet pe tărâmurile economiei, etnologiei, istoriei, politicii din perspectiva generică a ontologiei arheității, care le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prin "pelerinajul" pe care-l provoacă; o discuție cu dânsul, ori în jurul dânsului, este un adevărat banchet intelectual. Dl Th. Codreanu se arată constant o personalitate rectilinie, străbătând vremurile și vremile cu seninătatea intelectualului stăpân pe instrumente și cu mintea limpede; din Ibrăileanu crește, pe plaiurile moldave, acest tip al intelectualului român ferm și inflexibil (deși îl găsim, mai jos în timp, la Alecu Russo, de pildă, ori ca încăpățânată persistență în negație de mic boier la C. Negruzzi). Cartea de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Cristea, dar acest manuscris dispare din mapa cu materialele dosarului. Apoi naratorul se întâlnește cu autorul manuscrisului care este "un tânăr blond, de nici treizeci de ani, cu trăsături de nordic, de o izbitoare expresivitate venind din niște ochi albaștri, limpezi și ușor surprinși ..." Ziaristul este intrigat nu atât de portretul fizic al lui Dimitrie Cristea, cât de starea lui psihică, mai ales de replicile sale printre care și unele destul de bizare: "Varvara vine peste voi, ziaristule, și poate că eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
antropologie culturală, de la logică la psihanaliză, de la istoria religiilor la psihiatrie. Pe acest fundament, se construiește un edificiu multietajat. Pe de altă parte însă, se constată și o centrifugare accentuată a informațiilor, care nu totdeauna sunt reunite pentru rațiuni tocmai limpezi. Este cazul deducerii unui așa numit "arhetip divin" la Bacovia, după ce au fost invocate nume celebre, de la Dumnezeu și Creangă, la Florenski și Nietzsche. Sincopele devin, în atare cazuri, prea vizibile. Pe deasupra, scot în evidență și neclaritatea termenului "arhetip", utilizat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
este că Edgar Papu are dreptate când observă că în Fragmentele lui Lamparia "asistăm, printre altele, la neașteptate sondări în dispozitivele creației eminesciene" (pag. 7). Theodor Codreanu este un cugetător cu o puternică vocație teoretică, preocupat nu numai de rostirea limpede a adevărului, ci și de nuanțarea comunicării prin apelul la disocieri, comparații, metafore, alegorii, personificări, antiteze, hiperbole. Cei care vor să gândească sistematic pot avea în el un model demn de urmat, îndeosebi pentru felul cum nuanțează ideea, subliniindu-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Mă gândesc la studiile sale de literatură comparată excelând mai ales în cartea fundamentală dedicată lui G. Bacovia). Asemenea analize istorice, geopolitice, comparative sunt, în fond, integratoare, iar Theodor Codreanu este unul din marii noștri integraliști, adică vede în apele limpezi curățate de rețetele ideologice adevărate canale de comunicare și comuniune naturale intraromânești. Înțelegem și fixarea autorului la Huși, pe această falie interioară a românismului: el este omul care privește și are nevoie de ochiul propriu apropiat de realitate. El citește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
să-l aburce-n șaua tronului criticii literare spre a se mândri cu el, așa cum o fac Miticii dâmbovițeni de prin preajma vedetelor ce umplu ecranele televizoarelor sau coloanele ziarelor. Numai că, acest cap instruit și plin de lumina unei judecăți limpezi a decis că este bine să-și numere zilele la Huși. Așa a putut fi considerat drept un mare eminescolog, ba chiar cel mai avizat critic bacovian și iată-l acum și în postura de chirurg la estetica lui Caragiale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind un proces mult mai anevoios și mai complicat decât părea imediat după 1989. Lucrurile reintră, așadar, în ordinea lor firească. După Podurile de Flori, metafora dată uitării și chiar ironizată, Prutul și-a urmat cursul, purtând ape când mai limpezi, când mai tulburi, în care aspiranți la gloria literelor, din cea mai variată și "bogată" gamă, s-au apucat de pescuit. Cei mai iuți de picior s-au repezit voinicește și cu lăcomie să prindă peștele cel mai mare, aducător
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
doua schimbare la față" a României Subintitulată "o cercetare transdisciplinară a civilizației române moderne", A doua schimbare la față (ediția a II-a, București, Editura " Scara", 2013) constituie o meditație profundă asupra metamorfozelor societății românești postbelice. Titlul trimite, în chip limpede, la celebrul volum al lui Emil Cioran, cartea vrându-se o replică la ceea ce autorul numește, cu o sintagmă consacrată, "trădarea intelectualilor" români. Dacă tânărul Cioran trăia cu disperare drama românismului într-un context istoric ce părea favorabil, Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
conținut: intrarea României în Uniunea Europeană, experiența trecerii de la comunism la capitalism, unitatea tuturor românilor în spațiul istoric românesc și unificarea creștinismului. Cartea lui Theodor Codreanu, A doua schimbare la față, o excelentă carte de literatură istorică, trebuie citită cu mintea limpede, este greu să fie povestită, să fie înțeleasă în afara unei lecturi cu creionul în mână. Este o carte incitantă, polemistă, care provoacă o dezbatere cu argumente, scrisă într-un stil tranșant, adesea tăios. De asemenea, este greu să fie înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru folclor și tradiții, pentru istoria glorioasă a Moldovei, pentru frumusețea peisajului din valea Sucevei, din pădurile bucovinene... Ea a constituit și seva vitalității revistei... „Mugurii” au însemnat o tribună de afirmare a tinerelor talente, o școală a exprimării românești limpezi și muzicale, o emblemă de mândrie și demnitate în modestul Rădăuți” (I. Negură, în Tudor Opriș, op. cit.). Revista „Muguri” publică versuri și proză, traduceri din literaturile franceză și germană, cronici literare, însemnări, profiluri literare, întreține o revistă a revistelor românești
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
decît Statele Unite în această parte a lumii. Cu toate acestea, ei nu au precizat niciodată ce voiau să spună prin aceste afirmații. 4 Harta 13. Balcanii în perioada de după război Incapacitatea de a formula și de a duce o politică limpede și coerentă în Europa răsăriteană reflecta firește lipsa de interes generală față de zonă a opiniei publice americane și a reprezentanților ei în Congres, cu excepția problemelor care le implicau direct interesele. Chestiunile legate de Europa de est erau de obicei considerate drept periferice
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
noi ne preced Patria și iubirea de Patrie. Ne naștem cu asemenea năzuințe fundamentale. După noi rămân mai departe, moștenire firească urmașilor noștri" (p. 15). Probabil tot acesta este și motivul pentru care Delavrancea recurge la una dintre cele mai limpezi analogii organiciste, atunci când le transmite copiilor ideea Patriei ca ființă etnică ce dispune de un corp social. Metafora biologică a organicității Patriei românești este pusă în slujba pledoariei pentru încorporarea Transilvaniei în trupul reprezentat de regatul României: Țările noastre au
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a lăsa loc manifestării unei forme superioare de viață. acest principiu poate fi observat și în lumea insectelor, unde extraordinara și dizgrațioasa vitalitate a omizii dă viață frumuseții fragile și efemere a fluturelui ”. O observație genială îți găsește o explicație limpede și clară ca de cristal în logica marelui poet. Desigur că moartea unei flori este nesfârșit mai dureroasă decât a unei frunze. Dar, moartea florii marchează o gestație; floarea care moare renaște în sămânța, care se edifică în mod spectaculos
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
minusculi și alte componente ale unor ierburi pe care nu le cunosc. Chiar cărările bătătorite într-un fel erau acoperite de o vegetație aeriană înfrățită, ca să le ascundă. Oriunde ai fi săpat 2-3 metri adîncime pe acolo dădeai de apă limpede, pură și chiar mai bună decît berea pe care o tot laudă niște bețivani pe la televizor. Pe alocuri, în cazanul acela era cîte un copac enorm, cu o coroană deasă și umbroasă. Majoritatea erau stejari, dar nici nucii, teii și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
tine și nu-mi rămâne decât să te aștept acolo... Am rămas să mai privesc la bătrânii brazi, emblemă a scurgerii implacabile a timpului. Foșnetul lor moale este răspunsul la adierile zefirului primăvăratec. După ce mi-am umplut sufletul cu lumina limpede a primăverii, am pornit către mănăstirea Bârnova. Merg braț la braț cu zefirul șugubăț...De departe mi se arată turnurile bisericii; unul masiv pe pridvor și altul suplu, așezat pe naos. Masivitatea turnului de pe pridvor se explică prin faptul că
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
lăuntrică, armonia și împlinirea alcătuirii tale de adâncime. Încerci să găsești și să experimentezi felurite versiuni de disciplină spirituală, frecventezi sfera religiosului, cauți, halucinat, calea. E un parcurs nobil, dar primejdios, la capătul căruia, dacă nu ai șansa unei opțiuni limpezi, întemeiate pe discernământ și echilibru sufletesc, poți eșua în sminteală, iluzie de sine și fanatism. Tipul F: Cercetarea și reflexivitatea. Trăiești cu dorința de a ieși din viață mai știutor, mai lămurit decât ai intrat. „Nu vreau să mor prost
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
Libertatea de expresie e bună, de asemenea. Dar în particular poți înjura și sub dictatură, iar înjurătura publică, odată îngăduită, nu mai are nici un haz. Egalitatea cu ceilalți, mai ales cu puternicii, cu bogații și cu șmecherii, e un țel limpede și cvasiunanim. Solidaritatea fraternă e excelentă, mai ales când ai nevoie de ajutor. Dar libertatea? Libertate să ce? Hotărât lucru, libertatea e un lux, un ornament și, până una alta, un moft. Altele avem noi în sufletul nostruă Tocqueville era
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
iubirii. Care „toate le suferă“, „nu se aprinde de mânie“, „nu gândește răul“. Care „toate le rabdă“, sperând, cu încăpățânare, într-un deznodământ nesperat. De aici încolo însă, spiritul sistematic nu mai ajută. Intră în joc un teritoriu fără hotare limpezi, fără rețete, fără cuvinte. Războiul nevăzut Sunt de acord - fără entuziasm - cu Slavoj Žižek, care, într-un articol tradus neglijent și publicat de „CriticAtac“ (și „critic“ și „atac“! Câtă vigoare! Ce probă de virilitate!), e de părere că „sociologii și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mod inexplicabil pentru opresori: „Tot timpul mă rugam și cântam psalmi. Nu-mi era frig, nu răcisem, nici măcar un strănut. Mă deșteptam proaspăt la suflet și la trup, deși mai toată noaptea o petreceam în priveghi; dispoziția sufletească și mintea limpede și sprintenă mă făceau să cuget probleme dificile ca înțelesuri, care acum se dezlegau singure, ca în lumina în care nu se ascunde nimic. Mi se părea că primisem un dar de la Dumnezeu, pe care nu voiam să-L pierd
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
încă cel mai tare se mândrea, Îi erau, fără-ndoială, chiar cei zece fii ai săi, Zâne, cele șapte fete, feți frumoși, cei trei flăcăi... Și-n această dulce tihnă, viața lui curgea ușor, Ca o undă cristalină dintr-un limpede izvor Însă, dup-al tinereții falnic și înaltul său zenit, Înserarea bătrâneții peste el a coborât... Împăratul CARP copiii lângă sine și i-a strâns Și cu lacrimi de tristețe le-a grăit cu glasul stins: Dragii mei copii, de-
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
înaltă, dreaptă, încununată de o chică lungă, ușor înspicată cu fire albe la tâmple, cu o față mare, prelung brăzdată de multe și adânci suferinți, cu sprâncenele îmbinate, nas ciolănos, mustăți castanii, bărbie împinsă o leacă înainte și ochi căprui, limpezi, ca de om tânăr, se prezintă în fața viitorilor săi ortaci cu care se lega acum prin jurământ, pe viață și pe moarte. Dar să-l lăsăm chiar pe eroul acestui episod să povestească, cum de a venit să lupte alături de
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]