3,184 matches
-
poetul nu era străin de tendințele prospective ale avangardei europene. Profet cu „vrere dârză”, îl însuflețesc proiecte enorme, vizând „Lăcașe sfinte ale mușchilor și ale creierului: / Romele,/ Parisurile, / New Yorkurile / izbânzilor românești de mâine!” Verbul lui se vrea exhortativ, oracular, liturgic. Prin infuzie de forțe proaspete, „sili-vom grâul românesc să crească,/ înalt și plin” (Aicea suntem!...). Despărțirea de spațiul natal, de Blajul erudit (Orașul copilăriei) - „somnoros”, „frumos, fantastic și nepriceput” - se face fără regretele lui Goga și Blaga, mitologia de
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Dumnezeu, Mihail Crama, Împărăția de seară etc.) ilustrează, prin poezia profunzimii lor, o literatură stând sub semnul dăruirii evanghelice („spiritualitate cu rădăcinile în cer”) și a identificării, prin visul de izbăvire, cu esența ei divină. Hermeneutica lui D. are solemnitate liturgică și o deosebită capacitate alegorică de a însufleți ideile. Pentru el, cartea reprezintă modelul și mijlocul de îndreptare morală după litera și arhetipul frumuseții eterne. SCRIERI: The Liturgy of the Word - Liturghia Cuvântului, ed. bilingvă, pref. Leonard Cain, Oregon (SUA
DAMIAN-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286668_a_287997]
-
Caragiale interpretat de..., îngr. și pref. Alexandru George, București, 1985; Călinescu, Biblioteci, 67-74; Manolescu, Teme, VI, 66-75; Zamfir, Cealaltă, 32-39; Negoițescu, Ist. lit., I, 223-224; Petru Mihai Gorcea, Mateiu I. Caragiale, București, 1995; Ioan Derșidan, Mateiu I. Caragiale. Carnavalescul și liturgicul operei, București, 1997; Iulian Boldea, Fața și reversul textului (I.L. Caragiale și Mateiu I. Caragiale), Târgu Mureș, 1998; Dicț. analitic, I, 235-239, III, 263-265, IV, 28-31; Glodeanu, Poetica, 323-337; Durnea, Orizonturi, 170-185; Sorescu, Lumea, 30-86; Dicț. esențial, 141-146; Simion, Ficțiunea
CARAGIALE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286089_a_287418]
-
Ioan Chindriș, „Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian”, AIX, t. XXI, 1984; Gh. Platon, Ioan Chindriș, „Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian”, AUI, 1984; Șerban Cioculescu, „Decodarea” unei complexe personalități: George Bariț, RL, 1985, 38; Ioan Bizău, Ortodoxia liturgică a lui Inochentie Micu-Klein, „Renașterea”, 2001, 2. M.Pp.
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
fi un fidel al "gândirii religioase", dominantă în cultura est-europeană. Filiația medievală este evidentă. Deocamdată, Cantemir se raportează la sursele creștine cu un respect la care va renunța ulterior, atunci când va începe să scrie Istoria ieroglifică. El practică o lectură liturgică a acestor izvoare, nu le negociază sensurile, nu iese din litera lor stabilită de hermeneutica biblică atât de bogată. Interesant este de observat că tânărul Cantemir se dovedește a fi (forțez tactic un pleonasm) mai radical decât gânditorii apropiați de
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
enunțat scopul apariției acestei publicații, motivele care au dus la editarea ei, structura și conținutul revistei. Articolul a fost semnat de arhiepiscopul de București, Alexandru Teodor Cisar. Prin acest gen de publicație religioasă s-a dorit răspândirea și popularizarea programului liturgic, precizarea felului liturghiilor și locul unde se desfășurau în capitală, chiar și limba în care erau oficiate. Toate aceste informații erau oferite datorită convingerii colectivului de redacție că participarea la slujbele religioase și la serviciile divine avea să fie mai
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
încerca să expună ocazional, pe scurt și pe înțelesul tuturor, sfintele ceremonii și însemnătatea celor prăznuite"407. Într-o astfel de revistă se tipăreau articole ce tratau o tematică restrânsă, referitoare la viața parohială; tot ea informa enoriașii despre programul liturgic din luna respectivă. Materialele publicate în Buletinul parohial aveau rolul de a "arăta diferitele ramuri ale vieții spirituale catolice,de a prezenta știri cu privire la viața catolică din eparhie și de a da lămuriri asupra concepțiilor eronate, care deseori se furișează
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
religioasă, petrecerea de nuntă. Anul 1926 a reprezentat comemorarea a 700 de ani de la moartea Sfântului Francisc de Assisi, fapt ce a dus la o alocare de aproximativ 60% din spațiul revistei acestui sfânt și Ordinului franciscan 676. În timpul anului liturgic, erau prezentate materiale despre sfinți, oferindu-se drept exemplu viețile lor, insistându-se pe eroismul acestora, deoarece ei constituiau modele și exemple demne de urmat. În perioada Crăciunului se scriau materiale despre copii, pentru că aceștia simbolizau ipostaze ale Pruncului Iisus
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
iar cititorii erau îndemnați să le cumpere. Redactorul revistei a fost preotul Ulderic Cipolloni, parohul de Galați. În această publicație s-au explicat număr de număr lecturile biblice citite la liturghiile duminicale și s-au oferit informații suplimentare despre timpul liturgic. Existau preocupări legate de rezolvarea problemelor religioase contemporane și de indiferența religioasă. Tratarea acestor probleme au făcut din Curierul parohiei catolice din Galați o publicație cu un nivel calitativ ridicat. Acest lucru nu s-a datorat originalității colaboratorilor, ci mai
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
68. 52 Papa Pius XI, Enciclica Quas primas, 1925. 53 Șerban Turcuș, op. cit., p. 35. 54 Luigi Salvatorelli, La politica della Santa Sede dopo la guerra, Milano, 1937, p. 41. 55 "I diritti di Dio nella societa e la festa liturgica di Cristo Re", în La Civilta Cattolica, 1926, pp. 127-133. 56 Sintetizând, constatăm că până la pontificatul papei Pius XII, autoritatea papală a mizat pe integralismul ecleziastic și pe concepția puterii corelate oficiului papal ca suveranitate. Totuși, Conciliul Vatican I nu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
într-o ierarhologie. Aceasta realitate a permis teologilor interbelici și postbelici să redescopere și să reevalueze elemente din vechea tradiție a Bisericii, definind-o mai mult spiritual decât juridic-drept "mysterium Christi" sau "populum Dei". În același timp cu augumentarea mișcării liturgice, care a făcut vizibilă Biserica din punct de vedere social și cultural, această ecleziologie solicita laicilor o nouă evaluare a raportului cu credința. Papa Pius XII a receptat această evoluție și a introdus-o în enciclica Mystici corporis Christi, în
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
IX-X (1941-1944) și XI-XII (1945-1947). Aceeași evoluție a avut-o și Scarlat Lambrino - directorul Școlii Române din Roma (1941-1947) și autorul volumului Săpăturile de la Histria, 1946. Studii și articole de istoria artei `n Analecta, 1943-1947 (despre iconostas, broderii și țesături liturgice, altare, expoziția de artă italiană veche, biserica din Lujeni, Arthur G. Verona, icoana Sf. Nicolae de la Vad); Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, 1943-1944 (despre biserica Doamnei din București și biserica din Bălinești) și Revista istorică română (despre restaurarea monumentelor, Sava Popovici
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
precise și prin care omul își păstrează întreaga libertate, nu exclude cultul divin public; dimpotrivă, el poate fi considerat cult divin doar în măsura în care nu contravine obiectivului și spiritului cultului divin public, în măsura în care se integrează în rugăciunea Bisericii și în etosul liturgic al acesteia. 3.2 Rugăciunea curată - cel mai eficient mod de-a comunica cu Dumnezeu Rugăciunea este cea mai simplă și cea mai directă formă de stabilire și întreținere a relației noastre cu Dumnezeu și cu sfinții. Rugăciunea nu trebuie
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
pe care-l oferim lui Dumnezeu când îi acordăm puțin timp". (Antonie de Suroj, Școala rugăciunii, trad. de Irineu Slătineanu, Polovragi, 1994). Rugăciunea adevarată este cea care, printr-o atitudine statornică și o stare fizică si spirituală specială, urmărește modelarea liturgică a întregii ființe a credinciosului, nu numai prin obținerea anumitor binecuvântări și realizări de moment, fie ele și foarte necesare. Sfântul Isaac Sirul: “Toate felurile și toate formele de rugăciune, cu care oamenii se roagă lui Dumnezeu, se întind până la
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
către Dumnezeu încă neformulate lingvistic, toate gesturile conștiente către Dumnezeu sunt deja un mesaj trimis către El, un mesaj deja cunoscut de El. Evdochimov spunea că „adevărata rugăciune înseamnă o atitudine constantă, o stare de spirit care modelează în mod liturgic întreaga noastră ființă.” Să clarificăm, mai întâi, nivelul ei lingvistic. Donald Evens, în The Logic of Self involvement, pornește de la analizele limbajului comun întreprinse de J.L.Austin. Acesta din urmă a observat că există în limbajul natural anumite propoziții precum
Comunicarea eficientă a omului cu Dumnezeu şi cu semenii săi by Ștefan Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/694_a_1168]
-
școlare depindeau de departamentul cultelor, după care au trecut la “Direcția Școlară din Basarabia” sub patronajul statului. Tot prin grija mitropolitului Gavriil Bodoni a luat ființă o tipografie eparhială care din anul 1814 a tipărit cărți în limba română, cărți liturgice, manuale teologice și didactice. Așa au putut pătrunde în școlile basarabene cărți scrise în limba română, care până atunci au lipsit aproape complet. La sate, unde populația moldovenească era numeroasă, școlile parohiale funcționau, mai ales, cu scopul de a impune
DUPĂ 200 DE ANI, DE LA RĂPIREA BASARABIEI.. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Moruzea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1712]
-
care veneau din sînul comunităților care se numeau pe vremea aceea ca și azi "jacobite" - de la Jacob - avîndu-și centrul la început la Edessa, în Siria de azi. Portughezii au găsit acolo foarte vechi comunități creștine de limbă siriacă ca limbă liturgică, care trăiau fără nici un fel de probleme într-un mediu - cel hindus - unde aș zice că nici nu era vorba de toleranță religioasă, ci era ceva absolut natural, pe care nu trebuia să-l tolerezi, ci doar să-l înregistrezi
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
sînteți creștini și nu slujiți în latinește!" Și au ordonat, pentru că aveau puterea, care s-a transformat în injuncție eclesiastică, de putere spirituală: "Aduceți aici toate cărțile voastre!" Și au făcut o expediție de adunare a tuturor cărților și manuscriselor liturgice, de istorie etc. care erau scrise în limbile respective, vernaculare, dar mai ales în siriacă, și solemn, după obiceiul din Europa, au făcut un auto-da-fé (care înseamnă act de credință, cum știți), un rug, și la Diamper, în India de
Un interviu inedit cu André Scrima - Despre spiritul Europei by Roxana Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16558_a_17883]
-
pe care au sădit-o Dreapta Ta și o desăvârșește pre ea!..." Măreția oficierii sfintei liturghii duminicale se desăvârșea de către corul catedralei episcopale, care, sub conducerea profesorului nostru de muică vocală, Eugen Frunză, interpreta deosebit de nuanțat cele mai cunoscute cântări liturgice compuse de vestiți compozitori basarabeni precum Muzicescu, Berezovschi sau Bortneanschi. Dr. Mihail BALTARU, Iași, aprilie 2004
Seminarist la Bălți. In: Curierul „Ginta latină” by Mihai Baltaru () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2258]
-
schițarea unei paralele cu alte tipuri de vizionarism inspirate de istorie, mai vechi, de pildă cel "mesianic" pus în slujba idealului etnic și social, ilustrat, pe un portativ transilvan, de către Coșbuc, Goga, Aron Cotrus etc. Mîțului biblic ori geologic, tonului liturgic ori agitatoric (mituri stilistice), le ia locul mitul mai recent al absurdului, răspunzînd mîțului formal al scriiturii suprarealiste. Motivul simbolist al vaporului gata de plecare apare de asemenea inculcat în limbajul poetic în cauză, cu un efect simptomatic: "Tu scrii
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]
-
nici eu". E o salvare ce vine din chiar mersul autodistructiv al golului luciferic, din divină dialectica a tranziției golului către plinul semnificativ, al negației către afirmație. O redempțiune a tăgadei care-și da foc. O eternă reîntoarcere, sub semn liturgic: "Golul nu-i pe planul făcutului. Cîtă vreme nu se/ desăvîrșește, golul dăinuie susținut oarecum de/ sminteala. Ci de-a atins starea de gol desăvîrșită,/ golul se osîndește singur, prin nefirea lui însăși./ Atunci golul suge plinul, care-l umple
După un model dantesc by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18151_a_19476]
-
conținând întrebări sau exerciții (având, în general, spații destinate a fi completate manual), publicațiile tehnice, lucrări de referință, cum ar fi dicționare, enciclopedii, anuare (de exemplu anuare telefonice, inclusiv "Pagini Aurii"), cataloage de muzee, biblioteci etc. (cu exceptia cataloagelor comerciale), cărți liturgice, psaltiri (care nu constituie lucrări tipărite de muzică religioasă de la poziția nr. 49.04); cărți pentru copii (altele decât cele cu poze, pentru colorat sau desenat de la nr. 49.03). Asemenea cărți pot fi broșate, cartonate sau legate în unul
ANEXĂ nr. 49 din 5 ianuarie 2000 CARTI, ZIARE, ILUSTRATE IMPRIMATE ŞI ALTE PRODUSE ALE INDUSTRIEI DE IMPRIMARE; MANUSCRISE, TEXTE DACTILOGRAFIATE ŞI SCHITE SAU PLANURI. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/166791_a_168120]
-
de ajustare prevăzută la art. 148 și 149 din Codul fiscal. (2) Nu sunt considerate activități economice: ... a) acordarea de bunuri și/sau servicii în mod gratuit de organizațiile fără scop patrimonial; ... b) livrarea următoarelor obiecte de cult religios: vase liturgice, icoane metalice sau litografiate, crucile, crucifixele, cruciulițele și medalioanele cu imagini religioase specifice cultului, obiectele de colportaj religios, calendarele religioase, produsele necesare exercitării activității de cult religios precum tămâia, lumânările, dar cu excepția celor decorative și a celor pentru nunți și
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/193934_a_195263]
-
pot oficia orice serviciu preoțesc sau divin. Articolul 29 Preotul care a renunțat la serviciul bisericesc sau care este caterisit ca urmare a unei proceduri disciplinare își pierde statutul de preot, nu poate oficia serviciul preoțesc, nu poate purta ținuta liturgică și nu poate folosi titlul de preot. Articolul 30 În cazul în care titularul diplomei de preot nu a fost angajat al bisericii timp de 5 ani fără întrerupere este necesară expertiza Consiliului teologic și aprobarea episcopului pentru reluarea funcției
HOTĂRÂRE nr. 400 din 9 aprilie 2008 privind recunoaşterea Statutului Bisericii Evanghelice-Lutherane din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/196909_a_198238]
-
pot oficia orice serviciu preoțesc sau divin. Articolul 29 Preotul care a renunțat la serviciul bisericesc sau care este caterisit ca urmare a unei proceduri disciplinare își pierde statutul de preot, nu poate oficia serviciul preoțesc, nu poate purta ținuta liturgică și nu poate folosi titlul de preot. Articolul 30 În cazul în care titularul diplomei de preot nu a fost angajat al bisericii timp de 5 ani fără întrerupere este necesară expertiza Consiliului teologic și aprobarea episcopului pentru reluarea funcției
STATUTUL din 9 aprilie 2008 Bisericii Evanghelice-Lutherane din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/196910_a_198239]