KorAP: Find »[drukola/base=lisă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...95 96 97 ...104 >

2,581 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352

De parcă i-aș spune, acuma, sincer. ― Nu-mi amintesc, îi răspund eu și dau din umeri. Mă ridic în picioare și ies din cameră, spunând: în vreo cramă. În timp ce Jemima Jones urcă sus în camera ei, Sophie se uită la Lisa. ― Îți mulțumesc, Doamne, spune ea zâmbind, pentru că mi-ai oferit această șansă unică. Asta pentru că Sophie a păstrat numărul lui Ben, dar n-a avut curajul să-l sune. Până acum. ― Ce-ai să faci? ― Privește-mă. Sophie își scoate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mai veni pe aici prea des. Doar în eventualitatea în care nu ne vom mai vedea, își urez succes. ― Mersi, spune Ben zâmbind. Sincer, e foarte drăguț din partea ta. ― Ai dat vreo petrecere de rămas-bun? întreabă Sophie inocentă, făcându-i Lisei cu ochiul. ― Nu, e mâine-seară. Urmează o pauză dificilă, în care nici unul dintre ei nu știe ce să mai zică, dar Ben e cel care umple primul tăcerea. ― Vino și tu dacă vrei. ― Mi-ar plăcea la nebunie! exclamă ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
pauză dificilă, în care nici unul dintre ei nu știe ce să mai zică, dar Ben e cel care umple primul tăcerea. ― Vino și tu dacă vrei. ― Mi-ar plăcea la nebunie! exclamă ea, răsuflând ușurată. Unde e? În timp ce scrie adresa, Lisa îi sare în față, gesticulând și strâmbându-se. ― E în regulă dacă o aduc și pe prietena mea, Lisa? întreabă Sophie în cele din urmă, în silă. ― Sigur, răspunde Ben, gândindu-se că la naiba, o să fie prea distrat ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
primul tăcerea. ― Vino și tu dacă vrei. ― Mi-ar plăcea la nebunie! exclamă ea, răsuflând ușurată. Unde e? În timp ce scrie adresa, Lisa îi sare în față, gesticulând și strâmbându-se. ― E în regulă dacă o aduc și pe prietena mea, Lisa? întreabă Sophie în cele din urmă, în silă. ― Sigur, răspunde Ben, gândindu-se că la naiba, o să fie prea distrat ca să observe ceva. ― Minunat. Ne vedem mâine-seară. Bună, dulceațo. Mersi de e-mail, mereu îmi luminezi ziua, când vin la birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
și ieftin pe care din care am băut cu lăcomie toată seara ca să mă relaxez mi s-a urcat direct la cap: sunt, cum să vă spun, ușor amețită. Bine, recunosc, și ușor nervoasă. Când le văd pe Sophie și Lisa, zâmbesc larg, de fapt rânjesc. Sunt al naibii de sigură că arăt ca o pisică Cheshire. ― Amândouă arătați... - fac o pauză să le privesc de sus până jos, din cap până la degetele de la picioare... - minunat! exclam eu cu mărinimie, în ciuda liniștii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Lisa chiar că s-au pregătit pentru ieșit în oraș - numai că au făcut-o în Kilburn, iar ce arată magnific în Tramp, e complet ridicol în Wine Cellar de pe Kilburn High Road. Arată extraordinar... extraordinar de nepotrivite cu locul. Lisa a fost evident la coafor, care a trimis-o afară cu o freză atât de mare, că aproape trebuie să fie atentă când trece pe sub tocuri de uși. Poartă o bucată mică de pânză neagră pe post de rochie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
nu-mi pot șterge rânjetul de pe figură. Când le salut, pot să-i văd și pe Geraldine și pe Nick Maxwell rânjind. Preț de o clipă, simt o satisfacție crudă că arată atât de aiurea. Doar că, firește, Sophie și Lisa nu se simt deloc aiurea, ele se simt frumoase, și e clar că totul e pentru Ben. Mare greșeală. Foarte mare greșeală. Ha! Așa merită. ― Deci unde e istețul? întreabă Sophie, uitându-se prin încăpere și încercând să-l găsească

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Așa merită. ― Deci unde e istețul? întreabă Sophie, uitându-se prin încăpere și încercând să-l găsească pe Ben. ― O vedeți pe blonda aia înaltă? spune eu, arătându-le-o pe Diana Macpherson. Îmi dau seama că dacă Sophie și Lisa intră pe teritoriul ei, Diana are să le toace mărunt. ― Ben vorbea cu ea mai devreme, probabil că s-a dus să-i ia ceva de băut. ― Doamne, exclamă Sophie, care își netezește rochia și-i aruncă Dianei Macpherson o privire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Ai face tu asta? E atât de surprinzător din partea ta. ― Dar pentru ce sunt prietenii? vine replica Sophiei, care a și început să se strecoare printre oameni ca să ajungă la pradă. ― Ar fi bine să mă duc cu ea, spune Lisa, care o urmează legănându-se pe tocuri ― Ce se petrece aici? întreabă Geraldine, care se așază chiar lângă mine. Ce caută colegele tale de apartament aici și mai exact, de ce naiba arată așa? E prea mult pentru mine. Încep să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
a confirmat în sfârșit ce tocmai descoperise după-amiaza. Jemima Jones este frumoasă. E slabă, blondă, frumoasă și, cu ajutorul lui Geraldine, este acum și șic, stilată și sofisticată - ce-i drept, de asta încă nu și-a dat seama. ― Mimey, spune Lisa, când Jemima deschide ușa de la intrare și-și lasă plasele în hol. A sunat mama ta. ― Mersi, o s-o sun eu, spune Jemima, care ajunge sus și deschide ușa sufrageriei. ― Să fiu a naibii! exclamă Lisa. ― O, Doamne! murmură Sophie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
dat seama. ― Mimey, spune Lisa, când Jemima deschide ușa de la intrare și-și lasă plasele în hol. A sunat mama ta. ― Mersi, o s-o sun eu, spune Jemima, care ajunge sus și deschide ușa sufrageriei. ― Să fiu a naibii! exclamă Lisa. ― O, Doamne! murmură Sophie. Amândouă rămân cu gura căscată. ― Ei? spune Jemima, dând ușor din cap. Ce credeți? ― E... Lisa se oprește. ― Pur și simplu... Sophie se oprește și ea. Cele două nu mai au grai de invidie, nu le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ta. ― Mersi, o s-o sun eu, spune Jemima, care ajunge sus și deschide ușa sufrageriei. ― Să fiu a naibii! exclamă Lisa. ― O, Doamne! murmură Sophie. Amândouă rămân cu gura căscată. ― Ei? spune Jemima, dând ușor din cap. Ce credeți? ― E... Lisa se oprește. ― Pur și simplu... Sophie se oprește și ea. Cele două nu mai au grai de invidie, nu le vine să creadă. Până acum, au perceput ele vag că Jemima slăbea - ei și? Să fii slabă nu înseamnă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
reprezentat niciodată o amenințare pentru ele, dar așa, cum stă ea în ușa sufrageriei, în noii ei pantaloni croiți parcă pe ea, cu pantofii maronii în picioare, Jemima Jones arată exact ca femeile care au încercat să devină Sophie și Lisa. Numai că ele n-au prea reușit: la ele bijuteriile, pantofii, machiajul nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată n-au dat dovadă de vreun pic de clasă. Stând în ușă într-un abur de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
nu se potrivesc mai mereu. Au arătat ele mereu strălucitor, dar niciodată n-au dat dovadă de vreun pic de clasă. Stând în ușă într-un abur de auriu, maro deschis și crem, Jemima este drăgălășenia însăși. ― Este bine, spune Lisa în sfârșit. ― Ți se potrivește, zice și Sophie în cele din urmă, și ambele își îngroapă capetele înapoi în revistele lor, iar Jemima simte cum coboară din culmea fericirii. Nu puteau să fie și ele drăguțe, se gândește ea, măcar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mama ei. Când iese din cameră, le poate auzi pe fete șușotind. Se oprește pentru o clipă, încercând să le asculte, și aude finalul unei fraze șoptite de Sophie: ―... făcută să pună kilogramele la loc. După care o aude pe Lisa: ―... dacă ești blondă, nu înseamnă că automat nu mai ești o ratată. În zilele de demult, Jemima s-ar fi dus în camera ei și s-ar fi pus pe mâncat un pachet de biscuiți de consolare, dar lucrurile s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
ajunsă. Adică una care a reușit, cum vrei să-i spui. Se uită la ceas. Doamne, mai bine am pleca, dacă vrem să ajungem la timp. Ai totul pregătit? ― Aproape. Trebuie doar să mai scriu un bilet pentru Sophie și Lisa. Geraldine își dă ochii peste cap. ― Trebuie, Geraldine. Doar în caz că apare vreo urgență. ― Pun pariu că ești fericită să le întorci spatele. ― Nu mă deranjează. Nu prea mă deranjează, ele sunt și așa destul de amuzante, într-un sens trist. ― Îhâm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
dus totul la mașină, am stat un minut, încă nevenindu-mi să cred cât de evoluați sunt toți pe aici, și cât de ușor pare să fie să întâlnești pe cineva aici în Los Angeles, de una singură. Sophie și Lisa ar avea o zi de pomină. Poate c-ar trebui să le sun și să le chem aici. Sau poate că nu. Capitolul douăzeci și unu Poate că Jemima se gândește din când în când la superbul Ben Williams, dar nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
el, după care pune mâna pe receptor și sună acasă la Jemima. ― Bună. Cu Jemima, te rog. ― Nu e, Jemima e plecată în vacanță la Los Angeles pentru două săptămâni. ― Unde e plecată? Ce face acolo? ― Dar cu cine vorbesc? Lisa i-a recunoscut vag vocea. ― Sunt Ben Williams. Tu ești, Sophie? ― Nu, spune Lisa, frecându-și mâinile de încântare, pentru că Sophie a ieșit să ia niște țigări și o să înnebunească dacă află că a sunat Ben Williams. Sunt Lisa, râde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Jemima, te rog. ― Nu e, Jemima e plecată în vacanță la Los Angeles pentru două săptămâni. ― Unde e plecată? Ce face acolo? ― Dar cu cine vorbesc? Lisa i-a recunoscut vag vocea. ― Sunt Ben Williams. Tu ești, Sophie? ― Nu, spune Lisa, frecându-și mâinile de încântare, pentru că Sophie a ieșit să ia niște țigări și o să înnebunească dacă află că a sunat Ben Williams. Sunt Lisa, râde ea. Bruneta. ― A, bună. Ce mai faci? ― Bine, spune ea. Nici nu trebuie să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
Sunt Lisa, râde ea. Bruneta. ― A, bună. Ce mai faci? ― Bine, spune ea. Nici nu trebuie să întreb ce mai faci tu. Tot ce trebuie să fac e să deschid televizorul. ― Da, râde Ben. Ce altceva ar putea spune? Pauză. Lisa încearcă să se gândească la ceva inteligent de spus, dar nu-i vine nimic în minte, și tăcerea se prelungește. ― Îmi pare rău, zice Ben în cele din urmă. Credeam că vrei să spui ceva. ― A, nu. ― Ce face Jemima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
să spui ceva. ― A, nu. ― Ce face Jemima la Los Angeles? ― S-a dus acolo la prietenul ei. ― Glumești! Ben e uimit. Nu e cel de pe internet, nu? ― Ba da, chiar el. ― Nu cumva ai numărul ei? ― Stai așa, spune Lisa, care se întinde spre suportul telefonului. Îi citește numărul lui Ben, după care spune: ― Ăăă, ar trebui să treci pe aici odată, să bei ceva cu noi. Ceea ce înseamnă să bea ceva cu ea, desigur. ― Da, sigur, spune Ben, care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
da prea bine. ― N-aș putea spune nimic, spun eu, ceea ce este adevărat. Aș fi mult prea stânjenită să mă apropii de el, dar mă gândesc la ce ar spune Geraldine! Sau la cât de invidioase vor fi Sophie și Lisa! ― Apropo de dragoste, spune Brad și-și pune jos cuțitul și furculița. Eu încep să tremur pentru că, oricât de neexperimentată sunt, tot știu ce urmează, și-o știu pentru că Brad capătă brusc o privire foarte serioasă - serioasă, dar în același

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
casă, un iubit, și acum încep în sfârșit să-mi fac prieteni. Poate că Lauren e singura prietenă pe care o am aici, dar e un început și începe să compenseze lipsa Geraldinei. Le duc dorul până și Sophiei și Lisei - deși pot să fie niște scârbe, până la urmă sunt mai apropiată de ele decât de oricine altcineva. Vreau să zic că doar locuiesc cu ele, sunt practic familia mea. Dar Lauren ar putea ajunge să-mi fie cu adevărat prietenă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mesaje la Brad, dar are impresia că nu i-au fost transmise, pentru că nu l-a sunat nimeni înapoi. A sunat-o pe Geraldine, dar singurul număr pe care îl știa ea era cel de la Brad, și nici Sophie și Lisa nu l-au putut ajuta prea tare. A încercat chiar și la redactorul-șef de la Kilburn Herald, dar acesta era mai interesat să se plângă de faptul că n-a primit încă materialul Jemimei și nu luase legătura cu el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
mai sunt sigură de unde sunt. Știu că în Londra e casa mea, dar cred că nu mă mai pot întoarce la viața pe care o aveam. M-am gândit că am să mă întorc la camera mea, la Sophie și Lisa. Acest gând chiar mă îngrozea, pentru că atunci chiar că m-aș fi întors în trecut, dar din fericire, și asta s-a schimbat. Le-am sunat azi-noapte, gândindu-mă că poate am să stau acolo înainte să-mi găsesc ceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]