2,625 matches
-
generală a tipologiei limbilor romanice, oprindu-se asupra locului limbii române printre limbile romanice și stării actuale a dialectului dacoromân. Comunicarea conține de asemenea o argumentare riguroasă (sub aspect "genealogic", "tipologic" și "al arealului") a tezei privind unitatea dialectului dacoromân. Lingvistul insistă asupra fraudelor științifice comise de susținătorii teoriilor care neagă unitatea acestuia. Chestiunea care îl preocupă pe Coșeriu în mod deosebit este menținerea acestei unități, aspect pe care îl abordează într-o altă comunicare, prezentată la Sesiunea Științifică ""Limba română
Eugen Coșeriu () [Corola-website/Science/297569_a_298898]
-
(n. 9 iulie 1900, Botoșani - d. 9 iulie 1988, București) a fost un lingvist, savant român de origine evreiască. A fost tatăl comentatorului sportiv Dumitru Graur. Graur s-a născut într-o familie de origine evreiască la Botoșani. Mama sa aparținea familiei de cărturari Sanielevici, din care au provenit și criticul literar Henric Sanielevici
Alexandru Graur () [Corola-website/Science/297572_a_298901]
-
Sextil Iosif Pușcariu sau, mai scurt, (n. 4 ianuarie 1877, Brașov - d. 5 mai 1948, Bran) a fost un filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi: Hristu Cândroveanu, "Un veac de poezie aromână"). Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
scurt, (n. 4 ianuarie 1877, Brașov - d. 5 mai 1948, Bran) a fost un filolog și lingvist, istoric literar, pedagog, cronicar muzical și teatral, publicist și academician român de origine aromână (macedoromână) (vezi: Hristu Cândroveanu, "Un veac de poezie aromână"). Lingvistul a scris peste 400 de lucrări de o mare valoare științifică, a inițiat și a coordonat "Dicționarul limbii române" (Dicționarul tezaur al Academiei) și "Atlasul lingvistic român". A fondat și a condus revista "Dacoromania" și a întemeiat, în toamna anului
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
de unde îl lăsase Hasdeu, până la litera L ("lojniță"). Acestei lucrări i-a dedicat cea mai mare parte a vieții, din ea rezultând, pe lângă volumele Dicționarului, numeroase studii de lexicologie, uneori cu accente memorialistice. A fost unul dintre cei mai mari lingviști ai României, adevărat șef de școală și și-a desfășurat activitatea în următoarele domenii: De-a lungul vieții Sextil Pușcariu a aprofundat numeroase aspecte ale culturii naționale, de la filologie la artă, de la istorie la critică literară, a scris versuri și
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
parte puse la index, câteva lucrări făcând totuși excepție. Fișele de la Dicționarul Tezaur al Limbii Române, reprezentând munca sa de o viață, au fost revizuite ideologic chiar de un elev al său, Dimitrie Macrea, care va deveni ulterior un important lingvist al epocii comuniste.
Sextil Pușcariu () [Corola-website/Science/297576_a_298905]
-
(n. Moise Cohn, 16 august 1921, Galați - d. 27 aprilie 2000, Berlin) a fost un critic și istoric literar român de origine evreiască. A fost fiul lui Lazăr Cohn și a Esterei, născută Leibovici și căsătorit cu nepoata lingvistului Heimann Hariton Tiktin. A urmat școala primară și liceul, devenit Colegiul Național „Vasile Alecsandri” la Galați, unde și-a început și studiile la Institutul Politehnic din Galați, întrerupte în 1940. Le-a continuat între anii 1944-1947 la Politehnica din București
Ovid S. Crohmălniceanu () [Corola-website/Science/297597_a_298926]
-
de la Răsărit", este o încercare de a îmbunătăți imaginea Stalinismului în România. ARLUS va publica în același an textele acestor conferințe într-un singur volum. Tot în 1945, Sadoveanu călătorește prin Uniunea Sovietică împreună cu profesorii Parhon, Săvulescu, sociologul Dimitrie Gusti, lingvistul Iorgu Iordan, și matematicianul Simion Stoilow, fiind invitat de Academia Rusă de Științe să ia parte la cea de-a 220-a aniversare a înființării ei. Sunt vizitate "colhozuri" și creșe, și au loc discuții cu agronomul Nicolai Tsitsin, un
Mihail Sadoveanu () [Corola-website/Science/297556_a_298885]
-
(n. 15 noiembrie 1911, Moroeni, județul Dâmbovița - d. 25 noiembrie 1999, Santa Cruz de Tenerife, Insulele Canare, Spania) a fost un autor, comparatist, diplomat, director literar, dramaturg, enciclopedist, eseist, lingvist, etimolog, istoric, poet, prozator român care a trăit în exil între 1946 și 1999. Frații săi au fost matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, scriitorul ziarist George Ciorănescu și chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu. Tatăl lor, Ion Ciorănescu, născut Cioranu, a fost
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
literare. În mai toate aceste domenii, Alexandru Ciorănescu a redactat lucrări de referință, ceea ce i-a determinat pe comentatorii săi să-l plaseze în familia spiritelor enciclopediste ale culturii române (Dimitrie Cantemir, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Nicolae Iorga, Mircea Eliade). În calitate de lingvist care a realizat singurul dicționar etimologic complet al limbii române, ("Diccionario etimmológico rumano"), Alexandru Ciorănescu este considerat de hispanistul Dumitru Copceag „un Corominas rumano: la mayor autoridad en materia de etimología”. Principalele sale calități în acest domeniu ar fi simțul
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
ca „poemul nu poate fi, dar trebuie tradus”. Este traducător și editor al lui Cristofor Columb în Franța ("Oeuvres de Christophe Colomb", Paris, 1961). Alexandru Ciorănescu este unul dintre puținii scriitori români din exil care, începând cu anul 1967, când lingviștii i-au recenzat „Dicționarul etimologic român”, s-a bucurat în țară de o receptare obiectivă și relativ constantă. În 1980 îi apare la Cluj, în traducere românească, volumul "Barocul sau descoperirea dramei". După 1989 a publicat în România romanul "Care
Alexandru Ciorănescu () [Corola-website/Science/297632_a_298961]
-
fost declarată definiția standard a limbii germane. De atunci până în 1998 nu a mai avut loc o reformă majoră a ortografiei. În 1998 s-a ajuns la decizia reformării regulilor ortografice, adică la așa zisa ortografie germană „nouă”, pentru care lingviștii germaniști din patru state germanofone, RFG, RDG (până la reunificare), Austria și Elveția (cantoanele germanofone) s-au consfătuit timp de decenii. Noua ortografie este obligatorie în Germania numai pentru școli și anumite instituții de stat. Situația legală din Germania este ceva
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
grupuri dialectale: saxona inferioară și francona inferioară, vorbite în nordul Germaniei, Olanda și nordul Belgiei, precum și de coloniștii germani, olandezi și flamanzi stabiliți în Africa și America. Dialectele francone inferioare ale germanei de jos stau la baza limbii neerlandeze. Unii lingviști consideră germana de jos a fi o limbă distinctă, nu doar un dialect. Germana mijlocie se împarte, de asemenea, în două grupuri dialectale: germana mijlocie occidentală ("Westmitteldeutsch") și germana mijlocie orientală ("Ostmitteldeutsch"), fiind vorbită în centrul Germaniei (Saxonia Superioară, Luzația
Limba germană () [Corola-website/Science/296610_a_297939]
-
școli de meserii sau alte instituții de învățământ superior. Limba japoneză face parte din familia limbilor aglutinante și reflectă structura ierahică a societății japoneze, cu forme verbale și cuvinte specializate în vocabule care indică statutul social al vorbitorului sau ascultătorului. Lingviștii nu au căzut de acord dacă japoneza e o limbă altaică, o rudă a limbii coreene sau o limbă izolată. Japoneza încorporează multe elemente străine. Sistemul japonez de scriere folosește caracterele chinezești kanji și două seturi de silabare, pornind de la
Japonia () [Corola-website/Science/296602_a_297931]
-
are puține limbi care sunt apropiate lingvistic de ea, rezultând într-un vocabular nefamiliar. Limbile baltic-finice, care includ finlandeza, estona și võro, au evoluat de la o limbă proto-finică, din care limba sami s-a separat în jur de 1500-1000 î.Hr. Lingviștii sugerează că această proto-finică avea trei dialecte principale: dialectul de nord, dialectul de sud și dialectul de est. Aceste dialecte au devenit limbi de sine stătătoare în jur de secolul I. Prima formă scrisă a limbii finlandeze a fost creată
Limba finlandeză () [Corola-website/Science/296643_a_297972]
-
dialecte sunt cel mai adesea foarte greu de înțeles pentru suedezii din alte regiuni, dar majoritatea vorbitorilor sunt și fluenți în suedeză standard. Unele dialecte sunt atât de localizate geografic încât sunt limitate unor anumite parohii; acestea sunt denumite de lingviștii suedezi "sockenmål" (literal „limbă de parohie”). Dialectele sunt separate de obicei în șase grupuri mari, care împart aspecte comune de prozodie, gramatică și vocabular. Sunt reprezentate mai jos unul sau mai multe exemple pentru fiecare grup dialectal. Deși fiecare exemplu
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
în Suedia și de "högsvenska" („suedeza înaltă”) în Finlanda. În ciuda acestor fapte, limba standard poate varia ca și vocabular sau pronunție în funcție de regiune sau suprafață geografică. Deși această terminologie sau definiție a limbii standard a fost de mult stabilită de lingviști, majoritatea suedezilor nu sunt conștienți de distincție, confundând adesea varietățile regionale ale limbii standard cu „dialectele”. Conform unui sondaj din anul 2005 realizat de "Handelns Utredningsinstitut", 54% dintre suedezi au considerat că "rikssvenska" a fost varietatea pe care ar prefera
Limba suedeză () [Corola-website/Science/296642_a_297971]
-
cu acuzațiile lui Iorga a fost George Ionescu-Gion. Iorga avea să recunoască mai târziu că în cazul acestuia argumentele sale fuseseră exagerate. În aceste polemici, printre principalii susținători ai lui Iorga au fost Dimitrie Onciul, N. Petrașcu și, din afara României, lingvistul german Gustav Weigand. Tânărul polemist s-a mutat de la "L'Indépendance Roumaine" la nou formata "România Jună", colaborare întreruptă un timp pentru călătorii în Italia, Olanda și Galiția și Lodomeriei. În 1900, a publicat articolele polemice în "Opinions sincères. La
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
preoți din Ardeal", "Despre Cantacuzini", "Istoriile domnilor Țării Românești". Iorga a devenit interesat de naționalism cultural și didacticism, conform unei scrisori deschise adresate revistei lui Goga, "Luceafărul", cu sediul în Budapesta. După mai multe intervenții ale lui Goga și ale lingvistului Sextil Pușcariu, "Luceafărul" a devenit principalul mijloc de exprimare din afara României. S-a întors la București în 1903, unde a urmat sugestiile lui Lamprecht și s-a concentrat pe scrierea primei sale priviri de ansamblu a istoriei României, cunoscută în
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
credea că toți bunii naționaliști erau antisemiți. Ideile sale pe problema evreiască au fost des însoțite de limbaj violent, care a lăsat urme în activitatea sa jurnalistică (deși nu recurgea la glume rasiale). În 1901, când l-a blocat pe lingvistul evreu Lazăr Șăineanu în a obține un post de profesor, Iorga a scris că evreii aveau o „pasiune pentru laude mărețe și câștiguri multiple”; trei ani mai târziu, în "Sămănătorul", a afirmat că Iașiul era ”poluat” de o comunitate de
Nicolae Iorga () [Corola-website/Science/296583_a_297912]
-
constată în "Evanghelia învățătoare" din 1642 și în "Cazania" lui Varlaam din 1643, pe baza aceluiași termen deci cu care și celelalte limbi neolatine (romanice) - și nu numai - au derivat numele sărbătorii (, , , , ). Alte etimoane latine care au fost propuse de lingviști sunt ("in")"carnationem" (Lexiconul de la Buda), "crastinum" (Hasdeu 615) și "Christi ieiunium" (Schuchardt, Literaturblatt VII, 154). Acesta din urmă seamănă cu termenul uzual grecesc Χριστούγεννα (citit Hristúyena) însemnând "Nașterea lui Hristos". Termenul apare cu diverse semnificații sau ca nume propriu
Crăciun () [Corola-website/Science/296839_a_298168]
-
Spania după 1989 îmbrățișând cu ușurință limba spaniolă. Acesta este unul din motivele pentru care densitatea traducerilor din/în limba spaniolă pe teritoriul României, precum și a interpretariatelor simultane sau consecutive din/în limba spaniolă este foarte crescută. Matteo Bartoli, un lingvist italian, și Valeriu Rusu au clasificat-o, împreună cu alte limbi iberoromanice și romanice orientale, ca limbă conservativă, care a păstrat multe cuvinte devenite arhaice în alte limbi romanice. Tabelul de mai jos indică câteva similarități: Istoria limbii spaniole începe cu
Limba spaniolă () [Corola-website/Science/296859_a_298188]
-
Aromâna, vorbită de aromâni, face parte din grupul limbilor romanice, subgrupul limbilor romanice răsăritene, alături de română, meglenoromână și istroromână. Există discuții între lingviști asupra statutului de limbă (dintre cele patru ale diasistemului romanic de est) sau de dialect (în cazul că diasistemul romanic de est este socotit o singură limbă, denumită „română”, în care caz limba română este denumită „dialectul dacoromân”). Toți însă
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
cu numeroase aspecte controversate. În general se admite că aromâna s-a format la sud de Dunăre, fiind prima care s-a desprins din protoromână cel mai târziu în secolul al X-lea, însă teritoriul de formare este controversat. Majoritatea lingviștilor (Gustav Weigand, Ovid Densușianu, Sextil Pușcariu, Alexandru Rosetti) consideră că acesta este partea de est a regiunii dintre Dunăre și Munții Balcani, de unde s-a produs ulterior migrația aromânilor la sud de linia Jireček. Alții (Theodor Capidan, Tache Papahagi) susțin
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]
-
întrutotul, se constată unele progrese în promovarea limbii aromâne. Aromânii sunt recunoscuți ca minoritate națională în Republica Macedonia, unde în anul 2001 limba aromână a devenit oficială în localitatea Kruševo (în aromână Crushuva). În Albania au statut de minoritate lingvistică. Lingvistul american Victor A. Friedman scria în anul 2001 despre predarea limbii aromâne în școli din localitățile Skopje, Štip, Bitolia, Kruševo, Kumanovo, Struga și Ohrid din Macedonia, iar Dorin Lozovanu, în 2012, menționa cursuri facultative de aromână în Albania, la școli
Limba aromână () [Corola-website/Science/296849_a_298178]