12,206 matches
-
deselor incendii, de cazaci „Târgul celor o mie de cărări” din cauza excelentului vin alb, de turci „Târgul suspinelor”, din cauza deselor maziliri, și de moldovenii înșiși „Dulcele târg” din cauza deselor giupânese văduvite de o amară istorie, Iașul, deci, era o așezare liniștită. Situat la întretăierea drumurilor care legau pe de o parte, partea răsăriteană a Moldovei, pe de altă parte, partea apuseană a Moldovei, orașul era un important punct strategic pentru turcii care voiau să treacă spre nord, leșii care voiau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
gene. Ruxăndrița, doamna Moldovei, nu-l privea, dar avea senzația stranie că, până una-alta, ce-ar fi să-l privească pe sub gene? Vru să se-ntoarcă și să transpună în practică ceea ce simțea, când deodată papagalul cârâi scurt: — Stai liniștită, Ruxăndriță! „Fire-ai a dracului de cioară împuțită!” gândi cu ură tânăra doamnă, plecându-și cu sfiiciune ochii. Episodul 80 POLITICEȘTI Cele spuse de Metodiu părură a-l interesa pe Sima-Vodă. Fără să-și dea seama, căzu pe gânduri. Vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Pericle, dacă deasupra mea atârnă eminamente pești din Dunăre. în plus aceste mici viețuitoare provenind din paie îmi dau mâncărimi pe care nu le-am simțit niciodată. — Eu sunt obișnuită - șopti Cosette. Am cunoscut, de-a lungul nu prea liniștitei mele vieți, tot soiul de gângănii, care de care mai demne de luat în seamă: pureci vienezi, de Schonbrun, cu spatele verzui închis, care ies din cutele hainelor numai la mirosul parfumului de trandafiri, pureci de stepă, tătărăști, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în cap. — Frate Iovănuț - grăi cam derutat Metodiu - mărturisesc că nu știu ce te-a făcut să mă bați atât la cap să ieșim din drumul nostru și să ne abatem prin acest oraș unde, din câte văz, numai peștii pot dormi liniștiți. Dar, preacuvioase, e Veneția! - zise sugrumat de emoție Iovănuț. Uite, acela e Palatul Dogilor! — Și crezi că te lasă să dormi acolo? - făcu Metodiu. Toate astea sunt făcute să te uiți, dar să te folosești de ele - ioc! Drept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu ochii ei mari, negri și-l întreba șoptit dacă mai are nevoie de ceva. Sigur că avea, fiind singur și burlac, dar de fiecare dată, suind la timp din adâncurile ființei lui, conștiința de clasă îi atrăgea atenția: „Stai liniștit, nu te prosti!”. Și într-adevăr sta liniștit sub plapumă și nu se prostea luând multă apă rece de izvor și apucându-se de jalbe. Episodul 188 PE TEME GENERAL-UMANE (IIÎ Dar nu numai prin promptitudinea și punctualitatea cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
în Numidia imprimară feței sale un aer de perpetuă suferință, așa că alegerea sa în fruntea bisericii catolice la sinodul din 1621 nu miră pe nimeni. Cu excepția unei singure inițiative despre care vom vorbi mai încolo, a fost un papă foarte liniștit. Gurile rele calvine îl porecliseră „Assonnato” (Somnorosulî. îi plăcea să se plimbe îndelung prin grădinile Vaticanului și putea fi deseori văzut aplecat asupra florilor, murmurând formule numai de el știute către vreun bondar năucit de sapientia himenopteră a bătrânului. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pe capete - se enervă Metodiu. Poftim, toarnă-mă! — Ești sincer, dom’le, bravo! - zâmbi grecul. Stai liniștit, nu sunt iscoadă. Și nici dumneata nu ești. Mai ia, te rog, o portocală. Episodul 223 PASAGERI NOI După acestea, discuția continuă mai liniștită, mai firească. Negustorul Georgios îi spuse călugărului nostru câte ceva despre familia lui și i se plânse de dureri de șale, din cauza tangajului. Metodiu, la rândul lui, îi povesti cum arată Roma, cam ce fel de om e papa, cât costă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de-a rândul. Uimirea m-a cuprins și nu m-a lăsat să clipesc. Obiectele strălucitoare mi-au furat privirea. Orice stea era unică. Undeva, mult în spate, Pământul a devenit un mic grăunte într-un ocean nesfârșit de negură liniștită. Abia acum îmi îndrept privirea spre restul cosmosului. Luminița pe care am fixat-o cu privirea acum câteva minute pare neclintită și la fel de mică. Planetele ce păreau a fi într-un ocean de argint, în ochii mei aveau viață. Dintre
Rătăcitor printre stele. In: ANTOLOGIE:poezie by Cosmina Bojoga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_660]
-
după atâția ani, când, probabil, trista lor poveste fusese dată uitării; de aceea, la un moment dat, nu se mai gândiră la avionetă și își reluară viața lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de praf, se duse de îndată să-l caute pe cel mai mare dintre frați. Vine cineva, spuse. Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
poveste fusese dată uitării; de aceea, la un moment dat, nu se mai gândiră la avionetă și își reluară viața lor pașnică și într-un fel monotona lor existență. Până când, într-o după-amiază liniștită, la fel ca atâtea alte după-amiezi liniștite, un nor de praf se iscă la orizont. Aisha, cea dintâi care văzu norul de praf, se duse de îndată să-l caute pe cel mai mare dintre frați. Vine cineva, spuse. Gacel ieși din jaima și observă tulburat cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
traversezi un continent fără să știi ce fel de oameni te vor însoți, poți să ajungi în asemenea situații... Pleci odată sau trimit pe altul? — Plec, plec, se grăbi să răspundă austriacul și apoi se întoarse spre ceilalți ostatici: Stați liniștiți! spuse. În două zile se rezolvă totul. — Fă tot posibilul să fie așa. Și te rog, să fie anunțate familiile noastre. — De asta mă ocup eu - trase o înjurătură: Canalie mizerabilă! Uite în ce ne-a băgat! Încălecă pe motocicletă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
sale, atât de diferită de alte rase. Acum, așezat acolo, privind puținul ce rămăsese din ceea ce fusese căminul său, Gacel Sayah demonstra încă o dată că pentru cei din stirpea lui timpul nu avea nici o importanță întrucât, în ciuda faptului că stătea liniștit și aproape absent, mintea sa se agita ca ramurile unui salcâm bătut de vântul puternic. Își dădea seama că drumul pe care-l alesese nu va duce la nimic. Își dădea seama că nu putea înfrunta, fără alte arme în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Dar tu crezi cumva că idiotul sunt eu ? se burzului celălalt. Știu foarte bine unde se află oamenii ăștia. O știu la fel de bine ca tine. — A, da? Și cine ți-a spus? N-am nevoie să-mi spună nimeni, răspunse liniștit Nené Dupré, arătând cu bărbia spre nord. Sunt acolo, în vreo peșteră din prăpastia de pe partea de răsărit a munților. De data asta, Gacel Sayah păru cu adevărat uimit, căci se întoarse să privească spre locul pe care i-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
are. Cum știi asta? — Se vede după felul cum vorbește și se mișcă. Se arată agresiv pentru că, probabil, are senzația că ceilalți vor fi agresivi față de el, și ăsta e un indiciu clar că se simte vinovat. Cine are conștiința liniștită nu obișnuiește să atace înainte de a fi atacat. — Filozofia deșertului? întrebă italianul ușor ironic. — Te surprinde? răspunse celălalt. Poate că poporul meu nu are mijloacele necesare ca să producă instrumente sofisticate, dar asta nu înseamnă că e stupid; pentru că, având mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Totul s-a petrecut foarte repede și se afla destul de departe ca să trag în el. — Dar cum au putut să-l nimerească în plină noapte? — Dracu’ știe, n-am nici o idee. Dar adevărul e că l-a nimerit. — Bine! Stați liniștiți cu toții. De îndată ce se va lumina o să vin spre voi. Prima rază de lumină se lăsa așteptată. Când, în sfârșit, apăru soarele la orizont și armeanul se convinse că nu se zărea nici urmă de om cât vedeai cu ochii, porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
furnici ce îndrăzniseră să sfideze un gigantic „tiranosaur“. — Toți avem nevoie de ajutor... - murmură în sfârșit, ca pentru sine. Orice fel de ajutor. Gacel Sayah deschise ochii, calculă înălțimea la care zburau vulturii și hotărî că venise momentul să părăsească liniștitul său refugiu de la umbra unei stânci și să se cațere pe o mică înălțime de unde controla cea mai mare parte a versantului oriental al masivului stâncos. Așa cum își imagina, și dușmanii săi începură să se pună în mișcare, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ar găsi vreodată intrarea în peștera noastră. — În cazul ăsta, am fi noi cei care am muri de sete. Mai devreme sau mai târziu, va veni cineva după ei și, dacă le aduc apă, pot să stea și să aștepte liniștiți să ieșim din vizuina noastră... - Imohagul dădu ușor din cap, arătând că nu este de acord: Singura noastră posibilitate de salvare e să-i convingem că locul acesta este o redută inexpugnabilă; un labirint unde, în cele din urmă, pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
e? — Încep să bănuiesc că păduchioșii ăștia vor să ne facă să ne petrecem ziua urcând și coborând prin văgăunile astea, scotocind pas cu pas toate coclaurile, morți de frică, asudând din plin și consumându-ne energia, în timp ce ei dorm liniștiți, convinși că nici într-o lună n-o să descoperim pe unde dracu’ se ascund. Eu aș face la fel - recunoscu foarte cinstit Sam Muller. Pentru ce dracu’ să se complice cu puștile, știind că-i depășim ca număr și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
afară sub violentul soare al dimineții, fluturând improvizatul steag, și imediat unul dintre răniți îl întrebă pe armean: — Crezi că or să-l asculte? Nu știu - replică celălalt. Singurul lucru pe care-l știu e că acum trebuie să stăm liniștiți și tăcuți, ca să nu ne consumăm energia, pentru că, la urma urmei, aici energia înseamnă întotdeauna apă. Așa încât se cufundară într-un soi de profundă letargie, la care contribuia în mare măsură o zăpușeală ce devenea tot mai intensă pe măsură ce înainta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ciudați. — În deșert, nu. În deșert, singura persoană ciudată este aceea care nu respectă aceste principii mai presus de orice altă rațiune. — În cazul ăsta, cum trebuie să mă consider - prizonier sau oaspete? — Deocamdată, oaspete - răspunse Gacel Sayah cu glas liniștit. După aceea, când o să te simți bine, o să devii prizonier, dar nu te îngrijora; n-am de gând să-ți fac nici un rău. — Eu venisem să te omor. — Știu. — Și cu toate astea o să mă eliberezi? — Așa am hotărât, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ciorap umplut cu nisip, astfel că fiecare centimetru din trupul său simțea efectele loviturilor. Chiar și când deschidea gura îl durea, așa încât hotărî să închidă ochii din nou și să lase ca tihna inconștienței să-l cuprindă încă o dată. Dormi liniștit, ca un copil în leagănul său, întrucât dintr-o dată îl cuprinse ciudata senzație că, pentru prima oară, altcineva în afară de el avea grijă să nu i se întâmple nimic. Mecanicul se afla de mulți ani în Africa, poate chiar de prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru totdeauna. Bruno Serafian avea destul de mulți ani ca să fie în stare să recunoască, fără martori, că îi trecuse vremea de a mai putea fi în continuare temutul Mecanic și că era timpul să se mulțumească să fie un om liniștit și pașnic, cum, la drept vorbind, ar fi trebuit să fie, dacă în acea blestemată zi n-ar fi fost nevoit să facă față unor împrejurări foarte concrete și independente de voința lui. Cel mai rău lucru care i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
unde-aș putea să mă duc? — Niciunde, bineînțeles. Și de ce nu-i lași liberi și pe ei? Sunt prea mulți și agitați din cauza captivității. Nu vreau să risc. — Cum se simt? — Bine, dată fiind situația - răspunse sincer. Și ceva mai liniștiți, fiindcă știu că nu mai sunt în pericol și că eliberarea lor este doar o chestiune de timp. — De cât timp? — Asta nu depinde de mine ... - spuse Gacel. Nu cred că ei sunt în stare să traverseze deșertul, așa încât nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
feluri o fi binele pe lumea asta și cui i se cuvine mila și cui răzbunarea singur neputincios ros de murdărie și boală putrezește sub pături În propria lui mizerie Dumnezeu l-a pedepsit după faptele lui vecinii pot dormi liniștiți judecătorul le-a dat lor dreptate) — Și dumneavoastră Îl socotiți vinovat că nu v-a chemat la parastas? — Da păi cum. Adică noi sîntem străini? Luați-mă de-o pildă pă mine. Ie f-un suflet În blocu ăsta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trezească din inerție, să-i facă să-și creieze un stat și să devină războinici? — Asta-i bună, fă-mă și fascist. Ești fanatică, soro, devii periculoasă. Nici o grijă. Din păcate cei mai mulți gîndesc ca tine, nu ca mine, așa că stai liniștit. Numai În cărți mi se dă mie dreptate. Știi, cred că marii scriitori, adevărații artiști sînt În fundul sufletului lor niște oameni foarte umili și dacă nu și-ar lăsa numele pe opera lor ar trece neobservați printre noi ca Marcel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]